Cancerul testicular, un cancer vindecabil: cauze, simptome, tratament

Cancerul dezvoltat la nivelul testiculului este aproape întotdeauna curabil - cu atât mai mult dacă este depistat incipient, dar își menține șanse mari de vindecare chiar și dacă este depistat și tratat în stadii avansate. Află mai multe despre factorii de risc asociați cu un cancer testicular, simptome și tratamentul necesar.

Deși un diagnostic de cancer testicular poate fi înfricoșător pentru pacient, e bine de știut că acest tip de cancer are mari șanse de vindecare totală, mai ales dacă pacientul merge la medic cât mai curând după ce începe să se confrunte cu simptome.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Ce este cancerul testicular?

Cancerul testicular este o afecțiune în care celulele maligne se dezvoltă în testicule, organele reproductive masculine care produc spermatozoizii și hormonii masculini. Acest tip de cancer afectează în special bărbații tineri, de obicei cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani, dar poate apărea la orice vârstă. Cancerul testicular poate fi de mai multe tipuri, dintre care cel mai comun este carcinomul cu celule germinale, care începe în celulele care produc spermatozoizii.

Există două mari categorii de tumori germinale: seminoamele și tumorile nonseminomatoase. Tumorile nonseminomatoase sunt, la rândul lor, împărțite în patru categorii, în funcție de țesutul de origine, după cum urmează: coriocarcinoame, carcinoame embrionare, tumorile sacului Yolk și teratoame.

Fiecare dintre aceste tumori pot fi regăsite singure sau în asociere. Nu de puține ori întâlnim tumori mixte, seminomatoase și non-seminomatoase. La modul general, non-seminoamele au o rată de creștere și de metastazare mult mai ridicată comparativ cu seminoamele. Mult mai rar se întâlnesc și tumori testiculare care au drept punct de plecare celulele Leydig sau Sertoli, precum și carcinoamele rete testis sau limfoamele. Esențială rămâne depistarea timpurie a bolii când vorbim de cancerul testicular, alături de terapia complexă oncologică, în funcție de fiecare situație în parte.

Factorii de risc în cancerul testicular și statistici

În general, nu se cunoaște o cauză anume pentru cancerul testicular. Sunt, însă, anumite situații asociate cu un risc mai mare de a dezvolta un asemenea cancer, iar printre acestea menționăm:

  • Criptorhidismul - situația anatomică în care unul sau ambele testicule nu sunt coborâte în scrot, situație care se produce în timpul vieții embrionare;
  • Istoricul familial - de exemplu, prezența unui frate diagnosticat cu cancer de testicul mărește riscul apariției acestei maladii;
  • Istoricul personal de cancer testicular - acesta mărește riscul apariției cancerului testicular contralateral;
  • Unele infecții - una dintre infecțiile identificate ca un posibil factor de risc pentru cancerul testicular este reprezentată de HPV, alte posibile asocieri fiind infecțiile cu parvovirus și HIV. 
  • La nivel mondial, în anul 2020, se estima că există peste 74.000 de cazuri de cancer testicular. Astfel, se poate spune despre cancerul testicular că este un tip de cancer relativ rar.

Cancer testicular: simptome

Simptomatologia în cancerul testicular este polimorfă și, în multe situații, pacienții nu prezintă nici un simptom specific. Principalul semn clinic este creșterea în dimensiuni a unui testicul sau palparea unei formațiuni tumorale la nivelul unuia dintre testicule. Orice durere, sensibilitate locală, modificarea arhitecturii scrotale sau mai mult decât atât, palparea unei formațiuni tumorale trebuie să îndrume pacientul către un control medical.

În situații avansate de cancer testicular, pacientul prezintă ca simptome dureri în partea abdominală inferioară, dureri lombare, dureri toracice, dificultăți respiratorii și edeme ale membrelor inferioare..

Așadar, e posibil ca în caz de cancer testicular să nu existe simtome sau pacientul să descopere un fel de umflătură la unul dintre testicule când se spală, de exemplu. Ideea care trebuie să rămână este că orice masă tumorală testiculară descoperită la autopalpare reprezintă un motiv de vizită la medic pentru diagnostic diferențial între un cancer și altă entitate diagnostică.

Diagnosticul în cancerul testicular

Diagnosticul acestei boli este sugerat de examenul clinic, completat de examinările imagistice (ecografie testiculară) și de examenele hematologice (markerii tumorali). Markerii tumorali crescuți măresc probabilitatea existenței unui cancer testicular. În plus, sunt utili în stadializarea și stabilirea unui plan terapeutic în condițiile unui diagnostic de certitudine.

Principalii markeri tumorali dozați în cadrul suspiciunii de cancer testicular sunt:

  • Alfafetoproteina (AFP), ale cărei valori crescute diferențiază tumorile seminomatoase de cele nonseminomatoase. Valori crescute ale AFP în cazul unui diagnostic de seminom certifică „impuritatea” unui seminom;
  • Gonadotropina corionică umană beta (beta-hcG) cu valori crescute, atât în seminoame, cât și în nonseminoame;
  • Lactatdehidrogenaza (LDH) sau fosfataza alcalină placentară pot înregistra valori crescute - în general sunt concordante cu volumul tumoral.
  • Valori ridicate ale acestor markeri pot indica un cancer testicular. Sunt, însă, situații în care markerii sunt normali și totuși boala este prezentă.
  • Diagnosticul de certitudine este cel anatomopatologic, obținut în urma intervenției chirurgicale de îndepărtare a testiculului afectat (orhiectomie).
  • Odată diagnosticul stabilit, se recurge la investigații imagistice de înaltă performanță de tipul: computer tomograf (CT), rezonanța magnetică nucleară (RMN) sau PET/CT în vederea stabilirii extensiei bolii (stadializare).

