Alzheimer: cele 7 stadii și simptomele lor
Boala Alzheimer debutează cu mult timp înaintea apariției simptomelor. Afecțiunea are șapte stadii, fiecare cu simptome specifice. Alzheimer este o formă de demență care provoacă probleme de memorie, de gândire și de comportament. Simptomele bolii Alzheimer se dezvoltă de obicei treptat și se agravează în timp, devenind atât de severe încât interferează cu activitățile obișnuite de zi cu zi.
Fiecare persoană afectată de această boală o trăiește diferit, dar traiectoria afecțiunii pare să fie similară de la debutul ei și până la final. Numărul exact al stadiilor boli este oarecum arbitrar, unii experți folosind un model simplu, în trei faze (boală timpurie, moderată și finală), pe când alții sunt de părere că este mai precis un model în șapte stadii.
Cercetările sugerează că modificările complexe ale creierului asociate cu Alzheimer, cum ar fi formarea plăcilor de amiloid, debutează cam cu zece ani înainte de apariția problemelor de memorie și de concentrare.
Care sunt cele 7 stadii ale bolii Alzheimer
Dacă ne referim la boala Alzheimer ca având șapte stadii, în primele trei simptomele nu sunt ușor observabile, asociate fiind în general cu înaintarea în vârstă.
1. Primul stadiu: fără afectarea memoriei
În acestă primă fază, o persoană cu Alzheimer nu are nicio afectare a memoriei și nu manifestă simptome evidente ale demenței. Prin urmare, în acest stadiu, boala Alzheimer nu este detectabilă.
2. Stadiul al doilea: declin cognitiv foarte ușor
Numeroase persoane cu vârsta peste 65 de ani încep să aibă dificultăți cognitive și/sau funcționale. În această fază, o persoană cu Alzheimer începe să dezvolte un gen de uitare asociat cu înaintarea în vârstă (de exemplu, uită unde și-a pus geanta sau cheile de la casă). De obicei, simptomele nu sunt observate nici de medicul de familie, nici de persoanele apropiate.
3. Stadiul al treilea: declin cognitiv ușor
În acest stadiu, uitarea se accentuează și apar mici dificultăți de concentrare și atenție. Aceste simptome pot avea ca rezultat o performanță scăzută la serviciu pentru cei care lucrează, sau, pentru cei care nu lucrează, probleme cu chestiuni minore, cum ar fi plata facturilor.
De asemenea, persoanele afectate de Alzheimer încep, în acest stadiu, să își găsească mai greu cuvintele când trebuie să comunice cu cineva. Aceste dificultăți de comunicare, precum și faptul că persoana uită lucruri încep să fie observate de membrii familiei.
În plus, o persoană cu o deficiență cognitivă ușoară poate repeta în mod obsesiv aceeași întrebare. Persoanele care trebuie să stăpânească noi abilități de muncă, cum ar fi folosirea unui computer, se confruntă cu scăderea capacității acestora de se descurca, iar aceste probleme pot deveni evidente pentru cei din jur.
Aceasta poate fi o etapă incipientă a bolii Alzheimer, dar există și alte afecțiuni medicale care pot cauza sau contribui la dificultățile de concentrare cu care persoana în cauză se confruntă. De aceea, ar trebui efectuate teste de sânge și un RMN al creierului pentru a se vedea clar dacă pacientul suferă de Alzheimer sau dacă există alte cauze sau condiții care contribuie la declinul cognitiv al acestuia.
Durata medie a stadiului al treilea este de aproximativ șapte ani înainte de instalarea demenței. Tot acum, pacientul diagnosticat cu Alzheimer ar trebui să se gândească la o „retragere strategică” sub formă de pensionare. Aceasta ar putea atenua stresul psihologic și poate reduce anxietatea personală.
4. Stadiul al patrulea: declin cognitiv moderat
Stadiul al patrulea este descris clinic drept demență incipientă. Persoana începe să uite evenimente recente, are dificultăți de concentrare, de rezolvare a problemelor și de organizare a chestiunilor bănești. Poate întâmpina dificultăți când se deplasează singură în locuri necunoscute, când e vorba să întreprindă acțiuni mai complexe sau să-și organizeze și să-și exprime gândurile.
Suferinzii de Alzheimer ajunși în acest stadiu pot să nu recunoască faptul că uită și că au și alte simptome, iar pe măsură ce socializarea devine tot mai dificilă, pot începe să se izoleze de familie și de prieteni. Tot în acest stadiu, evenimentele recente aparent majore, cum ar fi o vacanță sau o vizită a unei rude apropiate, pot să nu fie amintite. Sau pacientul poate să nu-și amintească ziua din săptămână, luna sau chiar anotimpul în care se află.
În acest stadiu, persoana cu boala Alzheimer ușoară pare adesea mai puțin receptivă din punct de vedere emoțional decât înainte. Această absență a receptivității emoționale are legătură cu negarea stării în care se află pacientul.
Chiar dacă acesta realizează că are numeroase neajunsuri, această conștientizare a capacității sale intelectuale este dureroasă pentru ea. De aceea, persoana cu boala Alzheimer încearcă să-și ascundă deficitul, evitând din ce în ce mai mult să participe la activități de socializare, precum conversații.
