Viața după COVID-19: cum decurge recuperarea pacienților intubați

Specialiștii spun că majoritatea persoanelor care au fost diagnosticate cu COVID-19 sunt susceptibile să se recupereze fără efecte pe termen lung și că există un procent foarte mic de persoane care se confruntă cu simptome severe și critice care au implicații asupra plămânilor și a altor organe. 

Cu toate acestea, medicii au observat că noul coronavirus are un foarte mare impact asupra sănătății, dincolo de problemele respiratorii, inclusiv sistemul digestiv, inima, rinichii, ficatul, creierul, nervii, pielea și vasele de sânge sunt afectate. Pentru persoanele care fac complicații grave, răspunsul sistemului imun și coagularea sângelui pot provoca, de asemenea, leziuni care pot avea efecte pe termen lung asupra sănătății. 

Ce consecințe are ventilația artificială îndelungată

Pentru unii, leziunile renale pot necesita dializă pe termen lung, accidentele vasculare cerebrale și cheagurile de sânge pot duce la dizabilități, iar plămânii cicatrizați pot favoriza scăderea permanentă a funcției pulmonare. Însă și suportul ventilator și ventilația artificială îndelungată pot duce la probleme de sănătate, precum fibroza pulmonară, dar și la pierderea unor abilității motorii, precum mersul. 

Pe măsură ce infecțiile cu COVID-19 continuă să crească, mulți dintre cei diagnosticați au nevoie de ventilație artificială. O parte dintre aceștia supraviețuiesc, dar călătoria lor spre recuperare este lungă și anevoioasă. Chiar și atunci când pacienții supraviețuiesc, unii dintre ei nu-și mai pot desfășura activitățile zilnice - cum ar fi pregătirea mesei sau toaleta zilnică, iar o parte dintre aceștia nu reușesc să se mai recupereze niciodată pe deplin. 

Deoarece SARS-CoV-2 este un virul nou pentru organismul uman, infecția poate declanșa un răspuns imun masiv, spun specialiștii. Când organismul se luptă cu o infecție, încearcă să recruteze cât mai multe celule imune pentru a lupta împotriva acesteia. Deși este eficient pentru a distruge celulele care au noul coronavirus, are și potențialul de a deteriora țesutul din jur, atrag atenția specialiștii.

Interacțiunea dintre sistemul respirator și circulator este delicată. La pacienții cu COVID-19 plămânii nu primesc suficient oxigen. Acest lucru restricționează cantitatea de oxigen care ajunge în sânge, unde se presupune că alimentează organismul, repară și înlocuiește celulele deteriorate și susține sistemul imunitar. În această situație, este nevoie de un ventilație mecanică. 

Din motive care nu sunt complet clare pentru oamenii de știință, pacienții diagnosticați cu COVID-19, care trebuie intubați, au nevoie de ventilație mecanică mai mult decât persoanele cu alte probleme respiratorii. Pentru pacienții cu emfizem sever, durata medie de intubare este de aproximativ trei zile; pentru cei cu sindroame de detresă respiratorie acută, este necesară intubarea pentru aproximativ opt zile. 

Ventilația mecanică, introdusă pentru prima dată în 1928, a fost inițial numită „plămâni de fier” și folosită pentru a ajuta pacienții cu poliomielită să respire. Doar recent cercetătorii au descoperit că aparatele de ventilație mecanică vin la pachet cu o serie de riscuri. 
În timp ce pacienții sunt intubați, au nevoie de medicamente sedative puternice; mulți primesc, de asemenea, medicamente paralizante pentru stoparea reflexelor de a lupta cu tubul ventilatorului. 

Deși mulți cred că extubarea este punctul în care un pacient începe să respire independent, de fapt, este posibil ca o persoană să fie extubată, în timp ce încă depinde de un ventilator pentru a respira. Dacă tubul gros de intubație - introdus în gură, împins prin corzile vocale până la plămâni - este lăsat prea mult timp, poate deteriora țesutul din jur; când va veni acest moment, medicii fac o mică gaură în partea din față a gâtului, chiar sub glanda tiroidă, și introduc un tub subțire de traheostomie. Acest tub permite conectarea permanentă la un ventilator. Pacientul a fost extubat, dar nu este mai aproape de viața sa de dinainte de coronavirus.

Pacienții care supraviețuiesc intubației se găsesc adesea profund debilități. Ei se confruntă cu slăbiciune, pierderi de memorie, anxietate, depresie și halucinații și au dificultăți în a dormi, în a merge și în a vorbi. Un sfert dintre aceștia nu se pot îngriji singuri; o treime au simptome de stres post traumatic

Un studiu 1 din 2013 efectuat pe pacienții externați la terapie intensivă și intubați arată că, la trei luni de la externarea din secția de terapie intensivă, 40% dintre aceștia aveau scăderi cognitive comparabile cu boala Alzheimer timpurie. Cu cât spitalizarea era mai îndelungată, cu atât consecințele au devenit mai grave.

Medicii atrag atenția că mulți dintre acești pacienți vor avea nevoie de multe luni de reabilitare. Familiile care în urmă cu câteva săptămâni fuseseră fericite, sănătoase, acum se confruntă cu perspectiva unei separații prelungite. De altfel, aproape două treimi din îngrijitorii familiei prezintă simptome depresive după ce o persoană din familie a fost intubată și a stat multă vreme la secția de terapie intensivă.  


Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Studiul „Long-term Cognitive Impairment After Critical Illness”, publicat în National Library of Medicine, octombrie 2013, autori: PP Pandharipande , TD Girard, JC Jackson, A Morandi, JL Thompson, BT Pun, NE Brummel, CG Hughes, EE Vasilevskis, AK Shintani, KG Moons, SK Geevarghese, A Canonico, RO Hopkins, GR Bernard, RS Dittus, E W Ely
WebMD - Life After COVID-19: The Road To Recovery
https://www.webmd.com/lung/news/20200513/complications-on-the-road-to-recovery-after-covid
The New Yorker - The Challenges of Post-COVID-19 Care
https://www.newyorker.com/science/medical-dispatch/the-challenges-of-post-covid-19-care

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0