Cancerul testicular, un cancer vindecabil: cauze, simptome, tratament

Cancerul dezvoltat la nivelul testiculului este aproape intotdeauna curabil - daca este depistat incipient - si isi mentine sansa de vindecare chiar in stadii avansate.

Sunt doua mari categorii de tumori germinale:

1. seminoamele si

2. tumorile nonseminomatoase

Tumorile nonseminomatoase sunt, la randul lor, impartite in 4 categorii, in functie de tesutul de origine, dupa cum urmeaza:

  • coriocarcinoame
  • carcinoame embrionare
  • tumorile sacului Yolk
  • teratoame.


Fiecare dintre aceste tumori pot fi regasite singure sau in asociere. Nu de putine ori intalnim tumori mixte, seminomatoase si non-seminomatoase. La modul general, non-seminoamele au o rata de crestere si de metastazare mult mai ridicata comparativ cu seminoamele. Esentiala ramane depistarea timpurie a bolii si terapia complexa oncologica, in functie de fiecare situatie in parte.

Mult mai rar se intalnesc si tumori testiculare care au drept punct de plecare celulele Leydig sau Sertoli, precum si carcinoamele rete testis sau limfoamele.

In anul 2016, se estima o incidenta de peste 8.000 cazuri in Statele Unite si de peste 400 in Romania. Pentru cancerele localizate la testicul, rata de supravietuire la 5 ani este de 99%, in timp ce supravietuirea in cazul bolii diseminate la nivelul ganglionilor abdominali retroperitoneali este de aproximativ 75%.

Factorii de risc in cancerul testicular

In general, nu se cunoaste o cauza anume pentru cancerul testicular. Sunt, insa, anumite situatii asociate cu un risc mai mare de a dezvolta un asemenea cancer, iar printre acestea mentionam:

- criptorhidismul - situatia anatomica in care unul sau ambele testicule nu sunt coborate in scrot, situatie care se produce in timpul vietii embrionare;

- istoricul familial, de exemplu prezenta unui frate diagnosticat cu cancer de testicul mareste riscul aparitiei acestei maladii;

- istoricul personal de cancer testicular mareste riscul aparitiei cancerului testicular contralateral;

- infectia cu virusul HIV creste riscul aparitiei seminoamelor testiculare;

Simptomatologia in cancerul testicular

Este polimorfa si, in multe situatii, pacientii nu prezinta nici un simptom specific.

cancer testicularPrincipalul semn clinic este cresterea in dimensiuni a unui testicul sau palparea unei formatiuni tumorale la nivelul unuia dintre testicule. Orice durere, sensibilitate locala, modificarea arhitecturii scrotale sau mai mult decat atat, palparea unei formatiuni tumorale trebuie sa indrume pacientul la medic.

In situatii avansate de boala, pacientul prezinta dureri in partea abdominala inferioara, dureri lombare, dureri toracice, dificultati respiratorii, edeme ale membrelor inferioare, etc.

Orice masa tumorala testiculara evidentiata prin autopalpare reprezinta un motiv de vizita la medic pentru diagnostic diferential intre un cancer si alta entitate diagnostica.

Diagnosticul in cancerul testicular

Este sugerat de examenul clinic, completat de examinarile imagistice (ecografie testiculara) si de examenele hematologice (markerii tumorali).

Markerii tumorali crescuti maresc probabilitatea unui cancer de testicul. In plus, sunt utili in stadializarea si stabilirea unui plan terapeutic in conditiile unui diagnostic de certitudine.

Principalii markeri tumorali dozati in cadrul suspiciunii de cancer testicular sunt:

- Alfafetoproteina (AFP) - ale carei valori crescute diferentiaza tumorile seminomatoase de cele nonseminomatoase. Valori crescute ale AFP in cazul unui diagnostic de seminom certifica "impuritatea" unui seminom.

- Gonadotropina corionica umana beta (beta-hcG) cu valori crescute, atat in seminoame, cat si in nonseminoame.