În stadiul al patrulea, medicul de familie poate identifica declinul cognitiv printr-o examinare și o discuție directă cu pacientul. Durata obișnuită a acestei faze este de doi ani.
5. Stadiul al cincilea: declin cognitiv moderat spre sever
Tulburări grave de memorie încep să apară în acest stadiu, persoanele afectate având nevoie de ajutor cu activitățile de zi cu zi, precum spălatul, îmbrăcatul și prepararea meselor. În acest stadiu, pacientul cu Alzheimer nu mai este capabil să își aleagă îmbrăcămintea potrivită pentru a o purta ținând cont de condițiile meteorologice, ba chiar, este posibil să înceapă să poarte aceleași haine zilnic, întrucât nu își mai amintește că trebuie să și le schimbe.
Pierderile de memorie sunt severe, suferinzii de Alzheimer uitând informații cruciale, precum adresa unde locuiesc, numărul de telefon, având dificultăți în a spune unde se află și ce moment al zilei se găsește. Durata acestui stadiu este, în general, de un an și jumătate.
6. Stadiul al șaselea: declin cognitiv sever
Cunoscut și ca demență moderată, stadiul al șaselea al bolii Alzheimer este acela în care persoana afectată are nevoie constantă de ajutor în casă. Pe lângă faptul că nu mai reține evenimentele recente, uită numele membrilor familiei și ale prietenilor și nu-și mai amintește decât foarte puține evenimente din trecutul îndepărtat. Îi e greu să întreprindă orice acțiune și nu reușește nici să numere invers, de la 10 la 1.
Mai mult, pacienții cu Alzheimer aflați în acest stadiu pot avea dificultăți în a-și pune brațul în mâneca corectă atunci când se îmbracă singuri, nu mai pot face baie fără asistență, întrucât se confruntă cu dificultatea de a regla temperatura apei din baie.
De asemenea, persoana aflată în acest stadiu se poate confrunta cu incontinență urinară sau cu cea intestinală, iar abilitatea de a vorbi este mult diminuată. Au loc și schimbări semnificative de personalitate, bolnavul suferind de halucinații, anxietate și agitație.
Tot în această etapă, suferinzii de Alzheimer încep să-și confunde soția cu mama sau să identifice greșit membrii apropiați ai familiei. La sfârșitul acestei etape, pacienții dezvoltă și probleme de vorbire.
Schimbările emoționale devin mai evidente și tulburătoare în această a șasea etapă. Deși aceste schimbări emoționale pot avea, parțial, o bază neurochimică, ele sunt, de asemenea, în mod clar legate de reacția psihologică a persoanei cu Alzheimer la circumstanțele lor.
De exemplu, din cauza deficitelor lor cognitive, persoanele aflate în acest stadiu nu își mai pot canaliza energiile în activități productive, iar din acest motiv pot dezvolta comportamente amenințătoare, chiar violente.
Această fază durează circa doi ani și jumătate.
7. Stadiul al șaptelea: declin cognitiv extrem de sever
Cunoscut și ca ultimul stadiu al demenței, stadiul al șaptelea al bolii Alzheimer este cel final. Persoana afectată nu mai poate comunica deloc și are nevoie permanentă de cineva care să o ducă la toaletă, să o spele, să o îmbrace și să o hrănească. Pentru că în acest stadiu bolnavul își pierde în general capacitățile psihomotorii, nu se va mai putea deplasa.
În plus, tot în această etapă, persoanele cu Alzheimer își pierd capacitatea de a zâmbi, având doar mișcări faciale în locul zâmbetelor, iar mai târziu își pierd capacitatea de a-și ridica capul în mod independent.
Tot în acest stadiu, crește riscul ca pacientul cu Alzheimer să se confrunte cu pneumonie, ulcerații infectate sau alte afecțiuni. Odată cu apariția celei de-a șaptelea etape, pot fi observate și anumite modificări fizice și neurologice, precum rigiditatea fizică, în special în rândul articulațiilor majore, cum ar fi cotul. La multe persoane cu Alzheimer, această rigiditate pare a fi un precursor al apariției deformărilor fizice evidente sub formă de contracturi. Contracturile sunt deformări ireversibile care împiedică mișcarea pasivă sau activă a articulațiilor.
Tot în acest stadiu, apar reflexele „infantile”, „primitive” sau „de dezvoltare”, care sunt prezente la sugar, dar care dispar pe măsură ce acesta crește. Aceste reflexe, inclusiv reflexul de apucare, reflexul de sugere și reflexul extensor plantar Babinski sunt din ce în ce mai prezente pe măsură ce boala avansează.
Acest ultim stadiu poate dura aproximativ doi ani și jumătate. Deși boala diferă de la om la om, în general, de la diagnosticare, persoana cu Alzheimer mai trăiește opt ani.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Fisher Center for Alzheimer's Research Foundation - 7 Stages of Alzheimer’s
https://www.alzinfo.org/understand-alzheimers/clinical-stages-of-alzheimers/
Alzheimer’s Association – What Is Alzheimer’s Disease?
https://www.alz.org/alzheimers-dementia/what-is-alzheimers
Te-ar mai putea interesa și...
