Când dezvolți anticorpi dacă ai trecut prin infecția cu SARS-CoV-2?

Datele analizate până în prezent ne arată că mare parte din persoanele care trec prin infecția COVID-19 dezvoltă anticorpi împotriva virusului SARS-CoV-2. Totuși, se pare că răspunsul imun în urma infecției poate varia foarte mult în funcție de severitatea bolii. Pe de altă parte, există situații în care răspunsul organismului în anticorpi nu este pus în evidență de niciun test disponibil, ceea ce indică faptul că sunt persoane care nu dezvoltă anticorpi, în ciuda dovezilor de infecție cu SARS-CoV-2. Situatia a fost semnalata si la persoanele care s-au vaccinat, insa cercetatorii explica testele actuale de anticorpi SARS-CoV-2 nu trebuie utilizate pentru a evalua nivelul de protecție oferit de un răspuns imun la vaccinarea COVID-19. Testele rapide de anticorpi arată doar dacă sunt prezenți sau nu anticorpi, fără a furniza informații cantitative.

Care este rolul anticorpilor și de ce sunt importanți anticorpii IgM și IgG?

Anticorpii, cunoscuți sub numele de imunoglobuline, au forma literei Y și sunt niște molecule microscopice care se prind de structuri virale specifice, numite antigene. În felul acesta, ei pot împiedica pătrunderea virusului în celulele umane și multiplicarea sa.

După vindecare, sistemul imunitar păstrează o cantitate din acei anticorpi în circulația sangvină. Astfel, în cazul în care o persoană se reinfectează cu același virus, sistemul imunitar reia producția de anticorpi relevanți.

Există 5 clase de anticorpi (sau imunoglobuline), prescurtați IgA, IgD, IgE, IgG și IgM. Între aceștia există câteva deosebiri, privind structura, rolul lor, dar și locul din organism unde sunt prezenți.

Celulele albe din sânge - în special limfocitele B - produc mai întâi anticorpi IgM după ce intră în contact cu un antigen străin, dar mai târziu declanșează producerea anticorpilor IgG sau IgA.

Anticorpii IgG se găsesc în circulația sangvină și joacă un rol vital în conferirea imunității în fața bacteriilor sau virusurilor, în timp ce anticorpii IgA tind să se găsească în secrețiile corporale, cum ar fi saliva. Detecția anticorpilor de tip IgM permite evidențierea infecțiilor acute.

IgM și IgG pot fi detectați în sistemul circulator, fiind produși de sistemul imunitar și în cazul infecției cu virusul SARS-CoV-2. Nivelul acestor anticorpi se măsoară în laborator cu ajutorul metodelor imunologice.

În prezent se știe că există o diferență semnificativă atât a nivelurilor, cât și a cronologiei apariției acestor anticorpi. Așa cum am precizat, anticorpii de tip IgM apar primii pentru majoritatea virusurilor, însă în cazul SARS-CoV-2 sunt mult mai frecvente situațiile în care cele două clase de anticorpi (IgM și IgG) apar și persistă aproape simultan. În infecția COVID-19, rolul anticorpilor IgA este puțin înțeles.

La fel cum se întâmplă în cazul multor infecții virale, infecțiile severe sunt mai memorabile pentru sistemul imunitar. Astfel, persoanele care au făcut o formă mai severă a bolii par să dezvolte un răspuns anticorp mai robust cu IgM și IgG. Totuși, potrivit multor studii, aproximativ 5-10% dintre cei diagnosticați cu COVID-19 nu dezvoltă anticorpi IgG detectabili după infecție 1.

Ce sunt anticorpii anti-proteină N (nucleocapsida) și anti-proteină S (spike)?

Genomul coronavirusului conține patru proteine structurale majore: proteina S (spike), proteina M (membranară), proteina E (anvelopa virală) și proteina N (nucleocapsidă), toate acestea fiind codificate în capătul 3 'al genomului.

Infecția cu SARS-CoV-2 inițiază un răspuns imun umoral care produce anticorpi îndreptați specific asupra proteinelor structurale ale virusului - proteina nucleocapsidă (N) și proteina spike (S).

Proteina S face posibilă atașarea virusului de celulă, pătrunderea virusului în celulă și fuziunea lui cu celula gazdă. Altfel spus, structura proteinei Spike oferă un număr important de situsuri antigenice intens determinante de anticorpi de neutralizare, respectiv anticorpi care să împiedice atașarea și pătrunderea virusului în celula gazdă. Proteina S conține două subunități, S1 și S2. Subunitatea S1 conține RBD (domeniul de legare la celula gazdă), care este principala țintă pentru neutralizarea anticorpilor. Anticorpii anti-S, fie că sunt IgM sau IgG pot fi detectați în decurs de 1-3 săptămâni după infecție ².

Proteina N este singura care se leagă de genomul ARN și este, de asemenea, implicată încapsularea ARN-ul viral și îl protejează de mediul celulei gazdă. Pe lângă rolul protector, proteina N este puternic imunogenă, anticorpii îndreptați împotriva ei fiind un marker serologic important în evidențierea răspunsului imun la infecția virală cu virusul SARS-CoV-2.

În acest moment nu se știe cu exactitate cât persistă anticorpii anti-SARS-CoV-2, dar se pare că antocorpii IgG – anti-N și anti-S – pot persista cel puțin câteva luni de la momentul infectării pentru majoritatea persoanelor 2.

Oamenii de știință nu au stabilit încă „corelatele de protecție” – concentrația exactă de anticorpi necesară pentru a preveni infecția sau boala – așa că nici măcar un test de anticorpi pozitiv nu poate confirma cu siguranță că cineva este protejat. Cu alte cuvinte, doar pentru că cineva are un test de anticorpi pozitiv, asta nu înseamnă automat că nivelul său de anticorpi este suficient de ridicat pentru a proteja împotriva infecției cu COVID-19.

Mai mult, anticorpii variază în ceea ce privește capacitatea lor de a neutraliza virusul - o proprietate care nu este măsurată prin testele de rutină ale nimeni. În cele din urmă, anticorpii nu sunt singura formă de protecție a sistemului imunitar împotriva unei amenințări viitoare. Diverse tipuri de globule albe contribuie, de exemplu, prin amintirea agentului patogen, astfel încât să poată fi declanșat un răspuns mai rapid data viitoare.

Care sunt testele care detectează în sânge anticorpi anti-proteină N și anti- proteină S?

Testele serologice pot detecta prezența acestor anticorpi în sânge la câteva zile până la săptămâni după infecția acută. Important de știut este faptul că testele pentru anticorpi nu sunt utilizate pentru a diagnostica infecția acută cu SARS-CoV-2, ci doar pentru a indica un contact anterior al organismului cu virusul.

În laboratoarele din tara noastra se pot efectua 3 tipuri de teste pentru detecția anticorpilor anti-SARS-CoV-2.

Test anticorpi IgM anti-S – test calitativ, recomandat persoanelor care s-au vaccinat și nu au certitudinea că au suferit de boala COVID-19.
Test anticropi IgG anti-N – test calitativ, recomandat persoanelor care nu s-au vaccinat și nu au certitudinea că au suferit de boala COVID-19.
Test anticorpi IgG anti-S – test cantitativ, recomandat persoanelor care s-au vaccinat și nu au certitudinea că au suferit de boala COVID-19

Bibliografie:
CDC - Interim Guidelines for COVID-19 Antibody Testing
https://www.cdc.gov/coronavirus/2019-ncov/lab/resources/antibody-tests-guidelines.html
Current topics in microbiology and immunology - Coronavirus genome structure and replication
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15609507/
Oxford Open Immunology - The role and uses of antibodies in COVID-19 infections: a living review
https://academic.oup.com/ooim/article/2/1/iqab003/6122438
1 Studiul „Lack of antibodies to SARS-CoV-2 in a large cohort of previously infected persons”, publicat în 2020, în Clinical Infectious Diseases, autori Petersen LR, Sami S, Vuong N, Pathela P, Weiss D, Morgenthau BM, et al.
2 Studiul „Immunological memory to SARS-CoV-2 assessed for greater than six months after infection”, publicat în 2020, în bioRxiv, autori Dan JM, Mateus J, Kato Y, Hastie KM, Faliti CE, Ramirez SI, et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI