Placenta accreta: simptome, riscuri și tratament

Placenta accreta este o complicație gravă care apare atunci când o parte sau toată placenta rămâne atașată de peretele uterin. Aceasta poate provoca hemoragie după naștere, punând viața mamei în pericol. 

De obicei, placenta se desprinde de peretele uterin după naștere. În cazul placentei accreta, o parte sau toată placenta rămâne atașată de peretele uterin. Aceasta poate provoca hemoragie după naștere, punând viața mamei în pericol. De asemenea, este posibil ca placenta să se fixeze de mușchii uterului (placenta increta) sau să crească prin peretele uterin (placenta percreta) și să se extindă la organele din apropiere, precum vezica urinară.

Placenta accreta este considerată o complicație a sarcinii. În timpul sarcinii, placenta accreta  se poate manifesta prin sângerări vaginale în trimestrul al treilea și poate fi diagnosticată în timpul unei ecografii de rutină. În acest caz, va fi nevoie de naștere prin cezariană și, în unele cazuri, de îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie).

Factori de risc placenta accreta

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Mulți factori pot crește riscul de placenta accreta, inclusiv:

  • Intervenții uterine anterioare. Riscul apariției placentei accreta crește odată cu numărul de operații de cezariană sau alte intervenții chirurgicale uterine pe care o femeie le-a suferit. Potrivit unui studiu, oamenii de știință au descoperit că riscul de a se confrunta cu placenta accreta este mai mare cu 0,3% la femeile care au născut o singură dată prin cezariană și cu 6,74% în cazul femeilor care au născut prin cezariană de cinci ori 1. Și intervențiile anterioare uterine sau chiuretajul pot crește riscul de placenta accreta. 
  • Poziția placentei. Dacă placenta acoperă parțial sau total colul uterin sau se află în porțiunea inferioară a uterului (placenta previa), există un risc crescut de placenta accreta. Riscul de placenta accreta apare la 3% dintre femeile diagnosticate cu placenta previa și care nu au născut prin cezariană 2
  • Vârsta maternă. Placenta accreta este mai frecventă la femeile care au peste 35 de ani.

Cauze placenta accreta

Placenta accreta apare în urma unei anomalii a mucoasei uterului, de obicei din cauza cicatricelor după operația de cezariană sau după alte intervenții uterine. Există însă cazuri când placenta accreta apare și la femeile care nu au mai suferit intervenții chirurgicale la nivelul uterului. 

Cum se pune diagnosticul de placenta accreta

Principala modalitate prin care se poate pune diagnosticul de placentă accreta este ecografia obstetrică. Majoritatea femeilor însărcinate sunt diagnosticate în al doilea și al treilea trimestru cu această complicație.  În mod ideal, femeile care au fost diagnosticate cu placenta previa sau au născut anterior prin cezariană, ar trebui să fie evaluate de către un obstetrician-ginecolog cu experiență și expertiză în diagnosticul placentei accreta prin ultrasonografie.

Poate cea mai importantă asociere ultrasonografică cu placenta accreta în al doilea și al treilea trimestru de sarcină este prezența placentei previa, care se regăsește la peste 80% dintre femeile cu placenta accreta 3. Alte anomalii care sunt asociate cu placenta accreta includ lacune vasculare multiple în interiorul placentei și scăderea grosimii miometriale retroplacentare (mai puțin de 1 mm).

Efectuarea unei ecografii Doppler cu ultrasunete poate facilita diagnosticul. Ultrasunetele Doppler pot fi utilizate pentru a detecta vascularitatea subplacentară crescută ori lacunele din fluxul sangvin miometrial. 

Complicațiile placentei accreta

Placenta accreta poate cauza: 

  • Sângerări vaginale puternice. Placenta accreta reprezintă un risc major de hemoragie severă după naștere. Sângerarea poate poate pune viața proaspetei mame în pericol, împiedicând coagularea normală a sângelui (coagularea intravasculară diseminată (CID) sau coagulopatia de consum), precum și insuficiență pulmonară (sindrom de detresă respiratorie) și insuficiență renală. O transfuzie de sânge va fi probabil necesară.
  • Naștere prematură. Placenta accreta ar putea determina ca travaliul să debuteze înainte de termen. 

Tratament în placenta accreta

Diagnosticul precoce de placenta accreta este esențial. În cazul femeilor diagnosticate cu această complicație este necesară operația de cezariană, urmată de îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie). Această procedură, numită și histerectomie prin cezariană, ajută la prevenirea pierderilor de sânge care pot pune viața mamei în pericol. 

După operația de cezariană, medicul va îndepărta uterul - cu placenta încă atașată - pentru a preveni sângerarea severă. După o histerectomie, o viitoare sarcină este imposibilă. Rareori, uterul și placenta ar putea fi păstrate intacte, permițând placentei să se dizolve în timp. Această abordare poate avea complicații grave, inclusiv:

  • Sângerare vaginală severă;
  • Infecţii;
  • Necesitatea unei histerectomii la o dată ulterioară.

În plus, cercetările limitate sugerează că femeile care sunt capabile să evite histerectomia după ce au avut placenta accreta sunt expuse riscului de complicații.

 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

Bibliografie:
Mayo Clinic - Placenta accreta
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/placenta-accreta/diagnosis-treatment/drc-20376436
The American College of Obstetricians and Gynecologists - Placenta Accreta Spectrum
https://www.acog.org/Clinical-Guidance-and-Publications/Obstetric-Care-Consensus-Series/Placenta-Accreta-Spectrum?IsMobileSet=false

1 Studiul „Impact of multiple cesarean deliveries on maternal morbidity: a systematic review”, publicat în American Journal of Obstetrics & Gynecology, publicat în 2008, autori: Marshall NE, Fu R, Guise JM
2 Studiul „Maternal morbidity associated with multiple repeat cesarean deliveries”, publicat în  Obstetrics & Gynecology, în 2006, autori: Silver RM, Landon MB, Rouse DJ, Leveno KJ, Spong CY, Thom EA, et al.
3 Studiul „ Effect of predelivery diagnosis in 99 consecutive cases of placenta accreta”, publicat în Obstetrics & Gynecology, în 2010, autori: shak CR, Ramos GA, Eskander R, Benirschke K, Saenz CC, Kelly TF, et al.

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0