Cancere asociate sindromului imunodeficientei dobandite (SIDA)

Sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA) este o maladie a sistemului imun determinata de infectia cu virusul imunodeficientei dobandite (HIV). Transmiterea acestui virus se face de la persoana la persoana prin sange, derivate de sange sau diferite secretii ale organismului. O persoana infectata cu HIV este vulnerabila datorita afectarii severe a sistemului imunitar.

Legatura intre infectia HIV si frecventa mai mare de aparitie a anumitor cancere nu este pe deplin inteleasa dar se rezuma in principal la afectarea severa a sistemului imunitar.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Principalele cancere asociate infectiei HIV sunt:

- sarcomul Kaposi

- limfomul malign non-Hodgkin

- cancerul colului uterin

Mult mai rar, pacientii cu SIDA sau infectatii HIV pot dezvolta si alte neoplazii printre care:

- angiosarcomul, cancerul anal sau al cavitatii bucale, cancerul hepatic, colorectal, testicular sau penian precum si cancere cutanate de tipul carcinoamelor bazale, scuamoase sau chiar melanoame

Sarcomul Kaposi este cel mai frecvent cancer asociat SIDA si este mai frecvent la barbati comparativ cu femeile. Sarcomul Kaposi este un tip de cancer de piele care traditional se regasea la pacienti varstnici de descendenta mediteraneana sau la pacienti transplantati. Actual, acest tip de sarcom se intalneste frecvent la barbatii homosexuali infectati HIV si se datoreaza infectiei cu virusul herpetic uman fenotipul 8 (HHV-8). Sarcomul Kaposi intalnit la pacientii infectati cu HIV este cunoscut in literatura de specialitate drept Sarcomul Kaposi epidemic.

Localizarea leziunilor sarcomatoase este in general difuza interesand pielea, ganglionii limfatici, sau organe interne ca ficatul, splina, plamanii sau tubul digestiv.

Limfomul non-Hodgkin este o neoplazie a sistemului limfatic caracterizat printr-o crestere necontrolata a limfocitelor. Din multitudinea de fenotipuri de limfom non-Hodkin, pacientii infectati HIV prezinta frecvent afectare primitiva a sistemului nervos central sau a maduvei spinarii sau se prezinta sub forma unui proces exudativ pulmonar(pleurezie) sau abdominal(ascita). Majoritatea acestor limfoame sunt de grad inalt sau intermediar.

Cancerul colului uterin: femeile infectate HIV prezinta un risc mai mare de a dezvolta neoplazii cervicale intraepiteliale (CIN), leziuni premergatoare cacerului colului uterin. Se asociaza frecvent infectiilor cu virusul papiloma (HPV).

Factorii de risc

Factorii de risc ai neoplaziilor asociate infectiilor HIV au fost trecuti in revista mai sus si implica infectii virale de genul:

- infectia cu virusul papiloma (HPV), virus care se transmite, ca si virusul HIV prin contact sexual si care este frecvent asociat, prin anumite fenotipuri, cu cancerul colului uterin

- infectia cu virusul herpetic fenotipul 8, sau infectia cu anumite fenotipuri de citomegalovirus, este asociata cu sarcomul Kaposi sau cu anumite variante de Limfom exudativ

- infectia cu virusul Epstein-Barr, virus herpetic asociat mononucleozei infectioase, se asociaza limfomului primitic cerebral, anumitor limfoame cu celule B high grade dar si limfomului exudativ

Diagnosticul

Diagnosticul de certitudine este ca de fiecare data bioptic, prin analiza probei de tesut tumoral.

Diagnosticul de extensie a bolii se face in baza informatiilor furnizate de examenele imagistice de inalta performanta gen Computer Tomograf, Rezonanta Magnetica Nucleara sau examen PETCT.

Cand se suspicioneaza un limfom se recurge la examinarea aspiratului de maduva osoasa precum si a biopsiei de os. Aceasta este examinata anatomopatologic  dar si molecular, in vederea identificarii tipului de limfom precum si a modificarilor specifice  genice, pentru ca in functie de aceasta, sa se initieze un tratament target, acolo unde este disponibil.

De fiecare data cand se suspicioneaza un cancer de col uterin se procedeaza la efectuarea mai multor examinari de genul examenului citologic Babes-Papanicolau, colposcopie si biopsie.

STADIALIZAREA neoplaziilor asociate este similara fiecarui cancer in parte, independent de prezenta Sindromului de Imunodeficienta Dobandita.

Tratamentul

Tratamentul cancerelor asociate infectiei HIV este adesea dificil, datorita contextului imunitar deficitar. Decizia terapeutica este luata intotdeauna de o comisie multidisciplinara care include alaturi de oncologul medical, radioterapeutul, chirurgul dar si medicul infectionist.

Terapia antivirala  

Este extrem de important ca toti pacientii cu SIDA si cancere asociate sa continue terapia activa antiretrovirala atat in timpul tratamentelor oncologice cat si dupa finalizarea acestora. In marea majoritate a cazurilor terapia antivirala controleaza eficient boala si cu cat exista un control mai bun al infectiei HIV cu atat efectele secundare ale terapiilor oncologice sunt mai mici, rata de recidiva mai mica iar sansa de curabilitate a afectiunii oncologice asociate este mai mare.

Interventia chirurgicala

Este in majoritatea cazurilor principala optiune terapeutica cu intentie curativa. In anumite situatii rostul interventiei chirurgicale este strict paleativ, pentru inlaturarea complicatiilor date de prezenta tumorii. In cazul sarcomului Kaposi se intervin chirurgical clasic sau sub forma de crioablatie prin utilizarea de nitrogen lichid in scopul inghetarii si distrugerii celuleor tumorale. In situatii punctuale se recurge la terapia fotodinamica, procedura prin care se injecteaza in tumora o substanta fotosensibila, care este capteaza mai mult de catre celulele tumorale si care sunt supuse ulterior actiunii unui laser.

Radioterapia, fie ca este vorba de iradiere externa fie ca este vorba de iradiere interstitiala (brahiterapie), are in general, rol paleativ, de ameliorare simptomatica.

Chimioterapia

In anumite situatii terapia citostatica se administreaza direct intralezional. In majoritatea situatiilor chimioterapia este sistemica si poate controla boala avansata, desi curabilitatea sarcomului Kaposi asociat infectiei HIV este destul de rara.

Imunoterapia cu interferon poate fi o procedura terapeutica aplicabila pacientilor cu prognostic pozitiv.

Tratamentul limfomului non-Hodgkin este in general cel clasic, care asociaza chimioterapie sistemica si terapie target.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In principiu, neoplaziile asociate Sindromului de Imunodeficienta Dobandita se trateaza standardizat, identic situatiilor in care infectia HIV nu este prezenta. Singura diferenta, extrem de importanta, consta in administrarea corecta si concomitenta a medicatiei antiretrovirale .

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0