Biopsia lichida, o realitate intalnita tot mai frecvent in oncologie

Este unanim acceptat ca diagnosticul de certitudine in oncologie este cel anatomopatologic. In linii mari, aceasta inseamna proba din tesutul tumoral, recoltata fie intraoperator, fie prin procedura bioptica preliminara, prin prelevarea unui fragment tumoral.

Examenele anatomopatologice confirma diagnosticul de cancer, iar examenele imunohistochimice complementare, devenite rutina la ora actuala, furnizeaza informatii suplimentare despre caracteristicile tumorii, care au rol atat prognostic, cat si predictiv. In plus, progresele in biologia moleculara au facut ca in acest moment, dupa un inceput mai timid, sa fie disponibile si sa intre in rutina examinarilor identificarea anumitor mutatii genetice, care, la randul lor, pot stabili o anumita atitudine terapeutica in functie de mutatia evidentiata, deschizand astfel calea terapiei personalizate in cancer.

Articole Medicina primul spatiu de bannere

Nu de putine ori, insa, prelevarea de tesut tumoral este dificila si necesita proceduri invazive, unele extrem de neplacute, de multe ori repetitive (de exemplu, bronhoscopia sau econdoscopia cu biopsie pancreatica transduodenala, etc.), iar starea generala a pacientilor nu permite intotdeauna efectuarea unor asemenea proceduri.

De asemenea, este stiut ca un cancer isi poate schimba biologia dupa un anumit tratament oncologic. Un exemplu notoriu este cancerul mamar initial HER2 negativ, care in evolutie poate deveni HER2 pozitiv, prin exprimarea la nivel tumoral a genei HER (Human Epidermal Growth Factor Receptor), si care, in boala metastatica are sansa unui tratament cu un anticorp monoclonal de tipul Trastuzumab, care actioneaza impotriva acestei gene, altminteri absenta in tumora initiala.

De asemenea, este plauzibila si situatia inversa, cand o tumora HER2 pozitiva, odata cu procesul de metastazare, poate sa devina HER2 negativa. Din aceste observatii, deriva logic recomandarea ca, odata cu metastazarea sau recidiva bolii, sa se recurga obligatoriu la o rebiopsiere tumorala.

Nu in ultimul rand, odata cu intrarea in arsenalul terapeutic a terapiilor tinta (anti VEGF, EGFR, ALK, MET, ROS, etc.) sau a imunoterapiei antineoplazice, rebiopsierea si caracterizarea moleculara a tumorii dupa acest gen de tratament devine o necesitate.

In aceste conditii, in care ne intalnim frecvent in practica curenta cu refuzul pacientului de a efectua o noua biopsie, s-a impus o schimbare de paradigma in privinta usurarii diagnosticului si a monitorizarii raspunsului la tratament. Din acest motiv, in acest moment, cercetarile sunt din ce in ce mai asidue in directia identificarii unor proceduri bioptice sau de monitorizare a raspunsului terapeutic, mult mai facile, usor de efectuat, fara traumatizarea suplimentara a pacientului si care sa il determine pe acesta sa fie mult mai compliant. In plus, aceste proceduri trebuiesc sa fie validate, omologate si unanim acceptate de catre comunitatea stiintifica internationala.

Din aceasta perspectiva, s-au dezvoltat tehnicile de biopsie lichida, care inseamna, in linii mari, proba de sange periferic care identifica celule tumorale circulante sau fragmente de ADN din celulele tumorale. O biopsie lichida reprezinta o procedura de diagnostic precoce al cancerului.

De asemenea, o asemenea biopsie poate fi utilizata in conceperea planului de tratament, in aprecierea raspunsului la tratament, dar si in identificarea precoce a recidivei. Nu in ultimul rand, biopsiile repetitive ajuta medicul sa inteleaga ce modificari moleculare se produc la nivelul tumorii - in timpul si dupa tratament.

Un studiu publicat la Congresul Societatii Americane de Oncologie Medicala in anul 2016 a comparat intensitatea modificarilor genomice identificate pe probe de sange versus probe de tesut tumoral. Dintr-un numar de peste 400 de pacienti, cei mai multi cu cancere colorectale sau pulmonare, la majoritatea acestora a fost identificat acelasi tip de mutatii, atat in sangele circulant, cat si in probele de tesut.

