Sigilarea dentară, metodă de prevenire a cariilor

Organizația Mondială a Sănătății recomandă sigilitarea dentară alături de fluorizarea generală și locală, igiena oro-dentară și igiena alimentară.

Ce este sigilarea dinților?

Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei dentare. Organizația Mondială a Sănătății o recomandă alături de fluorizarea generală și locală, igiena oro-dentară și igiena alimentară. Sigilarea se face atât la dinții temporari (de lapte) dar, mai ales, la cei permanenți, de obicei imediat după ce au erupt complet. Metoda se aplică în special pe dinții definitivi în intervalul de vârstă 6-15 ani.

Această metodă de tratament este indicată cu precădere copiilor, pentru că, de cele mai multe ori, ei sunt cei care nu se spală întotdeauna pe dinți corect. De aceea există riscul să apară carii.
Dar și adulții pot fi candidați potriviți pentru sigilări dentare. Unele persoane sunt mai predispuse la carii decât altele, astfel încât sigilarea dentară poate fi o opțiune demnă de luat în considerare. Eficacitatea sigilării dentare s-a dovedit a fi mai mare la pacienții cu risc crescut de carii în comparație cu pacienții cu risc scăzut de carie, arată un studiu recent ¹.

Suprafața fiecărui dinte este formată din smalțul dentar care, în principiu, este o suprafață netedă și neretentivă (adică nu reține alimentele și implicit bacteriile). Anumiți dinți, în special molarii și premolarii, prezintă pe suprafața lor ocluzală (suprafața cu care se realizează efectiv masticația) un așa-numit relief ocluzal.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Pentru a se putea realiza masticația, relieful ocluzal nu este plan, ci prezintă cuspizi (pe care îi putem asemăna cu niște dealuri), fosete și șanțuri (care seamănă cu niște văi). Partea mai puțin pozitivă a acestui relief este faptul că reține bacteriile și, în timp, cauzează carii. Cu cât relieful este mai pronunțat, cu atât este mai retentiv.

Sigilarea dentară închide ermetic șanțurile și fosetele dinților laterali și în acest fel bacteriile nu mai au unde să se infiltreze. Dinții care urmează să fie sigilați trebuie să fie sănătoși, însă sigilarea se poate face și pe suprafețele fisurilor ocluzale. Eficacitatea sigilantului dentar în prevenirea cariilor dentare pe suprafețele ocluzale a fost aprobată într-o serie de studii.

Aplicarea sigilantului dentar pe suprafețe netede sănătoase sau carioase este susținută și de studii recente. Un studiu efectuat pe o perioadă de 3,5 ani pe copii a descoperit că sigilantul dentar aplicat pe suprafețele netede mediiale sănătoase ale primilor molari permanenți poate preveni cariile distale pe molarii secundari primari. Sigilanții dentari pot opri, de asemenea, cariile necavitate și microcavitate pe suprafețele proximale.

De altfel, sigilarea dentară se poate face și pe molarii erupți complet sau parțial. Cu toate acestea, rata de retenție a materialului de etanșare în molarii parțial erupți este mai scăzută din cauza contaminării cu salivă și a dificultății în controlul umidității.

Un studiu clinic randomizat de 24 de luni mai vechi a dezvăluit că retenția de etanșare dentară este semnificativ legată de stadiul de erupție ocluzală. În acest studiu, cercetătorii au descoperit că rata de retenție a etanșanților dentari plasați pe dinții parțial erupți a fost mai mică decât pe dinții complet erupți. Dacă un molar parțial erupt urmează să fie sigilat, sigilarea dentară cu ionomer de sticlă este o alegere mai bună decât sigilarea cu rășină, atrag atenția specialiștii.

Sigilantul dentar poate fi aplicat pe dinții cu fluoroză dentară. Alegerea materialului de etanșare reprezintă cheia pentru succesul acestei proceduri. În urma unei cercetări mai vechi, oamenii de știință au ajuns la concluzia că retenția totală a sigilării cu rășină (68%) este mult mai mare decât sigilarea cu ionomer de sticlă (24%) pe molari permanenți fluorotici ai copiilor de 7 până la 10 ani după un an.

Clasificarea materialului folosit în sigiliarea dentară

Materialele de sigilare dentare pot fi clasificate pe scară largă în trei categorii în funcție de componente - sigilare dentară cu rășină, sigilare dentară cu ionomer de sticlă și sigilare dentară hibridă.

Sigilarea dentară cu rășină

Aceasta conține o matrice de oligomer pe bază de rășină organică. Sigilantul cu rășină poate conține, de asemenea, umplutură, particule de fluor sau fotoinițieri. În funcție de modalitățile de polimerizare, sigilarea cu rășină poate fi clasificată în continuare ca sigilarea cu rășină autopolimerizată sau fotopolimerizată.

Polimerizarea poate să aibă loc în două moduri: fie prin auto-polimerizare, fie prin polimerizare sub o sursă de lumină externă. Sursa de lumină externă poate fi ultravioletă sau lumină vizibilă. Însă pentru că ultravioletele pot provoca pericole pentru sănătate, polimerizarea sub o sursă de lumină externă este acum rar utilizată pentru sigilarea cu rășină.

Sigilarea cu rășină poate fi clasificată și ca sigilare cu rășină care eliberează fluor sau sigilare cu rășină fără eliberare de fluor. Particulele de fluor, cum ar fi fluorura de sodiu, sunt încorporate în materialul de sigilare cu rășină care eliberează fluor. Tipul acesta de sigilare reprezintă o modalitate suplimentară de a preveni cariile.

Pe baza conținutului de umplutură, sigilarea dentară cu rășină poate fi clasificată și sub formă de rășină umplută sau neumplută. Rezistența la uzură a sigilării cu rășină umplută este mai mare decât cea cu rășină neumplută, susțin oamenii de știință. Cu toate acestea, vâscozitatea materialului de sigilare crește, de asemenea, odată cu adăugarea umpluturii.

Pe baza sensibilității la umiditate, sigilarea cu rășină poate fi clasificată ca sigilare hidrofobă sau hidrofilă. Sigilantul convențional cu rășină este hidrofob. Recent, a fost dezvoltată o nouă generație de etanșanți cu rășini hidrofile.

Sigilarea cu ionomer de sticlă

Sunt disponibile două tipuri de sigilări cu ionomer de sticlă, sigilare convențională cu ionomer de sticlă și sigilare cu ionomer de sticlă modificat cu rășină. Sigilarea convențională cu ionomer de sticlă este formată din pulberi de sticlă fluoroaluminosilicat și lichide care conțin acid poliacrilic, acid tartric și apă. Se întărește în urma reacțiile acido-bazice ale pulberii și lichidului atunci când este amestecat.

Sigilarea hibridă

Sigilarea hibridă include sigilarea compomeră și sigilarea giomeră. Compomerul este cunoscut și sub numele de rășină compozită modificată cu poliacizi. Giomerul este compus din umplutură cu ionomer de sticlă pre-reacționat (PRG) și matrice de monomer pe bază de rășină. Sigilarea hibridă este relativ nouă și nu este utilizată pe scară largă.

Sigilanții dentari pot fi, de asemenea, clasificați pe culori. Sigilantul dentar transparent permite stomatologilor să vadă, astfel încât leziunea de dedesubt să poată fi mai bine monitorizată. Cu toate acestea, materialul de etanșare transparent în sine este mai dificil de văzut.

Cum se face sigilarea dinților?

Sigilarea este o manoperă non-invazivă, nu implică „pilirea" dinților, ci doar aplicarea unei paste speciale (care poate fi de diferite culori, în funcție de preferințele pacientului). Medicul stomatolog are nevoie de doar câteva minute ca să sigileze fiecare dinte. Etapele sigilării dinților:

Dinții trebuie curățați foarte bine. Medicul va peria suprafața dintelui cu o perie specială pentru a îndepărta resturile depuse în șanțuri și fosete.
Medicul stomatolog aplică o soluție pe suprafețele de mestecat ale dinților pentru o mai bună aderență a materialului de sigilat.
Dinții sunt apoi clătiți și uscați.
Specialistul aplică sigiliul dentar. Această soluție are o consistență lichidă, pentru a putea pătrunde bine în toate spațiile și cavitățile.

Cât timp durează această sigilare?

Sigiliul dentar poate proteja dinții împotriva cariilor timp de până la 10 ani, dar chiar și așa este foarte important ca dinții sigilați să fie controlați periodic de către medicul dentist, ideal la fiecare șase luni.
Totodată, este posibil să se desprindă materialul sigilant și să apară o carie în acea zonă ori să se dezvolte o carie sub sigilare. În aceste cazuri, se efectuează tratamentul cariei cât mai curând posibil.
De asemenea, sigilarea nu ține locul igienei orale. Igiena dentară trebuie făcută în mod normal, ca înainte de sigilare. Incidența cariei dentare în urmă sigilării dinților se reduce cu până la 80% în următorii doi ani de la sigilare, susțin specialiștii.

Sigilarea dentară este o metodă sigură?

BPA este un compus sintetic care se găsește în multe materiale plastice. Studiile au arătat că expunerea la cantități mari de BPA poate fi dăunătoare. Materialele de sigilare dentară nu conțin în sine BPA, dar multe dintre ele pot conține compuși care se transformă în BPA atunci când ajung în contact cu saliva. Dar dacă medicul stomatolog efectuează spălarea și curățarea dinților după aplicarea materialului sigilant, până la 95% dintre acești compuși care se pot transforma în BPA sunt eliminați în acel moment.

Când nu este nevoie de sigilarea dinților

Dacă medicul ortodont care supraveghează copilul vede că acesta are o igienă orală corectă, că molarii au șanțuri ocluzale neretentive, că micuțul are o alimentație bogată în fructe și legume, că nu consumă dulciuri (alimentente cariogene), deci un risc scăzut de a face carii, nu e obligatorie sigilarea dinților. De aceea, consultul medicului specialist este foarte important înainte ca părinții să decidă dacă micuțul lor are sau nu nevoie ca dinții să-i fie sigilați.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „Long-term caries prevention of dental sealants and fluoride varnish in children with autism spectrum disorders: a retrospective cohort study”, Sci Rep. 2022 May 19. Araxi Balian, Guglielmo Campus, Giuliana Bontà, Marcella Esteves-Oliveira, Claudia Salerno, Silvia Cirio, Valeria D'Avola, Maria Grazia Cagetti
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35589819/
Dental Sealants Part 1: Prevention First - EJPD 2018 Clinical Focus
https://www.ejpd.eu/pdf/EJPD_2018_1_14.pdf

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...