Sindromul de tunel carpian reprezintă o neuropatie compresivă a nervului median in interiorul tunelului carpian al incheieturii mâinii. Orice afecțiune care scade dimensiunile tunelului carpian poate produce simptome de sindrom de tunel carpian. Acest sindrom a primit o atenție deosebită in ultimii ani, datorită faptului că poate apărea la persoane a caror muncă presupune activitați repetitive ale mâinilor.
Ce este sindromul de tunel carpian
Din punct de vedere anatomic, tunelul carpian este localizat pe față dorsală a incheieturii mâinii, si este format din oasele mâinii pe o parte, si de ligamentul carpian transversal pe de alta. Practic oasele carpului formează un sanț, iar ligamentul transformă acest șanț intr-un canal. Nervul median trece prin tunelul carpian, si ajunge in regiunea palmară.
Traumatismele, cum ar fi o fractură la incheietura mâinii sau o luxație, pot duce la apariția sindromului de tunel carpian acut. Sarcina poate provoca retenția de lichid, ceea ce duce la o presiune suplimentară in tunelul carpian. Diabeticii, pacienții cu hipotiroidie sunt mai predispuși la această afecțiune. Tumorile sau chisturile in încheietura mâinii, pe tendoane, sau in tunelul carpian pot provoca, de asemenea, sindromul de tunel carpian. Fumatul, obezitatea, reprezintă factori de risc adiționali.
Simptome și diagnosticare
Primele simptome ale sindromului de tunel carpian sunt furnicăturile și amorțeala la nivelul mâinii. Acestea sunt urmate de obicei de durere surda, vaga. Simptomele sunt mai accentuate in primele ore ale dimineții sau pe timpul nopții si pacientul se trezește cu senzația de amorțeala a mâinilor. In cazul in care afecțiunea progresează, musculatura degetului mare se poate atrofia.
Descrierea simptomelor si examenul clinic al pacientului sunt cele mai importante parți din diagnosticul de sindrom de tunel carpian. Suplimentar se poate face o testare a vitezei de conducere nervoasă.
Tratamentul sindromului de tunel carpian
Daca un pacient este diagnosticat cu sindrom de tunel carpian, atunci activitațile care cauzeaza simptomele trebuie sa fie modificate sau oprite, daca este posibil. Trebuie evitate mișcarile repetitive ale mâinii, ridicarea obiectelor grele si acele poziții ale mâinii ce presupune flexia palmară.
O fașa elastică pentru incheietura mâinii va scadea simptomele din fazele incipiente ale sindromului de tunel carpian pentru ca ține incheietura mâinii intr-o poziție de repaus. O orteză poate fi utila mai ales pe timp de noapte, evitând astfel indoirea mâinii in timpul somnului si astfel scad durerile si amorțelile nocturne. Medicamentele anti-inflamatorii pot ajuta pentru a reduce simptomele sindromul tunelului carpian. In cazul in care aceste măsuri simple nu ajută in a controla simptomele, o injecție cu un preparat cortizonic in tunelul carpian poate aduce ameliorări.
Intervenția chirurgicală
Daca metodele medicamentoase nu mai dau rezultate, chirurgia poate fi utilă si necesară pentru a reduce presiunea asupra nervului median. O intervenție chirurgicală nu este recomandată in cazul in care există leziuni avansate ale nervilor. Operația standard pentru sindromul de tunel carpian consta intr-o incizie de aproximativ 3-4 cm, pe fața palmară a incheieturii mâinii, cu secționarea ligamentului carpian transversal. O procedură mai noua, numită eliberare endoscopică de tunel carpian, permite sectionarea ligamentului carpian transversal.
După operație, durerea incepe să scadă in intensitate, dar este posibil ca sensibilitatea in zona de incizie să persiste pentru mai multe luni după intervenția chirurgicală. Recuperarea poate dura mai mult atunci cand leziunile nervilor sunt importante. In unele cazuri, simptomele nu sunt atenuate in intregime.
Este recomandată kinetoterapia pentru șase pana la opt săptamani post-operator. Masajul blând la nivelul zonei de incizie poate ajuta la reducerea sensibilitații si la limitarea formarii de țesut cicatricial. Urmează exerciții de tonifiere a mușchilor brațului, antebrațului si mâinii, precum și cele de imbunătățire a controlul motor si dexteritații mâinii.
