Preeclampsia: cauze, simptome, complicatii, tratament
Preeclampsia: cauze, simptome, complicatii, tratament
Preeclampsia: cauze, simptome, complicatii, tratament
1. Ce înseamnă preeclampsie?
2. De ce apare preeclampsia?
3. Factori de risc pentru preeclampsie
4. Simptomele preeclampsiei - la ce ar trebui să fie atentă o femeie însărcinată?
5. Complicații preeclampsie pentru mamă și copil
6. Cum se tratează preeclampsia?
7. Poate fi prevenită preeclampsia?
Preeclampsia este una dintre cele mai importante complicații ale unei sarcini. Afectează între 2 și 8% dintre sarcini la nivel mondial și reprezintă o cauză majoră de îmbolnăvire și deces atât pentru mamă, cât și pentru copil. De obicei, preeclampsia apare după săptămâna 20 de sarcină și este caracterizată prin hipertensiune (tensiune arterială crescută) asociată cu afectarea altor organe – rinichi, ficat, creier, placentă. Preeclampsia nu este doar „un pic de tensiune în sarcină”, ci o boală complexă, de tip multisistemic, care necesită monitorizare atentă și, uneori, naștere înainte de termen.
Ce înseamnă preeclampsie?
Preeclampsia este un sindrom de hipertensiune indusă de sarcină, însoțit de semne de afectare a organelor sau de modificări ale analizelor de sânge și urină. În prezent, definiția preeclampsiei include:
• Hipertensiune apărută după 20 de săptămâni de sarcină (tensiune ≥140/90 mmHg la două măsurători separate)
• Asociată cu cel puțin unul dintre următoarele:
◦ proteină în urină (proteinurie)
◦ afectare renală (creatinină crescută)
◦ afectare hepatică (enzime hepatice crescute, dureri în partea dreaptă sus a abdomenului)
◦ număr scăzut de trombocite
◦ semne neurologice (cefalee severă, tulburări de vedere)
◦ probleme la nivelul placentei și fătului (restricție de creștere, flux sangvin anormal).
De ce apare preeclampsia?
Cercetările recente arată că preeclampsia începe, de fapt, foarte devreme în sarcină, odată cu formarea placentei. Placenta, organul care asigură schimbul de oxigen și nutrienți între mamă și copil, se dezvoltă anormal: vasele de sânge care ar trebui să se lărgească și să devină „de joasă rezistență” rămân înguste. Ca urmare, fluxul de sânge către placentă este redus. Această placentă „stresată” eliberează în circulația mamei anumite substanțe care:
• afectează endoteliul (stratul intern al vaselor de sânge);
• cresc tensiunea arterială;
• duc la inflamație și la probleme de coagulare;
• pot provoca afectarea rinichilor, a ficatului, a creierului.
Pe scurt, preeclampsia este considerată astăzi o boală vasculară a sarcinii, nu doar o problemă de tensiune.
Factori de risc pentru preeclampsie
Nu toate femeile cu factori de risc vor face preeclampsie, iar unele femei fără niciun factor cunoscut pot dezvolta boala. Totuși, există situații în care riscul este mai mare:
• prima sarcină;
• preeclampsie într-o sarcină anterioară;
• sarcini gemelare sau multiple;
• hipertensiune cronică preexistentă;
• boli renale;
• diabet zaharat;
• boli autoimune (de exemplu, lupus eritematos);
• obezitate;
• vârstă maternă avansată (peste 35–40 de ani);
• istoric familial de preeclampsie (mamă sau soră).
Cunoașterea acestor factori ajută medicul să decidă cum monitorizează sarcina și dacă recomandă măsuri speciale de prevenție a preeclampsiei.
Simptomele preeclampsiei - la ce ar trebui să fie atentă o femeie însărcinată?
În primele faze, preeclampsia poate să nu dea simptome evidente și să fie depistată doar la controalele de rutină, când se măsoară tensiunea și se verifică urina. De aceea, consulturile regulate în sarcină sunt esențiale.
