Ipohondria: cauze, simptome si tratament

Cu toții ne facem uneori griji pentru propria sănătate, însă atunci când suntem în continuare siguri că avem o problemă de sănătate în ciuda analizelor care spun altceva, e posibil să fie vorba despre ipohondrie. Să vedem din ce cauze apare ipohondria și cum se poate trata această tulburare.

Ipohondria apare la vârsta adultă și, de cele mai multe ori, se agravează pe măsură ce trec anii. Așadar, este esențial să o tratezi pentru că nu va dispărea de la sine, ba chiar va deveni mai agresivă.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Ce este ipohondria?

Ipohondria este o tulburare anxioasă descrisă de grijile intense și nemotivate pe care o persoană și le face cu privire la starea de sănătate. Aceasta este o afecțiune somatică simptomatică. Practic, persoana afectată este speriată cu privire la propria sănătate, ba chiar are certitudinea că suferă de o boală pe care medicii nu o pot depista.

Frica de boală este o fobie des întâlnită în rândul persoanelor anxioase, care au oricum tendința de a-și monitoriza în permanență organismul și de a se alarma la cele mai mici simptome pe care le prezintă. Ipohondria afectează calitatea vieții, relațiile cu cei din jur, ba ajunge să afecteze chiar și sănătatea fizică, întrucât se știe că stresul poate fi factor de risc pentru anumite boli. Astfel, omul ipohondru ajunge să spună. „Aha, știam eu că de fapt am o boală!” când, în realitate, exact starea lui de ipohondrie l-a condus spre acea boală.

Din ce cauze apare ipohondria?

Nu se cunosc cauzele exacte ale apariției acestei afecțiuni, însă anumiți factori sunt implicați în dezvoltarea sa:

Familia

Persoanele care au părinți sau rude apropiate suferind de ipohondrie au un risc mai mare să dezvolte această afecțiune, întrucât tind să preia tiparul din familie (se știe că un copil absoarbe în primul rând ce vede în casă).

Istoricul personal

Oamenii care au avut probleme serioase de sănătate, eventual cu spitalizare, în copilărie sau la un alt moment al vieții, chiar dacă s-au vindecat complet, sunt mai predispuși la ipohondrie, întrucât experiențele din trecut îi fac să dezvolte o teamă disproporționată față de boală.

Tulburările psihice asociate

Majoritatea pacienților care suferă de ipohondrie suferă, de asemenea, și de depresie, comportament obsesiv-compulsiv, tulburare de panică ori anxietate generalizată. Un ipohondru rareori nu are și una dintre aceste tulburări.

Gândirea negativă

Un tipar negativ de gândire, menținut de-a lungul unei perioade îndelungate, va face individul să interpreteze fiecare mic simptom pe care îl are ca fiind un semn clar de boală.

Factori de risc pentru ipohondrie

Predispoziția pentru ipohondrie, dar și pentru alte afecțiuni de natură anxioasă o prezintă persoanele care:

  • trec printr-o perioadă a vieții foarte stresantă;
  • au o fire mai sensibilă;
  • au fost suspectate cândva în trecut de o boală gravă;
  • au fost abuzate în copilărie;
  • au un părinte sau o persoană dragă care suferă de o afecțiune foarte gravă;
  • caută tot timpul pe internet informații cu privire la boli și sănătate.

Ce semne și simptome pot indica ipohondria?

Un om ipohondru va avea gânduri iraționale și obsesive cu privire la starea de sănătate și va prezenta mai multe simptome:

Teama de funcțiile normale ale organismului

O persoană ipohondră se va teme și va percepe că fiind semne de boală funcțiile normale ale organismului precum bătăile inimii, transpirația sau nevoia de a merge la toaletă.

Teama de probleme minore care pot apărea

Pacientul ipohondru va da proporții uriașe simptomelor obișnuite precum iritațiile care pot apărea pe piele, congestia nazală asociată cu o răceală sau crampele abdominale ușoare. O simplă durere de cap va fi privită că fiind un potențial simptom pentru o tumoare cerebrală, de exemplu, sau o tuse ușoară va fi considerată un potențial simptom de cancer la plămâni.

Căutarea semnelor de boală

Persoanele cu ipohondrie își verifică în permanență corpul, căutând semne ale unei afecțiuni, ba uneori chiar apelează la automedicație fără să fie cu adevărat nevoie, ceea ce, cum spuneam mai sus, chiar le poate conduce spre a dezvolta o boală.

Discuțiile permanente despre starea de sănătate

Pacientul cu ipohondrie are tendința exagerată de a vorbi tot timpul și cu toată lumea dispusă să îl asculte despre starea sa de sănătate și bolile de care bănuiește să suferă.

Vizitele dese la medic

Persoanele ipohondre obișnuiesc să meargă adesea la medic și să-și facă multe analize, chiar dacă acesta nu le recomandă, sperând că astfel va fi identificată afecțiunea care le tulbură. Faptul că medicul nu depistează nimic în neregulă și nu le confirmă, deci, temerile, nu îi liniștește pe acești oameni, ci mai tare îi frustrează, fiind convinși în continuare că o boală există, dar că medicul nu a putut s-o detecteze.

Evitarea completă a medicului

Există și situația inversă, în care un om ipohondru evită complet vizitele la medic, convins fiind în sinea lui că acesta îi va depista o afecțiune gravă, eventual incurabilă.

Evitarea unor contexte

O persoană suferind de ipohondrie poate evita anumiți oameni, poate să nu treacă prin anumite locuri sau să nu întreprindă anumite activități pe care le consideră riscante pentru sănătatea sa.

Dacă aceste simptome nu dispar în 6 luni, înseamnă că sunt semne de ipohondrie.

