Terapia antiangiogenică în cancerul ovarian

Angiogeneza (adică formarea sau generarea vaselor de sânge) joacă un rol important în fiziologia normală a ovarului, dar și în creșterea și progresia cancerului ovarian. 

Principalii agenți antiangiogenici

Primul agent antiangiogenic, Bevacizumab, a fost aprobat de către FDA încă din 2004 pentru tratamentul cancerului colorectal metastatic în asociere cu chimioterapia. Acest prim pas a însemnat punctul de plecare pentru noi indicații teraputice ale agenților antiangiogenici, printre care și cancerul ovarian.

Bevacizumab este un anticorp monoclonal umanizat antiVEGF. Începând cu iunie 2018, Bevacizumab a fost aprobat pentru prima linie terapeutică în cancerul ovarian, în combinație cu chimioterapia pe bază de sare de platină și taxan. În ciuda răspunsurilor inițiale pozitive în cancerul ovarian avansat, pacientele, din păcate recidivează sau progresează în decurs de saptămâni sau luni. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Datele preclinice sugerează, însă, că administrarea Bevacizumab că terapia de mentenanță, după chimioterapia pe bază de săruri de platină, prelungește supraviețuirea fără progresia bolii. 

Cancerul ovarian rămâne cel mai redutabil dintre cancerele sferei genitale, cu o rată de supraviețuire la 5 ani de 47% pentru toate stadiile și de doar 23% pentru stadiile 3 și 4. Terapia standard rămâne chirurgia citoreductivă maximală, urmată de chimioterapia adjuvantă cu săruri de platină și taxani. 

În ciuda acestor proceduri, rata de recidivă pentru responderii inițiali la tratament depășește 80%. Două studii clinice de faza trei au demonstrat ca adăugarea Bevacizumab la chimioterapia clasică pe bază de săruri de platină (6 secvențe), urmată de mentenanța cu Bevacizumab (18 cicluri), a adus beneficii în privința supraviețuirii fără progresie a bolii și un beneficiu modest în privința supraviețuirii globale.

Bevacizumab a demonstrat, de asemenea, eficiența în cancerul ovarian recurent, rezistent la chimioterapia pe bază de săruri de platină, dar și în cel sensibil la platină în asociere cu Gemcitabina.
O serie de alți agenți multitarget au demonstrat rezultate promițătoare în cancerul ovarian. Se remarcă Pazopanib, un inhibitor proteinkinazic al VEGFR (vascular endotelial growth factor receptor) și PGDFR (platelet derived growth factor receptor) care, în terapie de mentenanță, ameliorează supraviețuirea fără progresia bolii. Însă, cu costuri inerente în privința toxicității cu preponderența hipertensiunii, a toxicității hepatice și a scaunelor diareice multiple. 

De asemenea, Trebananib, un agent anti-angiopoietina, reprezintă o altă posibilă opțiune terapeutică în viitor. Deoarece se dezvoltă rezistența adaptativă la terapia antiVEGF. Se propun diverse strategii de combinație între agenții antiangiogenici și diverși anticorpi blocanți ai ligandului delta like (DLL4). 

În aceste condiții, asocierea între un agent antiangiogenic și un inhibitor PARP poate fi o opțiune terapeutică foarte interesantă la pacientele cu cancer ovarian.

Asocierea agenților antiangiogenici cu imunoterapia este o altă opțiune luată în calcul de către trialurile clinice. Rațiunea acestei asocieri este observația potrivit căreia agentul inhibitor VEGF produce o vascularizație abundentă tumorală. 

În privința viitorului apropiat, dat fiind faptul că tratamentul cu agenți antiangiogenici este costisitor și cu răspuns modest în privința supraviețuirii globale, se caută biomarkeri, care să poată permite selectarea riguroasă a pacienților la care sunt cele mai mari așteptări de la agenții biologici gen anti-VEGF. 

Ce arată studiile despre terapia antiangiogenică?

Oamenii de știință au analizat mai multe trialuri randomizate controlate, pentru a compara anumiți inhibitori cu alte tratamente folosite în cancerul ovarian. Pentru cazurile nou diagnosticate de cancer ovarian, combinațiile de tratamente (agenții antiangiogenici și chimioterapia) a produs un risc mai mic de progresie a bolii1. 
În cadrul unui subgrup de paciente cu risc mai mare de progresie a bolii, adăugarea Bevacizumab în schema de tratament a îmbunătățit semnificativ supraviețuirea fără progresie și rata generală de supraviețuire.

Angiogeneza este reglată, atât de molecule activatoare, cât și de molecule inhibitoare. În prezent, oamenii de știință au identificat diferite proteine, care sunt atât activatoare ale angiogenezei, cât și inhibitoare ale acestui proces. Celulele din tumoră pot penetra vasele de sânge, ori vasele limfatice, pot circula prin fluxul intravascular și apoi pot să se înmulțească într-un alt loc din corp. 

Astfel, pentru răspândirea țesutului canceros metastatic, este importantă dezvoltarea rețelei de vase de sânge. Atât vasele de sânge, cât și cele limfatice au un rol esențial în formarea unei noi rețele vasculare. Iar în ultimii ani, cercetătorii și-au îndreptat atenția în direcția factorilor antiangiogenici pentru a găsi noi metode de tratament pentru cancerul ovarian și nu numai. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

Sursa foto: Shutterstock

Bibliografie: 
1"Angiogenesis Inhibitors for the Treatment of Ovarian Cancer - An Updated Systematic Review and Meta-analysis of Randomized Controlled Trials", publicat in 2018 in International journal of gynecological cancer : official journal of the International Gynecological Cancer Society; Haihong Wang, Tie Xu, Lifen Zheng, Guiling Li.
2"Angiogenesis in Cancer", publicat in 2006, in Vascular health and risk management; Naoyo Nishida, Hirohisa Yano, Takashi Nishida, Toshiharu Kamura, Masamichi Kojiro.

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0