Degerăturile - cauze, simptome, tratament, prevenție

Leziuni cauzate de înghețarea pielii și a țesuturilor subiacente, degerăturile pot apărea inclusiv pe pielea acoperită de haine. Cea mai frecventă cauză a degerăturilor este expunerea la temperaturi foarte scăzute. Degerăturile minore pot fi tratate acasă, cele mai grave necesită tratament la medic. Să vedem cine se poate alege cu degerături și ce forme de tratament există.

Degerăturile reprezintă deteriorarea pielii și a țesuturilor cauzate de expunerea la temperaturi de îngheț (sub 0° C); acestea pot afecta orice parte a corpului, dar extremitățile, cum ar fi mâinile, picioarele, urechile, nasul și buzele, sunt de obicei cele mai afectate.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Din ce cauză apar degerăturile?

Corpul răspunde la temperaturile scăzute prin îngustarea vaselor de sânge. În caz de contact cu temperaturi foarte mici, fluxul de sânge către organele vitale crește, pentru a le proteja, dar cel către extremități încetinește. Pe măsură ce sângele este redirecționat departe de extremități, aceste părți ale corpului se răcesc, iar fluidul din țesut poate îngheța în cristale de gheață. Aceste cristale pot provoca leziuni grave ale celulelor și țesuturilor în zona afectată.

Factori de risc pentru degerături

Anumiți factori cresc riscul de degerături:

Boli sau alte afecțiuni care influențează negativ capacitatea de a simți frigul sau de a răspunde la frig, cum ar fi deshidratarea, transpirația excesivă, epuizarea, diabetul și fluxul sangvin slab la nivelul membrelor
Abuzul de alcool
Fumatul
Frica, panica sau bolile mintale, dacă inhibă judecata
Un istoric medical de degerături
Vârsta (pentru un bebeluș sau un adult mai în vârstă este mai greu să producă și să rețină căldură corporală)
O altitudine mare (reduce aportul de oxigen pe piele).

Complicații ale degerăturilor

Complicațiile degerăturilor includ o sensibilitate crescută la frig, un risc crescut de a dezvolta din nou degerături, amorțeală pe termen lung în zona afectată, transpirație excesivă (hiperhidroză), modificări ale culorii pielii, pierderea unghiilor, rigiditate articulară, posibile defecte de creștere la copii, hipotermie, infecție, tetanos, gangrenă (descompunerea și moartea țesuturilor rezultate dintr-o întrerupere a fluxului de sânge în zona afectată, ceea ce poate duce la amputare).

Ce simptome prezintă persoanele cu degerături?

În primă fază, persoana are senzația de piele rece, furnicături și amorțeală, după care pielea se colorează în roșu (sau alb-albăstrui ori galben-cenușiu) și apare rigiditatea articulară și musculară.
Degerăturile apar în trei etape:

Formă ușoară de degerături

Expunerea continuă la frig duce la amorțeală în zona afectată. Pe măsură ce pielea se încălzește, este posibil ca persoana să simtă durere și furnicături. Acest tip de degerături nu deteriorează permanent pielea.

Degerături superficiale

Degerăturile superficiale apar sub formă de piele înroșită care devine albă sau palidă și care pare să frigă, acesta fiind un semn al afectării grave a pielii. Dacă degerăturile sunt tratate prin reîncălzire în acest stadiu, suprafața pielii poate părea pătată, cu usturimi, arsuri și umflături. De asemenea, o veziculă umplută cu lichid poate să apară în 12-36 de ore după încălzirea pielii.

Degerături profunde

Pe măsură ce degerăturile progresează, afectează toate straturile pielii, inclusiv țesuturile aflate dedesubt. Pielea devine albă sau gri-albăstruie și este posibil ca persoana afectată să simtă amorțeală și să nu mai perceapă senzația de frig. Este posibil ca articulațiile sau mușchii să nu mai funcționeze, vezicule mari se formează în 24-48 de ore după reîncălzire, iar ulterior, zona devine neagră și dură pe măsură ce țesutul moare.

Cum se tratează degerăturile?

Degerăturile în formă ușoară pot fi tratate la domiciliu, prin încălzire. Dacă persoana afectată prezintă simptome de degerături superficiale sau profunde, e indicat să se ceară ajutor medical de urgență. În timpul așteptării, se vor lua primele măsuri de ajutor și anume protejarea zonei afectate de frig (persoana va sta înfășurată într-o pătură sau mai multe) și reducerea durerii prin administrarea unui ibuprofen. Tratamentul medical poate implica reîncălzire, medicamente, îngrijirea rănilor, intervenții chirurgicale și diferite terapii, în funcție de gravitatea degerăturilor.

Reîncălzirea pielii

Medicul va reîncălzi zona afectată de degerături folosind o baie cu apă caldă timp de 15 până la 30 de minute. Pielea poate deveni moale și roșiatică sau violetă. Scufundarea într-o cadă cu hidromasaj poate contribui la vindecare, menținând pielea curată și eliminând în mod natural țesutul mort.

Administrarea unor antialgice

Deoarece procesul de reîncălzire poate fi dureros pentru pacient, medicul îi poate administra un medicament pentru a ușura durerea.

Pansarea zonei afectate

După ce pielea s-a dezghețat, medicul poate înfășura zona cu degerături în pansamente sterile pentru a proteja pielea.