Opțiuni de tratament în ipohondrie

Scopul tratamentului pentru ipohondrie este de a atenua simptomele și de a spori calitatea vieții pacientului. Psihoterapia, și în special terapia cognitiv-comportamentală, poate fi de ajutor în tratarea ipohondriei, dar și a celorlalte tulburări anxioase. Medicația poate fi considerată utilă de către medic, mai ales în situațiile în care ipohondria este atât de accentuată încât pur și simplu împiedică pacientul respectiv să aibă o viață normală. Antidepresivele și anxioliticele pot fi folosite în acest sens.

Terapia cognitiv-comportamentală în tratarea ipohondriei

Psihoterapia este o metodă eficientă prin care se poate trata ipohondria. Terapia cognitiv-comportamentală poate fi de folos, deoarece învață pacientul să își controleze anxietatea și să își schimbe tiparul de gândire care stă la baza apariției ipohondriei.
Terapia cognitiv comportamentală funcționează astfel:

  • Ajută la identificarea temerilor și la conștientizarea tulburării psihice.
  • Contribuie la conștientizarea faptului că simptomele resimțite sunt banale și nu pun viața în pericol, la conștientizarea impactului gândurilor negative asupra simptomelor resimțite și la învățarea tehnicilor prin care se pot controla simptomele resimțite.
  • Nu în ultimul rând, sprijină îmbunătățirea calității vieții.

Medicația

Și medicația este folosită, uneori, pentru tratarea ipohondriei în stadiu mai avansat. Tratamentele cu antidepresive, dar și cu anxiolitice sunt prescrise, de regulă, de către medici persoanelor cărora ipohondria le afectează grav calitatea vieții. Antidepresive selective pentru recaptarea serotoninei, cum ar fi sertralina, fluoxetina sau escitalopramul sunt adesea prescrise pentru a trata anxietatea și depresia și pot fi utile pentru persoanele cu ipohondrie care au simptome asociate. Anxioliticele, cum ar fi benzodiazepinele sau buspirona, pot fi utilizate pe termen scurt pentru a trata anxietatea severă sau simptomele fizice asociate cu ipohondria. Însă aceste medicamente trebuie administrate cu precauție și sub supraveghere medicală din cauza potențialului de dependență și al efectelor secundare. 

Ce schimbări ale stilului de viață sunt necesare pentru tratarea ipohondriei?

Stilul de viață are, de asemenea, un rol important în menținerea sănătății psihice. Persoanele care suferă de ipohondrie ar trebui să facă o serie de schimbări minore, dar cu impact major:

  • Practicarea unor exerciții de relaxare (meditația, dar și exercițiile de respirație sunt de mare ajutor);
  • Adoptarea unui stil de viață activ, în care sportul sau orice formă de mișcare joacă un rol important;
  • Evitarea alcoolului ori a drogurilor;
  • Evitarea folosirii excesive a internetului pentru aflarea unor informații cu privire la diverse boli sau simptome.

Se poate preveni ipohondria?

Prevenirea ipohondriei implică în principal educarea și conștientizarea privind sănătatea mintală și comportamentele sănătoase. Deși nu există o metodă garantată de prevenire a ipohondriei, există câteva strategii și obiceiuri care se pot adopta pentru a reduce riscul dezvoltării acestei tulburări:

Educație și conștientizare: Informează-te în mod adecvat despre sănătatea mintală și despre ceea ce înseamnă să ai o atitudine sănătoasă față de corp și minte. Înțelegerea că anxietatea legată de sănătate poate fi influențată de factori emoționali și comportamentali poate ajuta la prevenirea ipohondriei.

Gestionarea stresului și a anxietății: Învățarea tehnicilor de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, respirația profundă, yoga, exercițiile de relaxare musculară progresivă sau o simplă plimbare în parc, poate ajuta la reducerea anxietății și a preocupărilor legate de sănătate.

Limitarea căutării excesive de informații medicale online: Accesul excesiv la informații medicale pe internet poate alimenta anxietatea și preocupările legate de sănătate. Încearcă să limitezi timpul petrecut pe internet în căutarea simptomelor și diagnosticelor și, când într-adevăr ai o problemă clară de sănătate, mergi la medicul de familie. Cercetări recente arată că medicii ar trebui să le acorde acestor pacienți predispuși la ipohondrie o atenție specială pentru a-i ajuta să nu dezvolte tulburarea sau să și-o trateze dacă există deja.

Menținerea unui stil de viață sănătos: O alimentație echilibrată, cu mai multe legume, fructe și proteine slabe și mai puțin zahăr și grăsimi, împreună cu exerciții fizice regulate și suficient somn pot contribui la menținerea unei sănătăți fizice și psihice bune.

Evitarea consumului excesiv de substanțe stimulatoare: Aportul excesiv de cafea, nicotină sau alte substanțe stimulatoare poate agrava anxietatea și poate crește riscul de dezvoltare a ipohondriei.

Comunicare deschisă: Discută cu persoanele din jurul tău despre preocupările și temerile legate de sănătate. A avea relații sociale puternice poate fi benefic pentru menținerea sănătății mintale și prevenirea izolării sociale, care poate fi un factor de risc pentru ipohondrie.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cleveland Clinic - Illness Anxiety Disorder (Hypochondria, Hypochondriasis) 
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9886-illness-anxiety-disorder-hypochondria-hypochondriasis
NCBI - Illness Anxiety Disorder
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554399/
NCBI - Illness Anxiety Disorder: A Case Report and Brief Review of the Literature
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7903926/
Studiul „Illness Anxiety Disorder: A Case Report and Brief Review of the Literature”, apărut în Cureus. 2021 Jan; 13(1): e12897. Published online 2021 Jan 25. doi: 10.7759/cureus.12897, autori: Eduardo D Espiridion, Anna Fuchs, Adeolu O Oladunjoye


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0