Tehnica de abordare numită citometrie în masă oferă noi perspective în găsirea unei combinații eficiente de terapii pentru pacienții cu cancer. Studiind mielomul, cercetătorii au putut înțelege de ce unele celule nu au fost distruse de medicamentele anticancer standard și cum s-ar putea concepe o terapie mai eficientă.

O echipă reunită de cercetători de la Walter and Eliza Hall Institute și de la Universitatea Stanford a folosit o tehnică de abordare numită citometrie în masă (denimită și CyTOF) pentru a analiza simultan nivelurile a peste 20 de proteine diferite aflate în milioane de celule canceroase individuale. Acest lucru a dezvăluit modul în care aceste celule au răspuns la diferite medicamente anticancer, sugerând chiar potențiale combinații noi pentru tratament.

Noi tehnologii, utile în abordările terapeutice împotriva cancerului

Echipa de cercetători speră să-și aplice protocolul de citometrie în masă la testele clinice curente pentru a înțelege mai bine de ce unele tipuri de cancer sunt rezistente la terapii anticancer și pentru a asocia fiecare pacient cu cea mai eficientă terapie pentru boala lui.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cancerele sunt formate din milioane de celule individuale, care sunt similare, dar nu întru totul. Până de curând, aproape toate studiile legate de cancer au privit celulele ca pe un grup, fără a face diferențe între celulele individuale. Oamenii de știință spun că, prin acest studiu, au vrut să înțeleagă mai bine diferențele moleculare între celulele canceroase individuale, pentru a descoperi cum aceste diferențe au impact asupra răspunsului cancerului la terapie (de exemplu, dacă unele celule sunt mai rezistente decât altele la un medicament anticancer).

Echipa a identificat proteina MCL-1 ca un factor-cheie care determină dacă celulele au supraviețuit sau au fost distruse atunci când au fost expuse la medicamentele împotriva mielomului, precum dexametazona sau bortezomibul. MCL-1 este un tip de proteine care poate preveni distrugerea celulelor atunci când este supraprodus în celulele canceroase.

Există deja medicamente aflate în studii clinice care inhibă MCL-1 și atunci când cercetătorii au testat aceste medicamente împotriva celulelor mielomului, au descoperit că inhibitorul MCL-1 a făcut celulele mai sensibile la dexametazonă. Acesta a fost cazul și în ceea ce privește probele de mielom prelevate de la un pacient - sistemul realizat de oamenii de știință a identificat o potențială abordare terapeutică nouă pentru acest tip de cancer hematologic

Citometria, de ajutor în „potrivirea” pacientulului cu terapia adecvată

Citometria în masă poate avea chiar un rol în a furniza o analiză detaliată în timp real a probelor de la pacienții implicați în studiile clinice, mai spun cercetătorii. Panoul de markeri dezvoltat în acest studiu oferă analiștilor un spațiu considerabil de a înțelege modul în care celulele canceroase răspund la diverse terapii anticancer, și, așa cum s-a descoperit, poate ajuta chiar și la identificarea combinațiilor medicamentoase mai bune pentru pacienți.

Adăugarea citometriei în masă la analiza studiilor clinice ar putea dezvălui de ce unii pacienți răspund la terapii diferit de alții și cum se poate dezvolta rezistența la medicamentele anticancer într-o mică parte din celulele canceroase.

Citometria în masă ar putea identifica, de asemenea, un număr mic de proteine care pot fi utilizate ca „biomarkeri” specifici care pot prezice răspunsul unui pacient la terapie și care pot fi utilizate pentru a „potrivi” pacientul cu cele mai eficiente tratamente pentru el, personal. Oamenii de știință implicați în studiu spun că au început deja colaborări cu colegii clinicieni pentru a investiga în continuare această posibilitate.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Science Daily - New technology helps in hunt for new cancer drug combinations
https://www.sciencedaily.com/releases/2020/03/200319103221.htm
1. Studiul „Deep profiling of apoptotic pathways with mass cytometry identifies a synergistic drug combination for killing myeloma cells” publicat în Cell Death & Differentiation, 2020; DOI: 10.1038/s41418-020-0498-z, autori Charis E. Teh at al.