Acuratetea biopsiei lichide a depasit 80% si poate ajunge la peste 98% daca distanta intre recoltarea de proba de tesut si recoltarea de sange nu este mai mare de 6 luni. In plus, probele de biopsie lichida au identificat mutatii genetice legate de rezistenta terapeutica, neidentificate insa in tesutul tumoral originar. Acestea au inclus si mutatiile standard cunoscute ALK, RAS sau EGFR legate de rezistenta terapeutica la cateva dintre terapiile target uzuale.

Rezultatele acestui studiu au deschis o perspectiva noua in privinta biopsiei lichide, ca alternativa in cazul in care biopsia clasica de tesut nu este practica, accesibila sau fezabila.

Practic, acest domeniu a explodat, reprezentand o arie de interes maxim atat din punctul de vedere al cercetarii, cat si din perspectiva comerciala.

In urma cu cativa ani, Agentia Federala a Medicamentului a aprobat deja punerea in practica a primului test de biopsie lichida in oncologie. Acest test identifica mutatii ale genei EGFR la pacientii cu cancer pulmonar fara celule mici, eligibili pentru tratamentul cu Erlotinib. Acest test vine in completarea testarii mutatiilor EGFR (Endotelial Growth Factor Receptor) din proba de tesut tumoral si probabil, in foarte scurt timp, va inlocui biopsia de tesut.

Biopsiile lichide, ca si cele de tesut de-altfel, aduc informatii aditionale genetice care contribuie la caracterizarea complexa a profilului molecular al tumorii. Diferenta consta in usurinta recoltarii si disponibilitatea in orice moment si, astfel, biopsia lichida trebuie folosita ori de cate ori proba de tesut tumoral nu este disponibila. Ramane inca in discutie credibilitatea acestor teste versus biopsia de tesut, motiv pentru care se asteapta rezultatul trialurilor clinice inca in desfasurare.

In cazul pacientilor cu boala avansata, biopsia lichida poate fi un instrument de monitorizare a pacientilor si de schimbare al tratamentului in caz de recidiva sau progresie a bolii.

Studiile recente sugereaza ca biopsiile lichide pot fi un mijloc important de identificare a terapiei specifice la pacienti cu boala incipienta, cat si un mijloc facil de monitorizare a progresiei unor leziuni precanceroase in leziuni maligne.

Ramane ca viitorul apropiat sa confirme noninferioritatea biopsiilor lichide si impunerea acestora ca investigatii de rutina, atat in scop diagnostic, cat si in scopul monitorizarii raspunsului la tratament.

De retinut!

Biopsia lichida este o tehnica revolutionara, care poate deschide niste perspective neasteptate. Ea consta in detectarea si izolarea celulelor tumorale circulante, ADN-ului circulant al tumorii, fiind o sursa de informatii de natura genomica pentru pacientii cu cancer.

Initial corelate cu prognosticul, datele oferite de biopsia lichida sunt in prezent studiate* de oamenii de stiinta pentru diagnosticul cancerului si - cel mai important - pentru predictia raspunsului sau rezistentei la tratamentele administrate pacientilor.

In prezent, biopsia lichida nu este un test de rutina in practica medicala actuala, insa potentialele ei zone in care poate fi aplicata se dezvolta rapid: de la profilarea genelor pentru diagnosticarea cancerului, pana la monitorizarea pacientului, si de la evaluarea raspunsului sau rezistentei la tratamentele sistemice, pana la depistarea a numeroase alte caracteristici ale bolii.

 

Sursa foto: Shutterstock

Articole Medicina al doilea spatiu de bannere

Bibliografie:

*Studiul "Liquid biopsy of cancer: a multimodal diagnostic tool in clinical oncology", publicat in 2018 in Therapeutic advances in medical oncology, autori: Raffaele Palmirotta, Domenica Lovero, Paola Cafforio, Claudia Felici, Francesco Mannavola, Eleonora Pellè, Davide Quaresmini, Marco Tucci, Franco Silvestris.

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0