Terapia cancerului primar poate creste riscul aparitiei unui cancer secundar?

Majoritatea tumorilor solide se dovedesc fatale daca nu sunt tratate, fie ca vorbim de interventie chirurgicala, radioterapie sau terapii medicale. In ciuda tratamentelor, chiar in situatii localizate, majoritatea pacientilor decedeaza ca urmare a metastazelor care apar adesea la ani de zile de la primul gest terapeutic.

Aceste metastaze se dezvolta fie din clone celulare existente chiar dinainte de initierea tratamentelor pentru tumora primara, asa zisele micrometastaze, fie apar dupa tratamentul specific, in conditiile in care terapia nu controleaza tumora primitiva. Studiile recente, aduc in discutie insa, o a treia posibilitate, oarecum paradoxala: insasi terapia oncologica cu viza curativa poate pune in miscare o cascada de evenimente care grabeste formarea de metastaze.

Celulele tumorale circulante (CTC) reprezinta un factor de prognostic in diferite tipuri de cancer, stabilindu-se o corelatie intre prezenta celulelor tumorale circulante in torentul circulator si progresia bolii. In chirurgia cancerului, tot mai multe voci leaga prezenta celulelor tumorale circulante de riscul metastazarii. Interventia chirugicala creste nivelul celulelor tumorale circulante iar nivelul celulelor circulante poate fi predictiv pentru recurenta bolii. In ceea ce priveste temerea potrivit careia biopsia cu ac gros ar reprezenta un motiv de insamantare cu celule neoplazice pe traiectului acului, desi prezenta, ramane minora ca si incidenta.

Se pare ca nu numai interventiile chirurgicale mobilizeaza celule tumorale circulante ci si alte proceduri terapeutice asa cum este de pilda, radioterapia. Acest lucru este posibil probabil prin degradarea arhitecturii tumorale si mobilizarea celulelor tumorale in circulatie, fie prin penetrarea acestora direct in venele de drenaj, fie indirect, pe cale limfatica. Studiile preclinice arata ca celulele tumorale iradiate sunt mult mai agresive comparativ cele nonexpuse. Pe modele animale, modificarile genice in celulele iradiate se regasesc in gene asociate radiorezistentei, agresivitatii, motilitatii si invazivitatii tumorale.

Radioterapia poate stimula tumora primitiva sa se "reinsamanteze" cu celule tumorale circulante. De asemene poate modula procesul de angiogeneza afectand, pe aceasta cale, procesul de metastazare.

Pana in acest moment exista un singur studiu cu relevanta clinica potrivit caruia radioterapia mobilizeaza celule tumorale, dar fara a putea trage concluzii de prognostic negativ la pacientii cu celule tumorale circulante post radioterapie.

Daca potentialul radioterapiei de a mobiliza celule tumorale viabile in circulatie este relativ nou pus in evidenta, pentru interventiile chirurgicale lucrurile sunt stiute mai demult. Pe modele animale, experimentele au aratat ca indepartarea unei tumori este urmata de o crestere accelerata tumorala atat la nivelul tumorii primare cat si la distanta. O posibila explicatie ar putea consta in raspunsul inflamator secundar interventiei chirurgicale.

Potrivit unor studii, manipularea tumorii in timpul interventiei chirurgicale conduce la eliberarea de celule tumorale circulante, iar nivelul acestora, inainte si dupa interventie reprezinta un factor predictiv pentru recidiva. Inflamatia locala si trauma pot asigura conditii optimale pentru cresterea celulelor tumorale.

In ceea ce priveste legatura intre terapiile sistemice si potentialul inductor metastatic, datele din literatura sunt modeste. O serie de studii preclinice ridica insa o serie de intrebari in aceasta privinta, intrebari care pleaca de la rezistenta terapeutica evidentiata la diverse terapii antiangiogenice. Potrivit acestora, desi inhibarea angiogenezei reduce cresterea tumorii primare, pe de alta parte, poate promova invazia si metastazarea ca urmare a hipoxiei secundare de la nivelul masei tumorale reziduale.

Alte terapii sistemice cu potential promotor metastatic in modelele preclinice include inhibitori ai genei BRAF de tipul vemurafenib-ului precum si citostatice de tipul ciclofosfamidei. Totusi, aparentul efect prometastatic al diferitelor terapii antiangiogenice in diferite modele experimentale este controversat si probabil dependent de o serie de variabile cum ar fi doza, tipul de tumora sau inhibitorii specifici utilizati.

Implicatii clinice

Daca "deranjul"tumorii sau al mediului inconjurator acesteia prin interventie chirurgicala sau radioterapie ar avea efect promotor metastatic, in anumite circumstante, acestea ar avea impact asupra deciziilor clinice luate?

Potrivit parerii unanime a expertilor, mai mult ca sigur nu. Terapiile anticancer cresc sansa de supravietuire in cazul multor pacienti care altfel ar fi fost victimele bolii progresive si pe de alta parte nu exista inca o dovada certa potrivit careia mobilizarea celulelor tumorale circulante creste riscul de metastazare. Este nevoie, fara indoiala, de mai multe studii care sa releve daca celulele tumorale circulante persistente dupa terapia oncologica reprezinta un factor determinant in evolutia bolii unui pacient sau este pur si simplu un factor si atat. Daca studiile vor dovedi un potential prometastatic pentru diverse terapii, fara indoiala acest aspect va fi la fel de important in deciziile terapeutice ca si toxicitatea anumitor terapii locale sau sistemice si de care va trebui tinut cont.

Concluzia este ca nu trebuie renuntat la terapiile oncologice fie ca este vorba de chirurgie, radioterapie sau de terapii sistemice. Terapiile oncologice au revolutionat fara indoiala supravietuirea pacientilor cu cancer iar eventualul efect "prometastatic" al diverselor terapii trebuie sa indrume catre identificarea de tratamente cat mai putin" stimulatoare local", cu minimizarea stressului chirurgical sau radioterapeutic la nivelului focarului tumoral sau de terapii sistemice asociate care sa scada eventualul "efect prometastatic", pus in evidenta doar de studii preclinice si mai putin de studiile pe subiecti umani.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0