Valori ridicate ai acestor markeri pot indica un cancer testicular. Sunt, insa, situatii in care markerii sunt normali si totusi boala este prezenta.

- Lactatdehidrogenaza (LDH) sau fosfataza alcalina placentara pot inregistra valori crescute - in general sunt concordante cu volumul tumoral.

Diagnosticul de certitudine este cel anatomopatologic, obtinut in urma interventiei chirurgicale de indepartare a testiculului afectat (orhiectomie).

Odata diagnosticul stabilit, se recurge la investigatii imagistice de inalta performanta de tipul: Computer Tomograf (CT), Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN) sau PET/CT in vederea stabilirii extensiei bolii (stadializare).

Stadializare

Stadializarea cancerului testicular se face pe criteriile clasice care tin cont de dimensiunea tumorii (T), prezenta sau absenta adenopatiilor (N), precum si prezenta sau absenta metastazelor (M). In mod particular, markerii tumorali serici reprezinta un element suplimentar de stadializare. In general, procesul de metastazare respecta anumiti pasi, initial fiind afectati ganglionii retroperitoneali si, ulterior, plamanii sau alte organe interne.

Tratamentul in cancerul testicular

Decizia terapeutica este luata de echipa multidisciplinara formata din urolog, oncolog medical si radioterapeut.

In situatii de boala localizata, principalul gest terapeutic este interventia chirurgicala radicala. Inainte de interventia chirurgicala, trebuie dozati markerii tumorali, acestia fiind elemente care decid planul terapeutic sau de follow-up ulterior. De exemplu, nivele serice crescute ale AFP sau beta-HCG postoperator denota boala metastatica, iar atitudinea terapeutica postoperatorie este similara unei boli metastatice.

Interventia chirurgicala radicala se numeste orhiectomie si se practica pe cale inghinala. Consta in indepartarea testiculului si a funiculului spermatic in totalitate.

In anumite situatii de boala, se recurge la indepartarea ganglionilor limfatici abdominali retroperitoneali - procedura intitulata disectie a ganglionilor limfatici retroperitoneali (RPLND). In general, se recurge la aceasta procedura in stadiile I si II A in cazul tumorilor nonseminomatoase, dar si in situatia maselor tumorale abdominale restante dupa chimioterapie. Principalul efect secundar, posibil dupa acest gen de interventie, este infertilitatea, prin afectarea structurilor nervoase care controleaza ejacularea.

Chimioterapia este o optiune terapeutica de baza in tratamentul cancerului testicular. De obicei, este apanajul cancerelor avansate. Majoritatea cancerelor testiculare sunt extrem de sensibile la chimioterapie. Alegerea tipului de chimioterapie depinde de tipul histologic, iar monitorizarea raspunsului la tratament tine cont si de evolutia nivelului seric al markerilor tumorali.

Radioterapia este o procedura terapeutica folosita in situatii punctuale de boala. In general, seminoamele pure in stadiile I si II beneficiaza de iradiere curativa pe ariile ganglionare abdominale. In situatii particulare, se recurge la iradierea paleativa, in vederea ameliorarii diverselor simptome datorate extinderii bolii: durere, edem, etc.

La ora actuala, ca de altfel in aproape toate localizarile bolii oncologice, sunt in derulare o serie de trialuri clinice care urmaresc eficienta imunoterapiei in cancerele testiculare metastatice rezistente la chimioterapie sau in cancere recurente dupa cel putin 2 linii terapeutice. Rezultatele preliminare sunt promitatoare si urmeaza sa fie validate in urmatorii ani.

Preventie

Nu exista vreun mod prin care poate fi prevenit cancerul testicular. Unii medici recomanda, insa, ca barbatii sa autopalpeze in mod regulat testiculele, pentru a identifica astfel un cancer testicular in stadiul cel mai incipient, insa nu toti medicii sunt de acord cu aceasta abordare ce presupune autopalparea. Daca ai intrebari si nelamuriri, discuta cu medicul tau urolog sau cu un alt specialist, pentru a afla daca autopalparea este o varianta indicata in cazul tau.

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0