Biopsia lichida, o realitate intalnita tot mai frecvent in oncologie

Este unanim acceptat că diagnosticul de certitudine în oncologie este cel anatomopatologic. În linii mari, aceasta înseamnă probă din țesutul tumoral, recoltată fie intraoperator, fie prin procedura bioptică preliminară, prin prelevarea unui fragment tumoral.

Examenele anatomopatologice confirmă diagnosticul de cancer, iar examenele imunohistochimice complementare, devenite rutină la ora actuală, furnizează informații suplimentare despre caracteristicile tumorii, care au rol atât prognostic, cât și predictiv. În plus, progresele în biologia moleculară au făcut ca în acest moment, după un început mai timid, să fie disponibile și să intre în rutina examinărilor identificarea anumitor mutații genetice, care, la rândul lor, pot stabili o anumită atitudine terapeutică în funcție de mutația evidențiată, deschizând astfel calea terapiei personalizate în cancer.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Prelevarea de țesut tumoral, dificilă

Nu de puține ori, însă, prelevarea de țesut tumoral este dificilă și necesită proceduri invazive, unele extrem de neplăcute, de multe ori repetitive (de exemplu, bronhoscopia sau endoscopia cu biopsie pancreatică transduodenală, etc.), iar starea generală a pacienților nu permite întotdeauna efectuarea unor asemenea proceduri.

De asemenea, se știe că un cancer își poate schimba biologia după un anumit tratament oncologic. Un exemplu notoriu este cancerul mamar inițial HER2 negativ, care în evoluție poate deveni HER2 pozitiv, prin exprimarea la nivel tumoral a genei HER (Human Epidermal Growth Factor Receptor), și care, în boala metastatică are șansa unui tratament cu un anticorp monoclonal de tipul Trastuzumab, care acționează împotriva acestei gene, altminteri absența în tumora inițială.

De asemenea, este plauzibilă și situația inversă, când o tumoră HER2 pozitivă, odată cu procesul de metastazare, poate să devină HER2 negativă. Din aceste observații, derivă logic recomandarea că, odată cu metastazarea sau recidiva bolii, să se recurgă obligatoriu la o rebiopsiere tumorală.

Nu în ultimul rând, odată cu intrarea în arsenalul terapeutic a terapiilor-țintă (anti VEGF, EGFR, ALK, MET, ROS, etc.) sau a imunoterapiei antineoplazice, rebiopsierea și caracterizarea moleculară a tumorii după acest gen de tratament devine o necesitate.

În ciuda progreselor în obținerea de probe de țesut, biopsiile prezintă limite reale precum dificultatea efectuării lor din cauza localizării în sine, absenței tumorii vizibile. Acest lucru este comun, de exemplu, în cancerul pulmonar, în principal în stadiile I sau II, care sunt stadii foarte incipiente1. Alte limitări se pot datora comorbidităților pacientului, disponibilității logistice, costului și, în cazul analizei țesuturilor depozitate în bănci, timpului scurs care poate degrada multe elemente.

În aceste condiții, în care ne întâlnim frecvent în practica curentă și cu refuzul pacientului de a efectua o nouă biopsie, s-a impus o schimbare de paradigmă în privința ușurării diagnosticului și a monitorizării răspunsului la tratament. Din acest motiv, în acest moment, cercetările sunt din ce în ce mai asidue în direcția identificării unor proceduri bioptice sau de monitorizare a răspunsului terapeutic, mult mai facile, ușor de efectuat, fără traumatizarea suplimentară a pacientului și care să îl determine pe acesta să fie mult mai compliant. În plus, aceste proceduri trebuie să fie validate, omologate și unanim acceptate de către comunitatea științifică internațională.

Biopsia lichidă, procedură de diagnostic precoce al cancerului

Din această perspectivă, s-au dezvoltat tehnicile de biopsie lichidă, care înseamnă, în linii mari, probă de sânge periferic care identifică acele celule tumorale circulante sau fragmente de ADN din celulele tumorale. O biopsie lichidă reprezintă o procedură de diagnostic precoce al cancerului.

Biopsia lichidă este capabilă să depășească limitările biopsiilor tisulare sau de țesut. Elementele care compun biopsia lichidă sunt celulele tumorale circulante, acizii nucleici tumorali circulanti, lipsiți de celule sau conținuți în exozomi, microvezicule si trombocite. Studiile de biopsie lichidă se efectuează pe diverse biofluide extrase în mod neinvaziv. 

Dezvoltarea tehnicilor de genotipizare, folosind elementele care alcătuiesc biopsia lichidă, fac posibilă depistarea mutațiilor, eterogenității intertumorale și intratumorale și oferă informații moleculare despre cancer pentru aplicare în oncologia medicală într-un mod individualizat în diferite tipuri de tumori. Prin urmare, biopsia lichidă are potențialul de a schimba modul în care oncologia medicală ar putea prezice evoluția bolii.

Pe lângă sânge, mai multe fluide corporale, cum ar fi saliva, urina și sucul gastric ar putea fi utilizate pentru a efectua biopsie lichidă pentru evaluare clinică neinvazivă 2. Utilizarea clinică a biopsiei lichide a crescut semnificativ din 2004, când s-a lansat primul test de biopsie lichidă disponibil comercial. Biopsia lichidă (restricționată la analiza ctDNA) a fost adoptată oficial ca instrument de diagnostic în laboratoarele principale ale centrelor de referință în cursul anului 2016.  

În prezent, există mai multe teste disponibile comercial care sunt aprobate de Administraţia americană pentru alimente şi medicamente (FDA). De asemenea, o asemenea biopsie poate fi utilizată în conceperea planului de tratament, în aprecierea răspunsului la tratament, dar și în identificarea precoce a recidivei. Nu în ultimul rând, biopsiile repetitive ajută medicul să înțeleagă ce modificări moleculare se produc la nivelul tumorii - în timpul și după tratament.

Despre acuratețea biopsiei lichide

Un studiu publicat la Congresul Societății Americane de Oncologie Medicală în anul 2016 a comparat intensitatea modificărilor genomice identificate pe probe de sânge versus probe de țesut tumoral. Dintr-un număr de peste 400 de pacienți, cei mai mulți cu cancere colorectale sau pulmonare, la majoritatea acestora a fost identificat același tip de mutații, atât în sângele circulant, cât și în probele de țesut.

Acuratețea biopsiei lichide a depășit 80% și poate ajunge la peste 98% dacă distanța între recoltarea de probă de țesut și recoltarea de sânge nu este mai mare de 6 luni. În plus, probele de biopsie lichidă au identificat mutații genetice legate de rezistența terapeutică, neidentificate însă în țesutul tumoral originar. Acestea au inclus și mutațiile standard cunoscute ALK, RAS sau EGFR legate de rezistența terapeutică la câteva dintre terapiile target uzuale.

Rezultatele acestui studiu au deschis o perspectivă nouă în privința biopsiei lichide, ca alternativă în cazul în care biopsia clasică de țesut nu este practică, accesibilă sau fezabilă. Practic, acest domeniu a explodat, reprezentând o arie de interes maxim atât din punctul de vedere al cercetării, cât și din perspectivă comercială.

În urmă cu câțiva ani, Agenția Federala a Medicamentului a aprobat deja punerea în practică a primului test de biopsie lichidă în oncologie. Acest test identifică mutații ale genei EGFR la pacienții cu cancer pulmonar fără celule mici, eligibili pentru tratamentul cu Erlotinib . Acest test vine în completarea testării mutațiilor EGFR (Endotelial Growth Factor Receptor) din proba de țesut tumoral și, probabil, în foarte scurt timp, va înlocui biopsia de țesut.

Biopsiile lichide, ca și cele de țesut de altfel, aduc informații adiționale genetice care contribuie la caracterizarea complexă a profilului molecular al tumorii. Diferența constă în ușurința recoltării și disponibilitatea în orice moment și, astfel, biopsia lichidă trebuie folosită ori de câte ori proba de țesut tumoral nu este disponibilă. Rămâne încă în discuție credibilitatea acestor teste versus biopsia de țesut, motiv pentru care se așteaptă rezultatul trialurilor clinice încă în desfășurare.

În cazul pacienților cu boala avansată, biopsia lichidă poate fi un instrument de monitorizare a pacienților și de schimbare al tratamentului în caz de recidivă sau progresie a bolii. Studiile recente sugerează că biopsiile lichide pot fi un mijloc important de identificare a terapiei specifice la pacienți cu boala incipientă, cât și un mijloc facil de monitorizare a progresiei unor leziuni precanceroase în leziuni maligne.

Rămâne ca viitorul apropiat să confirme non-inferioritatea biopsiilor lichide și impunerea acestora ca investigații de rutină, atât în scop diagnostic, cât și în scopul monitorizării răspunsului la tratament.

De reținut!

Biopsia lichidă este o tehnica revoluționară, care poate deschide niște perspective neașteptate. Ea constă în detectarea și izolarea celulelor tumorale circulante, ADN-ului circulant al tumorii, fiind o sursă de informații de natură genomică pentru pacienții cu cancer.

Inițial corelate cu prognosticul, datele oferite de biopsia lichidă sunt în prezent studiate de oamenii de știință pentru diagnosticul cancerului 1 și - cel mai important - pentru predicția răspunsului sau rezistenței la tratamentele administrate pacienților.

Pe scurt, biopsia lichidă este o inovație semnificativă în domeniul medicinei de precizie și a făcut un potențial competent în tratamentul cancerului; această tehnică revoluționară non-invazivă constă în detectarea și izolarea ADN-ului tumoral circulant, a celulelor tumorale circulante și a exozomilor, ca sursă de informații genomice și proteomice la pacienții cu cancer. Analiza acestor biomarkeri oferă o gamă valoroasă de informații care permit diagnosticarea, prognosticul și tratamentul neinvaziv al cancerului.

Atât ctDNA, cât și celulele tumorale circulante (CTC) sunt biomarkeri complementari ai biopsiei lichide care pot fi utilizați în paralel în diferite aspecte ale managementului cancerului. Analiza fiecărui biomarker are propriile sale avantaje și dezavantaje; în mod specific, analiza ctDNA este o abordare atractivă deoarece este simplu de izolat și analizat , însă este limitată la analiza anomaliilor legate de ADN. În schimb, analiza CTC oferă profilarea întregii celule. Chiar și așa, este dificil să izolezi o populație de celule rare și nu este ușor de adoptat în majoritatea laboratoarelor.

În ciuda avantajelor biopsiei lichide, sunt necesare mai multe studii pentru a aborda provocările și limitările acestei tehnici, care au restricționat implementarea ei în practica clinică.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.


Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
*Studiul "Liquid biopsy of cancer: a multimodal diagnostic tool in clinical oncology", publicat in 2018 in Therapeutic advances in medical oncology, autori: Raffaele Palmirotta, Domenica Lovero, Paola Cafforio, Claudia Felici, Francesco Mannavola, Eleonora Pellè, Davide Quaresmini, Marco Tucci, Franco Silvestris.
1 Studiul „Liquid Biopsy as Novel Tool in Precision Medicine: Origins, Properties, Identification and Clinical Perspective of Cancer’s Biomarkers”, Diagnostics, 2020, Diego Fernández-Lázaro et al.
https://www.mdpi.com/2075-4418/10/4/215
2 Studiul „Perspectives of the application of liquid biopsy in colorectal cancer”. Biomed Res Int. 2020; Ding Y, Li W, Wang K, Xu C, Hao M, Ding L. 
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7085834/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0