Tratamentul actual al leziunilor periapicale

Termenul de reacție periapicală se referă la afectarea țesuturilor apicale de produse rezultate în urma metabolismului bacteriilor aflate în spațiul endodontic.

Tratamentul actual al leziunilor periapicale

Termenul de reacție periapicală se referă la afectarea țesuturilor apicale de produse rezultate în urma metabolismului bacteriilor aflate în spațiul endodontic. Acestea pătrund în sistemul canalicular al dintelui (spațiul endodontic) de obicei, ca și complicație a unei carii profunde, dar pot fi și ca urmare a unui traumatism în care nervul se necrozează la momentul traumatismului sau la distanță, urmată de gangrenă acestuia.

Rezultă, prin urmare, leziuni cu variate grade de extindere și organizare (granuloame sau adevărate chisturi) care pot rămâne asimptomatice, putând fi descoperite întâmplător la o radiografie dentară făcută pentru alte motive.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Incidența chisturilor în leziunile periapicale variază între 6 și 55%. Apariția granuloamelor periapicale este cuprinsă între 9,3 și 87,1%, iar abcesele apar între 28,7 și 70,07% dintre cazuri. Specialiștii recomandă ca toate leziunile periapicale inflamatorii să fie tratate inițial cu proceduri non-chirurgicale. Studiile au raportat o rată de succes de până la 85% după tratamentul endodontic al dinților cu leziuni periapicale. În managementul non-chirurgical al leziunilor periapicale pot fi utilizate diverse metode: tehnica de decompresie, tehnica de irigare prin aspirație, metoda folosind hidroxid de calciu etc. Monitorizarea vindecării leziunilor periapicale este esențială prin controale periodice.

Cauze leziuni periapicale

Infecția este o cauză des întâlnită a leziunilor periapicale. Placa dentară poate cauza atât carii, cât și periodontită sau pulpită.

Traumatismul poate fi, de asemenea, responsabil pentru apariția acestor leziuni periapicale. Pulpa se poate necroza în urmă unui traumatism sever. De pildă, chiar medicul poate traumatiza un dinte deja cu probleme, prin folosirea instrumentarului în timpul tratamentului endodontic. Mușcarea unor alimente tari (nuci, mere, oase) poate cauza, de asemenea, leziuni.

Și antisepticele folosite în tratamentul pentru canalul unui dinte pot migra către țesuturile învecinate, producând leziuni periapicale.

Simptome leziuni periapicale

Cel mai frecvent, pacienții se prezintă cu fenomene de tip inflamator în relație cu dintele cauzal, cu magnitudine diferită: de la o simplă jenă dureroasă până la un veritabil abces. Alteori, dintele prezintă mobilitate sau prezintă o fistulă la nivelul gingiei. În cazuri mai grave, dacă inflamația devine severă și se formează pungă de puroi, durerea se agravează considerabil, problema devenind o urgență medicală din cauza durerilor.

De asemenea, aceste fenomene inflamatorii cronice pot induce și menține sinuzite maxilare cronice, când sunt localizate la dinții cu periost din zona laterală.

Diagnosticarea leziunilor periapicale

Diagnosticul acestor leziuni se pune clinic, foarte importantă fiind examinarea radiologică, care, prin diferite incidente, pun în evidență pierderea densității osoase de la nivelul dintelui sau dinților implicați.

Radiografia poate fi făcută cu alt scop sau în timpul unui control de rutină, însă va scoate la iveală semne ce trădează leziuni periapicale. De aceea este atât de important să mergem la controale regulate la medicul stomatolog – de multe ori, pot există probleme care nu se manifestă până când boală nu ajunge în stadiu avansat. Cu cât o afecțiune stomatologică este depistată mai devreme, cu atât daunele pe termen scurt, dar și lung, vor fi mai reduse.

Tratament leziuni periapicale

Tratamentul este, de fapt, al dintelui cauzal și, în funcție de situație, poate fi conservator, cu păstrarea dintelui, sau radical (extracția dintelui cauzal). Medicul stomatolog va lua decizia în funcție de gravitatea situației.

De cele mai multe ori, dintele se păstrează, iar tratamentul este endodontic. Datorită fie extensiei leziunii, fie eșecului tratamentului endodontic, se poate recurge la tratamentul chirurgical, care constă în rezecție apicală, obligatoriu cu obturația ortogradă și/sau retrogradă a spațiului endodontic înainte (preferabil) sau în timpul intervenției chirurgicale.

Principalul scop al tratamentului leziunilor periapicale constă în îndepărtarea bacteriilor de la nivelul acestora. Atât irigarea, cât și administrarea tratamentelor pe canalul dintelui contribuie la combaterea bacteriilor.

În unele situații, leziunile persistă, chiar dacă își micșorează dimensiunile, iar asta înseamnă că tratamentul endodontic nu a fost eficient.

Controlul stomatologic este necesar din șase în șase luni. Astfel, se vor descoperi și trata problemele imediat ce apar, acestea neavând prilejul de a evolua. Bolile gingivale, cariile dentare, precum și problemele mai puțin evidente, care sunt descoperite cu ajutorul radiografiilor, pot fi depistate în timp util și înlăturate. În acest fel, atât durerea, cât și costurile financiare, sunt mai reduse decât dacă problemele se descoperă și tratează după ce ajung în stadiu mai avansat. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA


 

 

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0