Este anxietatea ereditara?
După investigarea creierului a sute de maimuțe înrudite genetic, oamenii de știință au identificat regiunile din creier asociate cu anxietatea. Totodată, ei au descoperit și că modificările produse în aceste zone din creier sunt ereditare.
Anxietatea este caracterizată de tendința exagerată a unei persoane de a se îngrijora cu privire la situații deloc periculoase. Acest lucru poate cauza, pe lângă gândurile negre și evitarea anumitor situații de viață, și simptome fizice precum accelerarea pulsului, tremurul, senzația de nod în gât, greața sau tulburările gastrointestinale.
Până nu demult, psihologii ne explicau că anxietatea este mai degrabă un comportament dobândit, nu moștenit genetic, însă noi studii în domeniu au scos la iveală o serie de informații interesante: este posibil să existe predispoziție ereditară pentru tulburările de natură anxioasă.
Anxietatea ar putea fi ereditară
Cercetătorii de la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Wisconsin au investigat tendințele anxioase ale 400 de maimuțe rhesus. Folosind RMN-ul la nivelul craniului acestora, specialiștii au analizat zonele din creier asociate cu anxietatea.
Cercetătorii au analizat în special tendințele anxioase care apar la o vârstă fragedă, întrucât acestea măresc predispoziția dezvoltării anxietății și la maturitate. Înțelegând mecanismele prin care anxietatea funcționează, oamenii de știință ar putea afla cum și de ce apare această tulburare.
La RMN s-a constatat că activitatea dintre amigdala și nucleul stria terminalis din creier sunt direct implicate în dezvoltarea anxietății. Persoanele anxioase au aceste două zone mult mai active, comparativ cu persoanele care nu suferă de anxietate. Apoi, cercetătorii au demonstrat că tendința de hiperactivitate a acestor două zone din creier este ereditară.
Rezultatele acestui studiu conduc astfel către ipoteza potrivit căreia anxietatea este ereditară. Oamenii de știință nu se opresc, însă, aici și promit să facă noi studii pe această temă, astfel încât să descopere cât mai mult despre mecanismul de funcționare a creierului persoanei anxioase. În acest mod, oamenii de știință vor fi cu un pas mai aproape de depistarea unui tratament care să vindece anxietatea.
O revizuire a mai multor studii a concluzionat că anxietatea este o afecțiune ereditară cu un risc genetic moderat (heritabilitate de aproximativ 30%). În spectrul de anxietate, este strâns legată de anxietatea de separare din copilărie, fobia socială și panica, în timp ce în etapele ulterioare de dezvoltare, spun oamenii de știință, devine evidentă o origine genetică comună cu alte tulburări de internalizare, în special tulburarea depresivă majoră. Această suprapunere poate fi parțial explicată prin contribuțiile genetice la nevrotism.
Factori de risc anxietate
Pe lângă posibilul factor ereditar, există și alți factori care contribuie la apariția anxietății:
Factorii de mediu
Aceștia includ toate formele de abuz, evenimentele traumatizante, stresul cotidian, relațiile deficitare cu membrii familiei, problemele de sănătate sau problemele financiare.
Genul
Statistic vorbind, femeile au un risc de două ori mai mare decât bărbații de a dezvolta anxietate.
Abuzul de substanțe
Fumatul, consumul de alcool, dar și cel de droguri cresc riscul de anxietate generalizată.
Depresia
Persoanele care suferă de depresie au tendința de a dezvolta și anxietate, mai ales dacă depresia apare în perioada adolescenței.
Anxietatea nu se vindecă, dar se poate ține sub control; este o tulburare psihică ce nu are, până la acest moment, tratament care să o vindece. Tratamentul medicamentos, terapia cognitiv-comportamentală și adoptarea unui stil de viață sănătos pot însă să estompeze simptomele anxietății, ajutând astfel persoana afectată să aibă o mai bună calitate a vieții. În general, persoanele anxioase pot observa comportamente specifice tulburărilor anxioase și în rândul membrilor familiei.
Tratament anxietate
Principalele două metode de tratament folosite în cazul anxietății sunt medicația și psihoterapia. De multe ori, pacienții folosesc ambele metode simultan.
Psihoterapia implică lucrul cu un psiholog, care poate ajuta pacientul să reducă simptomele, dar și să își controleze anxietatea mai bine. Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai folosită formă de psihoterapie pentru tulburările anxioase. Această terapie se concentrează pe oferirea unor tehnici de controlare a simptomelor și, treptat, pe determinarea pacientului să revină la activitățile obișnuite, pe care începuse să le evite din cauza anxietății.
Tratamentul medicamentos implică folosirea unor medicamente cu scopul de a controla simptomele anxietății. Antidepresivele, anxioliticele și sedativele sunt adesea folosite în tratarea anxietății. Acest tip de tratament ameliorează, pe termen scurt, simptomele anxietății, iar medicamentele nu sunt recomandate folosirii îndelungate. De aceea este atât de important ca pacientul să apeleze la ajutorul unui terapeut, care îl poate ajuta să îmbunătățească situația pe termen lung.
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală ca tratament pentru anxietate poate ajuta pacientul să își înțeleagă problemele prin descompunerea lor în părți mai mici: situații, gânduri, emoții, senzații fizice, acțiuni. Terapeutul ajută persoana cu anxietate să își identifice problemele și să le rezolve, prin stabilirea treptată a unor obiective. Psihologul nu îi spune pacientului ce să facă, ci lucrează împreună cu el pentru a găsi soluții.
Persoana afectată va fi învățată să gândească realist (de exemplu, în loc să spună „Nu pot face asta, mă simt mult prea anxios”, să spună: „Este normal să mă simt anxios, dar asta nu trebuie să mă oprească. Pot face lucrul ăsta chiar dacă simt anxietate.”). De asemenea, terapeutul poate indica unele strategii de relaxare. Tensiunea musculară și respirația necontrolată sunt corelate cu stresul și anxietatea, deci, este important ca persoana să devină conștientă de aceste senzații corporale și să practice în mod regulat exerciții care să o ajute să se relaxeze.
Mindfulness
Cercetările au arătat că mindfulness-ul poate fi utilizat ca tratament pentru anxietate, învățând persoana afectată cum să răspundă la stres prin conștientizarea a ceea ce se întâmplă în momentul prezent, mai degrabă decât prin acțiune instinctivă. Mindfulness-ul permite reacții mai adaptative la situații dificile și observarea lucrurilor din perspective diferite.
Un exercițiu simplu de mindfulness: persoana se concentrează asupra respirației pentru câteva minute. Își simte pieptul cum se ridică și coboară, observă senzația aerului când intră și iese din nas. Dacă mintea începe să rătăcească, atenția va fi readusă asupra respirației. Concentrarea trebuie să fie pe momentul prezent, aici și acum.
ISRS și IRSN
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și inhibitorii recaptării serotoninei-norepinefrinei (IRSN) au fost, în general, considerați farmacoterapie de primă linie pentru anxietate. Durata recomandată a tratamentului poate varia, dar poate fi de până la 3-6 luni sau până la 1-2 ani sau chiar mai mult. Există dovezi limitate ale rezultatelor adverse cu utilizarea cronică a ISRS sau IRSN. Aceste medicamente tind să fie bine tolerate, cu efecte adverse de obicei gestionabile sau de scurtă durată, cum ar fi greață, dureri de cap, gură uscată, diaree sau constipație.
Disfuncția sexuală tinde să fie un efect advers mai durabil și mai problematic al ISRS și IRSN, dar poate fi gestionată cu tratamente adjuvante. Există posibilitatea ca pacienții să dezvolte nervozitate sau anxietate induse de antidepresive, potențial din cauza creșterii inițiale a serotoninei, deși această anxietate poate fi atenuată prin titrare mai lentă sau utilizarea adjuvantă a benzodiazepinelor.
Buspirona
Buspirona, un agonist parțial 5-HT1A, este aprobată de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente (FDA) pentru utilizare ca tratament în anxietate și este recomandată în mod obișnuit ca tratament adjuvant pe lângă ISRS sau IRSN. O revizuire Cochrane a buspironei a constatat că a fost superioară placebo, dar a avut un efect mai slab în comparație cu benzodiazepinele și antidepresivele. Mai mult, nu a fost la fel de bine tolerată (greață și amețeli) și a fost mai puțin eficientă la cei care au utilizat anterior benzodiazepine.
Buspirona este, în general, administrată de două până la trei ori pe zi și are un debut gradual de acțiune de aproximativ 10 zile până la 4 săptămâni. Efectele adverse includ greață, amețeli și dureri de cap și există raportări de tulburări de mișcare induse de buspironă. Există, de asemenea, raportări anecdotice pentru utilizarea buspironei pentru a compensa efectele secundare sexuale ale ISRS, dar există puține studii care oferă sprijin empiric pentru această practică, spun cercetătorii.
Antihistaminice
Hidroxizina este cel mai studiat antihistaminic ca tratament pentru anxietate. Acesta este un blocant al receptorilor histaminei-1, utilizat în mod obișnuit ca alternativă la benzodiazepine pentru anxietate, atacuri de panică și insomnie. Hidroxizina și alte antihistaminice precum difenhidramina pot fi, de asemenea, mai sigure de utilizat la copii și adolescenți și la femeile însărcinate. Există totuși îngrijorarea cu privire la riscul de toxicitate anticolinergică sau delir la vârstnici sau la pacienții cu tulburări neurocognitive. Antihistaminicele sunt, în general, bine tolerate, potrivit cercetătorilor, în afară de efectele adverse cum ar fi uscăciunea gurii, constipația, sedarea și riscurile de utilizare în timpul conducerii.
Antidepresive triciclice
Antidepresivele triciclice, care acționează ca inhibitori ai recaptării serotoninei și transportatorilor de norepinefrină, au fost una dintre primele clase de medicamente utilizate pentru tulburările de anxietate. În ciuda eficacității comparabile cu ISRS, acestea sunt acum prescrise mai rar din cauza preocupărilor legate de efectele secundare, inclusiv creșterea în greutate, uscăciunea gurii, sedarea, retenția urinară, aritmii și riscul de mortalitate prin supradozaj.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Merck Manual - Overview of Anxiety Disorders
https://www.merckmanuals.com/professional/psychiatric-disorders/anxiety-and-stressor-related-disorders/overview-of-anxiety-disorders
Frontiers - Pharmacotherapy of Anxiety Disorders: Current and Emerging Treatment Options
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyt.2020.595584/full
Studiul „Pharmacotherapy of Anxiety Disorders: Current and Emerging Treatment Options”, apărut în Front. Psychiatry, 23 December 2020, Sec. Psychopharmacology, Volume 11 - 2020 | https://doi.org/10.3389/fpsyt.2020.595584, autori: Amir Garakani et al.
JMIR - Clinical Efficacy and Psychological Mechanisms of an App-Based Digital Therapeutic for Generalized Anxiety Disorder: Randomized Controlled Trial
https://www.jmir.org/2021/12/e26987
Studiul „Clinical Efficacy and Psychological Mechanisms of an App-Based Digital Therapeutic for Generalized Anxiety Disorder: Randomized Controlled Trial”, apărut în J Med Internet Res 2021;23(12):e26987, doi: 10.2196/26987, autori: Roy A et al.
Te-ar mai putea interesa și...