Stadializarea în caz de cancer testicular

Stadializarea cancerului testicular se face pe criteriile clasice care țin cont de dimensiunea tumorii (T), prezența sau absența adenopatiilor (N), precum și prezența sau absența metastazelor (M). În mod particular, markerii tumorali serici reprezintă un element suplimentar de stadializare. În general, procesul de metastazare respectă anumiți pași, inițial fiind afectați ganglionii retroperitoneali și, ulterior, plămânii sau alte organe interne.

Tratamentul în cancerul testicular

Decizia terapeutică este luată de echipa multidisciplinară formată din urolog, oncolog medical și radioterapeut.

Intervenție chirurgicală

În situații de boală localizată, principalul gest terapeutic este intervenția chirurgicală radicală. Înainte de intervenția chirurgicală, trebuie dozați markerii tumorali, aceștia fiind elemente care decid planul terapeutic sau de follow-up ulterior. De exemplu, nivele serice crescute ale AFP sau beta-HCG postoperator denotă boală metastatică, iar atitudinea terapeutică postoperatorie este similară unei boli metastatice.

Intervenția chirurgicală radicală se numește orhiectomie și se practica pe cale inghinală. Constă în îndepărtarea testiculului și a funiculului spermatic în totalitate.

În anumite situații de boală, se recurge la îndepărtarea ganglionilor limfatici abdominali retroperitoneali - procedura intitulată disecție a ganglionilor limfatici retroperitoneali (RPLND). În general, se recurge la această procedură în stadiile I și II A în cazul tumorilor nonseminomatoase, dar și în situația maselor tumorale abdominale restante după chimioterapie. Principalul efect secundar, posibil după acest gen de intervenție, este infertilitatea, prin afectarea structurilor nervoase care controlează ejacularea.

Chimioterapie

Chimioterapia este o opțiune terapeutică de bază în tratamentul cancerului testicular. De obicei, este apanajul cancerelor avansate. Majoritatea cancerelor testiculare sunt extrem de sensibile la chimioterapie. Alegerea tipului de chimioterapie depinde de tipul histologic, iar monitorizarea răspunsului la tratament ține cont și de evoluția nivelului seric al markerilor tumorali.

Radioterapie

Radioterapia este o procedură terapeutică folosită în situații punctuale de boală. În general, seminoamele pure în stadiile I și II beneficiază de iradiere curativă pe ariile ganglionare abdominale. În situații particulare, se recurge la iradierea paleativă, în vederea ameliorării diverselor simptome cauzate de extinderea bolii: durere, edem etc.

În prezent, ca de altfel în aproape toate localizările bolii oncologice, sunt în derulare o serie de trialuri clinice care urmăresc eficiența imunoterapiei în cancerele testiculare metastatice rezistente la chimioterapie sau în cancere recurente după cel puțin două linii terapeutice. Rezultatele preliminare sunt promițătoare și urmează să fie validate în următorii ani.

Care este prognosticul unui pacient cu cancer testicular?

Prognosticul unui pacient cu cancer testicular depinde de mai mulți factori, inclusiv tipul histologic și stadiul cancerului, vârsta și starea generală de sănătate a pacientului, răspunsul la tratament și dacă boala s-a răspândit la alte organe. Anumite subtipuri de cancer testicular, cum ar fi tumorile cu celule germinale seminomatoase, pot avea un prognostic mai bun decât altele, cum ar fi tumorile cu celule germinale non-seminomatoase. De asemenea, cancerul testicular diagnosticat în stadiile incipiente, când boala este limitată la testicule, are un prognostic mai bun decât cancerul care s-a răspândit la ganglioni limfatici sau alte organe.

În general, așa cum am discutat, cancerul testicular are unul dintre cele mai bune prognosticuri dintre toate tipurile de cancer, mai ales dacă este diagnosticat și tratat în stadiile incipiente. Rata de supraviețuire pe termen lung pentru cancerul testicular este foarte ridicată, chiar și în cazul formelor avansate ale bolii. 

Pentru cancerele localizate la testicul, rata de supraviețuire la 5 ani este de 99%, în timp ce supraviețuirea în cazul bolii diseminate la nivelul ganglionilor abdominali retroperitoneali este de aproximativ 75%.

Se poate preveni cancerul testicular?

Nu există vreun mod prin care poate fi prevenit cu siguranță cancerul testicular, având în vedere că nu se cunoaște cauza precisă a apariției bolii.

Totuși, ce se știe este că anumite boli, cum ar fi infecția cu HPV, au fost asociate cu un risc crescut de cancer testicular. Este important să se evite expunerea la bolile cu transmitere sexuală și să se facă teste regulate pentru depistarea și tratamentul lor.

Unii medici recomandă ca bărbații să autopalpeze în mod regulat testiculele, pentru a identifica astfel un cancer testicular în stadiul cel mai incipient, alții nu insistă neapărat pe acest aspect. Dacă ai întrebări și nelămuriri (dacă, de exemplu, ai avut în familie cazuri de cancer testicular) e bine să discuți cu un medic urolog.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manual - Testicular Cancer 
https://www.msdmanuals.com/professional/genitourinary-disorders/genitourinary-cancers/testicular-cancer
NCBI - Risk Factors for Testicular Cancer: Environment, Genes and Infections—Is It All?
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC10145700/
Studiul „Risk Factors for Testicular Cancer: Environment, Genes and Infections - Is It All?”, apărut în Medicina (Kaunas). 2023 Apr; 59(4): 724. Published online 2023 Apr 7. doi: 10.3390/medicina59040724, autori: Sertac Yazici et al.


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0