Îndepărtarea țesutului deteriorat (debridare)

Debridarea este un procedeu medical utilizat în tratarea rănilor, inclusiv a degerăturilor, pentru a îndepărta țesutul necrotic, deteriorat sau contaminat din jurul rănii. Scopul principal al debridării este să creeze un mediu propice vindecării, eliminând materialele care ar putea împiedica procesul de vindecare naturală a rănii. Pentru a putea distinge între țesutul sănătos și cel mort, medicul poate aștepta 1-3 luni înainte de a îndepărta țesutul deteriorat.

Administrarea unor antibiotice

Dacă pielea sau veziculele din zona cu degerături apar infectate, medicul poate prescrie antibiotice orale. Cefalosporinele sunt eficiente împotriva unei game largi de bacterii și sunt adesea prescrise pentru infecțiile cutanate, inclusiv cele asociate cu degerăturile. Și antibioticele macrolide, cum ar fi azitromicina sau eritromicina, pot fi prescrise pentru infecțiile pielii, inclusiv cele asociate cu degerăturile.

Administrarea unui tratament intravenos

Pacientului i se poate administra o injecție intravenoasă cu un medicament care ajută la restabilirea fluxului sangvin (trombolitic), cum ar fi activatorul de plasminogen tisular. Studiile efectuate pe persoane cu degerături profunde arată că acesta scade riscul de amputare. Aceste medicamente pot, însă, provoca sângerări grave și sunt utilizate de obicei numai în cele mai grave situații și în termen de 24 de ore de la expunere.

Intervenție chirurgicală

Persoanele care au suferit degerături severe pot avea nevoie de intervenții chirurgicale sau de amputare pentru a îndepărta țesutul mort sau aflat în descompunere.

Ce efecte pe termen lung pot avea degerăturile?

Efectele pe termen lung ale degerăturilor pot varia în funcție de gravitatea leziunii și de modul în care este tratată. În general, degerăturile pot avea următoarele efecte pe termen lung:

Sensibilitate redusă la frig: Degerăturile pot afecta terminațiile nervoase din zona afectată, ceea ce poate duce la o scădere a sensibilității la temperaturile reci în zona respectivă. Acest lucru poate face ca persoana să fie mai susceptibilă la degerături ulterioare. Nu sunt multe soluții pentru a trata sensibilitatea la frig, amorțeală sau rigiditate. Un medicament numit amitriptilină se poate dovedi eficient în unele cazuri în controlul durerii asociate cu efectele pe termen lung ale degerăturilor.
Durere cronică: Persoanele care au suferit degerături grave pot experimenta durere cronică în zona afectată, chiar și după ce rana s-a vindecat. Aceasta poate fi cauzată de deteriorarea țesuturilor și a nervilor.
Schimbări ale pielii: Degerăturile pot determina modificări permanente ale pielii în zona afectată. Aceste modificări pot include îngroșarea pielii, apariția petelor pigmentare sau cicatrici.
Risc crescut de leziuni ulterioare: Degerăturile anterioare pot face pielea mai susceptibilă la leziuni ulterioare, cum ar fi diverse tipuri de traumatisme cutanate.
Complicații vasculare: Degerăturile grave pot afecta vasele de sânge și circulația sangvină în zona afectată. Aceasta poate duce la complicații vasculare pe termen lung, cum ar fi boala arterială periferică.

Cum se previn degerăturile?

Aproape toate cazurile de degerături pot fi prevenite prin luarea măsurilor de precauție pe vreme rece. Când o persoană sau un grup decide să facă o excursie la munte iarna sau chiar o expediție mai lungă este extrem de important să existe echipament potrivit care să includă haine și încălțări suficient de groase. De asemenea, când există un copil mic în familie, e important ca acesta să nu fie scos din casă la temperaturi extrem de scăzute și ținut mult prin zăpadă.

Evitarea expunerii inutile la temperaturi foarte scăzute și la vânt rece; în caz de expediții pe munte, e bine ca persoana (sau grupul) să aibă telefoanele încărcate și baterii de rezervă și să anunțe pe cineva din familie sau dintre prieteni că pleacă în drumeție.

Purtarea unor haine adecvate, care să protejeze inclusiv extremitățile (șosete groase, cizme solide, mănuși groase, o pălărie sau o căciulă care să acopere bine capul, inclusiv urechile, mai multe straturi de îmbrăcăminte din materiale care țin de cald, o geacă sau o haină care izolează bine). Hainele care se udă vor fi îndepărtate cât mai repede posibil și înlocuite cu unele uscate.

Evitarea consumului excesiv de alcool pe vreme rece (alcoolul face ca organismul să piardă căldură mai repede) și evitarea fumatului (nicotina îngustează vasele de sânge).

Cum spuneam, copiii, în special cei mici, au o capacitate limitată de a-și regla temperatura corpului și sunt mai susceptibili la hipotermie și alte efecte negative ale frigului. E important ca părinții sau cei care îi scot pe cei mici în frig să fie atenți la semnele de frig excesiv, cum ar fi roșeața pielii, tremurul, buzele sau degetele albastre. În cazul în care copilul prezintă orice semne de disconfort legat de frig, e important să fie dus într-un loc încălzit.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS - Frostbite
https://www.nhs.uk/conditions/frostbite/
Cleveland Clinic - Frostbite
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15439-frostbite

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI