Consumul de soia la pacientii cu afectiuni ale glandei tiroide

Consumul excesiv de soia poate cauza probleme pacientilor diagnosticati cu afectiuni ale glandei tiroide – afla de ce si cand iti poate face soia rau!

In lumea medicala subiectul consumului de soia la pacientii cu probleme tiroidiene a cauzat o serie de controverse. Unii medici erau convinsi ca soia este daunatoare pacientilor cu boli ale tiroidei, in timp ce altii sustineau ca nu exista niciun risc asociat cu consumul de soia. Ei bine, studiile facute in ultimii ani ne lamuresc cu privire la acest subiect.

Hormonii tiroidieni sunt produsi de glanda tiroida. Iodul este esential pentru fabricarea hormonilor tiroidieni. Goitrogenii (substante care se regasesc si in soia), pe de alta parte, inhiba productia de hormoni tiroidieni, prin impiedicarea iodului sa ajunga la nivelul glandei tiroide. Drept urmare, glanda pituitara suplimenteaza productia de TSH – hormon care stimuleaza productia de T3 si T4. Daca nivelul de TSH este prea mare, iar glanda tiroida este stimulata in exces, poate aparea gusa. Insa pentru ca goitrogenii sa provoace daune atat de mari, ar trebui ca pacientul in cauza sa aiba deja o alimentatie deficitara din punct de vedere al iodului.

Principalul argument al celor care interzic soia in afectiunile tiroide consta in faptul ca substantele active din aceasta planta ar impiedica organismul sa absoarba hormonii tiroidieni administrati sub forma de tratament medicamentos persoanelor care sufera de hipotiroidism. Studiile facute recent au aratat ca soia nu afecteaza functiile tiroide si nu impiedica absorbtia hormonilor tiroidieni sintetici.

Exista insa si niste exeptii, care ar trebui sa ne determine sa fim mai precauti: consumul de soia in cantitati mari ar putea afecta functionarea glandei tiroide la pacientii care au o afectiune tiroidiana si care sufera totodata de deficit de iod. Potrivit specialistilor insa, consumul de soia in cantitati mari face referire la administrarea unor suplimente alimentare pe baza de soia, nicidecum la consumul preparatelor care contin aceasta planta.

De asemenea, soia ar trebui evitata si de catre pacientii care sufera de probleme ce afecteaza capacitatea organismului de a sintetiza hormonii tiroidieni. Intr-o asemnea situatie insa, medicul va fi cel care va impune restrictia in ceea ce priveste consumul de soia.

O alta situatie in care consumul de soia este complet interzis este cea in care pacientul urmeaza o terapie cu iod radioactiv.

Este adevarat ca soia face parte din categoria alimentelor goitrogene, care pot afecta functionarea glandei la pacientul cu hipotiroidism, insa si in aceasta situatie consumul echilibrat de soia este permis.

Cum sa consumi soia daca suferi de boli ale glandei tiroide

Daca folosesti tratament medicamentos pe baza de hormoni tiroidieni, trebuie sa respecti cateva recomandari astfel incat soia sa nu afecteze procesul de absorbtie a acestora. Concret, medicamentele se vor administra dimineata, pe stomacul gol.

Daca intentionezi sa mananci soia, o vei face la 4 ore dupa ce ti-ai luat medicamentele pentru glanda tiroida. In acest fel, te asiguri ca organismul a absorbit deja hormonii de care are nevoie din pilulele luate, in momentul in care tu consumi soia.

Discuta cu medicul tau endocrinolog despre consumul de soia – acesta este cel mai in masura sa te sfatuiasca cu privire la acest subiect. Respecta recomandarile facute de medic si nu vei avea probleme.

Soia este o sursa de proteine de calitate, asa ca ar fi pacat sa iti privezi organismul de aceasta planta, fara sa fie necesar.

Concluzia ar fi ca daca avem o alimentatie echilibrata si nu suferim de deficit de iod, putem consuma soia, atata timp cat facem asta la 4 ore dupa ce am luat pastilele pe baza de hormoni. De asemenea, e indicat sa alegem soia de calitate, din surse organice si verificate, astfel incat sa reducem riscurile.

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie: “Effects of soy protein and soybean isoflavones on thyroid function in healthy adults and hypothyroid patients: a review of the relevant literature”, publicat pe ncbi.nlm.nih.gov, autori: Messina M si Redmond G

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0