Antibioticele si riscul de avort spontan

Un nou studiu la scara larga sugereaza ca unele antibiotice administrate in timpul sarcinii ar mari riscul de avort spontan.

Macrolidele, chinolonele, tetraciclina, sulfonamida si metronidazol au fost asociate cu riscul crescut de „avort spontan”, adica pierderea sarcinii in primele 20 de saptamani. Studiul nu demonstrat o relatie de tip cauza-efect. Dar, a dovedit o asociere intre anumite medicamente si riscul ridicat de avort spontan si chiar dublarea riscului in cazul anumitor clase de antibiotice, au precizat cercetatorii.

Articole Stiri medicale primul spatiu de bannere

„Unele antibiotice par mai sigure in ceea ce priveste riscul de avort spontan, in vreme ce altele nu” sustine autorul studiului Anick Berard, profesor la Facultatea de Farmacie a Universitatii Montreal. Cu toate acestea, noile dovezi nu sugereaza ca femeile insarcinate nu ar mai trebui sa ia antibiotice pentru tratarea infectiilor bacteriene. „Avortul spontan are loc foarte rar din aceasta cauza” a adaugat Berard.

Motivul pentru care unele antibiotice par mai riscante decat altele ar putea fi legat de modul de functionare al medicamentului respectiv in organism, a precizat Berard. Spre exemplu, tetraciclina nu este recomandata in timpul sarcinii deoarece decoloreaza in mod permanent dintii fatului si ar putea afecta cresterea oaselor acestuia, a mai spus aceasta. Conform rezultatelor pe animale, chinolona are impact asupra ADN-ului, a precizat Berard.

Pe de alta parte, nitrofurantoina pare o optiune mai sigura. Aceasta nu a fost asociata cu riscul crescut de avort spontan si ar putea reprezenta o alternativa buna in tratarea infectiilor tractului urinar, dupa cum au subliniat autorii studiului. Berard sustine ca infectiile tractului urinar sunt cel mai comun tip de infectie in timpul sarcinii. Si penicilina pare o alegere buna, a adaugat dr. Errol Norwitz, care nu a participat la studiu.

 

 

Desi asocierea dintre antibiotice si efectele adverse in timpul sarcinii nu este noua, dovezile legate de avortul spontan nu au fost pana acum atat de puternice, a explicat Norwitz, presedintele sectiei de obstetrica si ginecologie in cadrul Scolii de Medicina a Universitatii Tufts din Boston. „Cred ca pana acum consensul a fost ca cel mai probabil nu exista o asociere, dar acest studiu sugereaza ca e posibil sa existe” a spus acesta. „Per total, studiul a fost destul de bine realizat” a adaugat Norwitz.

Pentru a identifica efectele antibioticelor, Berard si echipa sa de la Universitatea din Montreal au comparat 8.700 de cazuri de avorturi spontane cu mai mult de 87.000 de controale in functie de varsta gestationala si varsta femeii insarcinate.Oamenii de stiinta au utilizat datele femeilor cu varsta intre 15 si 45 de ani care nu au beneficiat de planul de compensare a medicamentelor din Quebec. Aproximativ 16% dintre femeile care au avut avorturi spontane, au luat antibiotice la inceputul sarcinii, spre deosebire de mai putin de 13% din controale. Norwitz a fost surprins ca atat de multe femei au fost tratate cu antibiotice in primele 20 de saptamani ale sarcinii. „Nu am crezut ca procentul va fi atat de ridicat” a spus acesta.

Azitromicina si claritomicina, care apartin clasei de antibiotice numita macrolide, au fost asociate cu o crestere cu 65%, respectiv 200% a riscului de avort spontan. Norfloxacina, care apartine clasei chinolonelor, a fost asociata cu un risc de patru ori mai mare de avort spontan, dupa cum a aratat studiul.

In opinia lui Norwitz, cea mai mare deficienta a studiului este faptul ca nu abordeaza problemele genetice fundamentale, care, spune el, reprezinta cauza majoritatii avorturilor spontane. Nu se poate stabili cu siguranta cine a primit un diagnostic prenatal care ar fi putut explica avortul spontan, a recunoscut Berard.

Oamenii de stiinta nu au exclus ca rezultatele ar putea fi influentate de severitatea infectiilor femeilor. Dar nu sunt de parere ca astfel de diferente ar explica pe deplin rezultatele obtinute. Prin urmare, ce ar trebui sa faca o femeie insarcinata care are o infectie bacteriana? Cea mai buna abordare ar fi administrarea unui antibiotic potrivit „in cea mai mica doza eficienta”, a precizat Norwitz.

Articole Stiri medicale al doilea spatiu de bannere

 

Sursa articol: New York Times

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0