Oliguria: cauze, simptome, tratament

Oliguria înseamnă o cantitate prea mică de urină eliminată, adică mai puțin de 400 de mililitri de urină pe zi. De ce apare această problemă și cum se poate trata?

Oliguria este o afecțiune clinică frecvent întâlnită care poate apărea din cauza anomaliilor prerenale, renale sau post-renale. Are diverse etiologii, iar gestionarea bolii depinde de cauza de bază. Pentru a evita insuficiența renală, medicii nu trebuie doar să țină cont de etiologia și gestionarea oliguriei, ci și de diferiții factori de risc și factori agravanți ai afecțiunii.

Ce este oliguria?

Oliguria înseamnă o cantitate de urină eliminată prea mică, sub 500 ml în 24 de ore la un adult sau sub 0,5 ml / kg / oră la un adult sau un copil. La nou-născuți, oliguria înseamnă sub 1 ml / kg / oră.

Din ce cauze apare oliguria?

Cauzele oliguriei sunt de obicei împărțite în trei categorii:

  • Prerenale (legate de fluxul sangvin);
  • Renale (tulburări renale intrinseci);
  • Postrenale (obstrucție la ieșire).

Cauzele prerenale pot fi:

  • Hipovolemia, adică scăderea volumului de sânge efectiv, care apare după un aport mai mic de lichide, sângerări, pierderi de lichid gastro-intestinal (diaree, vărsături sau aspirație nazogastrică), pierderi renale (diuretice sau glicozurie), ascită, efuziune pleurală, traume, intervenții chirurgicale, arsuri, sepsis, anafilaxie, insuficiență hepatică, sindrom nefrotic, medicamente vasodilatatoare sau agenți anestezici.
  • Insuficiență miocardică secundară infarctului miocardic, emboliei pulmonare sau insuficienței cardiace congestive.
  • Vasculare: ocluzia arterelor renale sau a venelor renale cauzată de tromboză, tromboembolism, stenoză severă, autoreglare renală perturbată secundară administrării inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei.

Cauzele renale sau intrinseci pot fi:

  • Vasculită, glomerulonefrită, sclerodermie, hipertensiune malignă sau nefrită interstițială.
  • Necroză tubulară acută cauzată de ischemie și substanțe nefrotoxice, inclusiv medicamente (de exemplu, gentamicină, kanamicină etc.), substanțe de contrast radiografice.

Cauzele postrenale pot fi:

  • Obstrucția căilor urinare superioare cauzată de obstrucția uretrală a uneia sau a ambelor părți.
  • Obstrucția tractului urinar inferior (mai frecventă), inclusiv obstrucție la ieșirea din vezica urinară cauzată de o tumoare, medicamente etc.

Ce simptome are o persoană cu oligurie?

Simptomul de bază al oliguriei este producerea unei cantități mai mici de urină decât în mod normal. Urina are o culoare mai închisă decât de obicei (în general, o culoare galbenă mai intensă). Persoanele afectate pot prezenta și alte simptome, în funcție de cauza afecțiunii. 

Deoarece o scădere bruscă a cantității de urină ar putea fi un semn al unei probleme medicale grave, trebuie contactat medicul. Se va cere imediat sfatul acestuia mai ales dacă apar și vărsături, diaree, palpitații, amețeală. Dacă nu este tratată, oliguria poate duce la leziuni renale.

Cum se diagnostichează oliguria?

Oliguria este de obicei diagnosticată în timpul unui examen fizic. Medicul diagnostichează oliguria pe baza cantității de urină pe care persoana o produce într-o zi, dar ar putea dori să efectueze teste suplimentare pentru a investiga potențialele cauze sau pentru a verifica problemele de sănătate conexe și anume:

  • Teste de urină, pentru a verifica dacă există o infecție; testele suplimentare ale funcției rinichilor includ testarea urinei la 24 de ore, în care urina este colectată și analizată pe parcursul unei zile acasă.
  • Ecografie sau tomografie computerizată a abdomenului, pentru a verifica dacă există o obstrucție, cum ar fi dilatarea rinichilor (hidronefroză).
  • Analize de sânge, pentru a verifica electroliții sau funcția rinichilor.
  • Cistoscopie, o procedură efectuată de medicul urolog, care implică utilizarea unui mic dispozitiv cu cameră pentru a vedea în interiorul vezicii urinare.

Cum se tratează oliguria?

Tratamentul pentru oligurie depinde de cauza afecțiunii. Dacă pacientul este deshidratat, medicul îi va recomanda să bea mai multe lichide și electroliți. În cazuri mai grave, este posibil ca persoana să aibă nevoie de lichide intravenos. Mai multe lichide pot ajuta, de asemenea, la eliminarea unor pietre la rinichi mici, la fel și medicamentele care relaxează mușchii din ureter, tubul care transportă urina de la rinichi la vezica urinară.

În cazul în care pietrele sunt mari, medicul poate recomanda diverse intervenții pentru a le elimina. O intervenție chirurgicală poate remedia și alte tipuri de obstrucții. Dacă medicul a stabilit că oliguria este cauzată de un anumit medicament, poate sugera o doză mai mică sau alt tratament. E important ca pacientul să nu întrerupă niciodată administrarea unui medicament fără a avea mai întâi aprobarea medicului care i l-a prescris.

Dacă oliguria este cauzată de boli de rinichi, va fi nevoie de o vizită la nefrolog, care să gestioneze afecțiunea sau să îi încetinească evoluția. În cazuri grave, este posibil ca pacientul să aibă nevoie de un transplant sau de dializă, un proces care scoate din sânge apa și toxinele pe care rinichii nu le pot elimina.

Oliguria este unul dintre primii indicatori ai leziunii renale acute. Episoadele care apar în afara spitalului sunt în mare parte reversibile, iar prognosticul este bun. Pe de altă parte, pacienții care au dezvoltat oligurie în spitale au, de obicei, insuficiență renală severă, din cauza mai multor factori de bază care agravează afecțiunea.

Drept urmare, ei au un prognostic mai slab decât cel al pacienților care nu sunt spitalizați. Pacienții internați în secția de terapie intensivă dezvoltă oliguria mai târziu în cursul bolii, după insuficiența multiplă de organ, iar mortalitatea este semnificativ mai mare.

Ce complicații poate avea oliguria?

Complicațiile care pun viața în pericol includ:

  • Un dezechilibru electrolitic: hiperpotasemia, acidoza metabolică, retenția de apă și sare care duce la edem pulmonar, ascită sau efuziuni pleurale, hiperfosfatemie sau hipocalcemie.
  • Complicații neurologice: somnolență, confuzie, hiperreflexie, convulsii și comă.
  • Complicații cardiovasculare: ca urmare a dezechilibrului de lichid și sare, apar de obicei insuficiență cardiacă congestivă, edem pulmonar și hipertensiune. În unele cazuri, se poate observa hipotensiune, care este o manifestare a altor boli concomitente, cum ar fi septicemia. Se pot observa modificări electrocardiografice cauzate de hiperkaliemie. În aproximativ un sfert dintre cazuri, aritmiile pot apărea din cauza dezechilibrului electrolitic. Pericardita este, de asemenea, observată rar și este o manifestare a uremiei.
  • Complicații gastro-intestinale: greață, vărsături, hemoragie gastro-intestinală, gastrită.
  • Complicații respiratorii: respirația Kussmaul cauzată de acidoza metabolică.
  • Complicații musculo-scheletice: slăbiciune musculară sau paralizie.
  • Complicații farmacologice: ca urmare a leziunii renale, metabolismul diferitelor medicamente este încetinit, ducând la un risc crescut de toxicitate. 
  • Complicații infecțioase: risc crescut de infecții ale tractului urogenital și respiratorii ca urmare a deteriorării barierelor normale, uremiei și a utilizării inadecvate a antibioticelor.
  • Complicații hematologice: insuficiența renală acută duce la anemie cauzată de scăderea eritropoiezei.

Poate fi prevenită oliguria?

Oliguria cauzată de deshidratare poate fi prevenită printr-un aport adecvat de lichide în fiecare zi și mai ales în caz de diaree sau febră, dar oliguria provocată de afecțiuni subiacente nu poate fi prevenită.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Merck Manual - Oliguria
https://www.merckmanuals.com/professional/critical-care-medicine/approach-to-the-critically-ill-patient/oliguria
NCBI - Oliguria 
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560738/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0