Când preeclampsia devine mai severă, pot apărea:
• cefalee (dureri de cap) intense, persistente, care nu cedează la analgezice uzuale;
• tulburări de vedere – vedere încețoșată, pete luminoase, sensibilitate excesivă la lumină;
• durere în partea dreaptă sus a abdomenului (zona ficatului);
• greață și vărsături apărute brusc în a doua jumătate a sarcinii;
• umflarea bruscă a feței, mâinilor sau picioarelor, creștere rapidă în greutate din cauza retenției de lichide;
• senzație de respirație grea, lipsă de aer;
• agitație, confuzie, stare generală foarte alterată.
Oricare dintre aceste simptome, apărute în timpul sarcinii (mai ales după 20 de săptămâni) sau imediat după naștere, reprezintă un motiv de prezentare urgentă la medic sau la camera de gardă. Preeclampsia și preeclampsia severă pot evolua rapid către complicații grave.
Complicații preeclampsie pentru mamă și copil
Preeclampsia poate afecta atât sănătatea mamei, cât și dezvoltarea copilului.
Fără tratament și monitorizare, preeclampsia poate duce la:
• eclampsie – apariția convulsiilor la o femeie cu preeclampsie; este o urgență majoră;
• accident vascular cerebral (AVC);
• edem pulmonar (lichid în plămâni, cu dificultăți mari de respirație);
• disfuncție severă hepatică (rareori cu ruptură de ficat);
• insuficiență renală acută;
• sindrom HELLP (hemoliză, enzime hepatice crescute, trombocite scăzute);
• tulburări grave de coagulare și sângerare abundentă la naștere;
• în cazuri extreme, deces matern.
Mai mult, cercetările din ultimii ani au arătat că un episod de preeclampsie lasă urme pe termen lung: femeile care au avut preeclampsie într-o sarcină au un risc de 2 ori mai mare de boli cardiovasculare (hipertensiune cronică, boală coronariană, insuficiență cardiacă, accident vascular) de-a lungul vieții. Acesta este un motiv important pentru ca istoricul de preeclampsie să fie menționat ulterior medicului de familie sau cardiologului, chiar după încheierea sarcinii.
Preeclampsia afectează și copilul, în principal din cauza fluxului redus de sânge către placentă:
• restricție de creștere intrauterină (bebeluș mai mic decât normal pentru vârsta gestațională);
• naștere prematură – adesea preeclampsia severă impune nașterea înainte de termen;
• greutate mică la naștere;
• risc mai mare de dezlipire de placentă (placenta se desprinde prematur);
• moarte fetală intrauterină sau imediat după naștere în cazurile foarte severe.
Cu cât preeclampsia apare mai devreme în sarcină, cu atât riscurile pentru făt sunt mai mari.
Cum se tratează preeclampsia?
Tratamentul preeclampsiei are două obiective principale:
1. protejarea mamei – controlul tensiunii și prevenirea complicațiilor;
2. protejarea copilului – menținerea sarcinii cât mai mult timp posibil, fără a pune în pericol viața mamei.
Dacă preeclampsia este ușoară și sarcina nu este foarte avansată, se poate recomanda:
• monitorizarea atentă a tensiunii arteriale;
• analize de sânge și urină regulate;
• evaluarea frecventă a creșterii copilului (ecografii, doppler);
• odihnă, uneori reducerea activității.
În funcție de gravitatea preeclampsiei, medicul poate recomanda internarea în spital pentru supraveghere.
Hipertensiunea din preeclampsie se tratează cu medicamente compatibile cu sarcina, alese astfel încât să scadă tensiunea fără să afecteze copilul. Nu toate medicamentele pentru hipertensiune folosite în afara sarcinii sunt permise în sarcină, de aceea automedicația este periculoasă.
În formele severe de preeclampsie sau când există risc de eclampsie, se administrează sulfat de magneziu, un medicament cu rol de protecție neurologică. Acesta reduce riscul de convulsii și este standard de îngrijire în multe protocoale internaționale.
Singurul tratament curativ pentru preeclampsie este nașterea și îndepărtarea placentei. Decizia privind momentul și modul de naștere (inducere a travaliului sau cezariană) se ia ținând cont de vârsta sarcinii, starea mamei, starea copilului, severitatea preeclampsiei. În preeclampsia severă, mai ales dacă apare după săptămâna 34 de sarcină sau dacă viața mamei sau a copilului este în pericol, se recomandă, de obicei, nașterea imediată, chiar dacă bebelușul este prematur.
Poate fi prevenită preeclampsia?
Nu toate cazurile de preeclampsie pot fi prevenite, însă există măsuri care pot reduce riscul sau pot ajuta la depistarea timpurie.
Aspirină în doză mică la gravidele cu risc crescut
Numeroase studii și ghiduri recente recomandă aspirină în doză mică (de regulă 75–150 mg/zi) pentru femeile cu risc înalt de preeclampsie (de exemplu, preeclampsie anterioară, sarcini gemelare, hipertensiune cronică, boli renale). Tratamentul se începe, de obicei, în primul sau al doilea trimestru și se continuă până aproape de naștere.
Foarte important: aspirina în sarcină se ia doar la recomandarea medicului, după evaluarea atentă a riscurilor și beneficiilor. Nu este o pastilă „de încercat” pe cont propriu.
Suplimentarea cu calciu
În unele regiuni ale lumii, unde alimentația este săracă în calciu, suplimentele de calciu pot reduce riscul de hipertensiune și preeclampsie la femeile cu aport scăzut. Decizia de a lua calciu în plus se ia împreună cu medicul, în funcție de alimentație și de contextul local.
Controlul factorilor de risc înainte de sarcină
Înainte de a rămâne însărcinată, este util să discuți cu medicul despre:
• controlul hipertensiunii cronice;
• echilibrarea diabetului;
• reducerea greutății dacă există obezitate;
• renunțarea la fumat;
• tratarea altor boli preexistente.
Un organism mai sănătos la începutul sarcinii înseamnă un risc mai mic de complicații, inclusiv de preeclampsie.
Monitorizarea atentă în timpul sarcinii
Chiar dacă preeclampsia nu poate fi întotdeauna prevenită, depistarea precoce poate face diferența. Vizitele regulate la medic, măsurarea tensiunii, analizele recomandate și urmărirea atentă a simptomelor sunt esențiale pentru orice sarcină. În viitor, testele moderne bazate pe markeri genetici și de expresie a genelor pot ajuta la identificarea timpurie a femeilor cu risc crescut de preeclampsie, permițând o monitorizare și mai personalizată.
Viața după preeclampsie – ce este important de știut?
Preeclampsia nu se încheie neapărat odată cu nașterea. În primele zile și săptămâni după naștere, tensiunea și simptomele trebuie monitorizate, deoarece preeclampsia poate persista sau se poate declanșa chiar în perioada postpartum imediată.
Pe termen lung:
• riscul de hipertensiune cronică este mai mare;
• crește riscul de boală coronariană, accident vascular și insuficiență cardiacă;
• unele studii arată și un risc crescut de diabet de tip 2 și boală renală cronică.
De aceea, o femeie care a trecut prin preeclampsie ar trebui:
• să își măsoare periodic tensiunea;
• să facă controale regulate la medicul de familie sau cardiolog;
• să acorde atenție stilului de viață (dietă echilibrată, mișcare, renunțare la fumat);
• să menționeze mereu la consultații istoricul de preeclampsie.
Pentru sarcinile viitoare, este importantă planificarea împreună cu un medic obstetrician, care să evalueze riscul de recurență a preeclampsiei și să recomande măsuri preventive (de exemplu, aspirină în doză mică, monitorizare mai frecventă).
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Preeclampsia
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK570611/
Science Direct - Preeclampsia: Insights into pathophysiological mechanisms and preventive strategies
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2666667725001291
Studiul „Preeclampsia: Insights into pathophysiological mechanisms and preventive strategies”, apărut în American Journal of Preventive Cardiology, Volume 23, September 2025, 101054, https://doi.org/10.1016/j.ajpc.2025.101054 , autori: Chiara Martini et al.
MDPI - Current Approaches and Innovations in Managing Preeclampsia: Highlighting Maternal Health Disparities
https://www.mdpi.com/2077-0383/14/4/1190
Studiul „Current Approaches and Innovations in Managing Preeclampsia: Highlighting Maternal Health Disparities”, apărut în J. Clin. Med. 2025, 14(4), 1190; https://doi.org/10.3390/jcm14041190, autori: Alexis G. Dickerson et al.
Te-ar mai putea interesa și...
