Convulsiile „silentioase”, asociate cu simptomele de Alzheimer

Potrivit unui studiu restrâns, convulsiile nedetectate sau „silențioase” ar putea contribui la unele simptome asociate cu boala Alzheimer, precum confuzia. Simptomele bolii Alzheimer pot varia de la un pacient la altul. Problemele de memorie se numără, de cele mai multe ori, printre primele semne ale acestei maladii. Declinul cognitiv, cum ar fi găsirea cuvântului potrivit în timpul vorbirii, dificultăți de înțelegere a imaginilor vizuale și raționamentul sau judecata afectate pot apărea în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer. Pe măsură ce boala progresează, semnele și simptomele se acutizează, apărând și confuzia crescută și schimbările de comportament.

În cazul multor pacienți cu Alzheimer aceste simptome debutează pe când au 60 de ani sau mai târziu. Când boala se dezvoltă înainte de vârsta de 65 de ani, este considerată boală Alzheimer cu debut precoce.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Convulsiile nedetectate sau „silențioase” ar putea contribui la unele simptome asociate cu boala Alzheimer

Există două tipuri comune de convulsii:

Convulsiile tonico-clonice

Sunt cele mai comune crize epileptice. Pacienții cad la pământ, nu mai răspund la întrebări, devin rigidi și întregul corp le tremură foarte tare.

Convulsii cu debut focal

Majoritatea crizelor de epilepsie la persoanele cu demență sunt cunoscute ca crize cu debut focal. În timpul acestora pacienții au perioade scurte de amnezie crescută sau nu mai răspund la stimulii din jur și fac mișcări involuntare care se repetă, adesea ale mâinilor și brațelor, sau ale feței (mestecat, plesnit buzele sau înghițit).

Factori de risc convulsii

Multă vreme, oamenii de știință au crezut că crizele de epilepsie apar doar la persoanele care au fost diagnosticate de multă vreme cu demență. Însă numeroase studii au arătat că aceste crize pot debuta în boala Alzheimer. Mai mult decât atât, convulsiile pot apărea chiar înainte ca problemele de memorie să fie evidente.

Citeste si Dementa si dieta: alimentele care te predispun la Alzheimer

De ce apar convulsiile la pacienții cu demență?

Orice contribuie la schimbarea structurii creierului poate provoca convulsii. Poate fi vorba despre un accident vascular cerebral, o infecție a creierului, cum este meningita sau o leziune la nivelul capului. De altfel, se cunoaște faptul că două proteine care se acumulează în creierul persoanelor cu boala Alzheimer afectează modul în care celulele nervoase comunică între ele.

Se poate întâmpla ca aceste celule nervoase să fie„hiperexcitabile”, ceea ce înseamnă că se pot comporta necontrolat, provocând crize de epilepsie. Tau este o proteină cheie care se găsește în principal în neuroni și ajută la stabilizarea microtubulilor axonilor.

Într-un studiu mai vechi, efectuat pe 33 de persoane cu epilepsie a lobului temporal (TLE) care au suferit o intervenție chirurgicală pentru epilepsie, cercetătorii au analizat țesutul rezecat și i-au dat un scor p-tau. Scoruri mai mari au prezis declinul cognitiv în anul viitor după intervenție chirurgicală și au fost asociate cu prezența crizelor secundare generalizate înainte de operație. Cercetătorii nu au identificat niveluri de beta-amiloid, o altă proteină cheie asociată cu boala Alzheimer. Ei sugerează că orice neurodegenerare subiacentă legată de proteina Tau la persoanele cu epilepsia lobului temporal nu este un proces tipic al bolii Alzheimer.

Un studiu post-mortem din 2011 asupra persoanelor cu epilepsie a descoperit fie o patologie ușoară sau moderată a bolii Alzheimer la aproape 70% dintre aceștia, cu o asociere specială la cei care aveau un istoric de leziuni cerebrale traumatice. Proteina Tau a fost asociată semnificativ cu declinul cognitiv progresiv.

Convulsiile ar putea contribui la controlarea simptomelor bolii Alzheimer?

Un studiu din 2011 a constatat că persoanele care aveau atât epilepsie, cât și boala Alzheimer s-au confrunta destul de devreme cu problemele cognitive - la aproximativ 65 de ani, față de 70 la persoanele care aveau doar boala Alzheimer, nu și epilepsie. Persoanele cu Alzheimer care au avut epilepsie subclinică, adică convulsii fără simptome - au început să aibă probleme cognitive la o vârstă medie de 59 de ani.

Potrivit unui studiu mai vechi, cercetătorii bănuiesc că tratarea acestor convulsii ar putea contribui la controlarea simptomelor bolii Alzheimer sau eventual la încetinirea evoluției bolii. Convulsiile au loc în hipocamp, o parte a creierului implicată în consolidarea memoriei. „Deși nu este surprinzător că există o disfuncție la nivelul creierului persoanelor care suferă de Alzheimer, noua descoperire, potrivit căreia rețelele implicate în memorare pot să devină fără indicii epileptice, ar putea conduce la oportunități de depistare a disfuncției respective, cu ajutorul medicamentelor noi sau deja existente pentru reducerea simptomelor sau eventual modificarea evoluției bolii”, a precizat principalul autor al studiului, dr. Andrew Cole. Cole se afla la conducerea Massachusetts General Hospital (MGH) Epilepsy Service (Serviciului de Epilepsie al Spitalului General Massachusetts).

La studiu au participat doar două femei. Ambele aveau peste 60 de ani și simptome asociate cu boala Alzheimer. Acestea aveau momente de confuzie și puneau în mod repetat aceleași întrebări.
Investigațiile imagistice la nivelul creierului și analizele lichidului cerebrospinal au indicat că suferă de Alzheimer, dar modificările simptomelor cu care aceste două femei se confruntau au fost mult mai puternice decât de obicei.

Niciuna dintre cele două femei nu avea istoric de convulsii. În mod normal, o analiză numită electroencefalograma (EEG), realizatĂ la nivelul scalpului, poate detecta activitatea electrică anormală a creierelor persoanelor care au convulsii. Dar cercetătorii au precizat că nu s-au observat astfel de anormalități în cazul celor două femei.

Având în vedere că hipocampul este o parte esențială a creierului afectată de boala Alzheimer, precum și o sursă comună de convulsii în rândul persoanelor care suferă de epilepsie, cercetătorii s-au concentrat pe această parte a creierului și au desfășurat teste suplimentare.

S-au așezat electrozi pe ambele emisfere ale creierelor femeilor, cu ajutorul unei adâncituri formate natural la baza cutiei craniene. Li s-a monitorizat activitatea cerebrală între 24 și 72 de ore. Studiul a arătat că femeile au avut o activitate asemănătoare cu convulsiile la nivelul hipocampului. Una dintre femei a înregistrat în mod frecvent creșteri ale activității electrice asociate în general cu convulsiile, care nu au apărut la electroencefalogramă. Convulsiile au avut loc în somn. Niciunul dintre aceste episoade nu a cauzat simptome vizibile.

Medicamentele anticonvulsive au eliminat activitatea cerebrală asemănătoare cu convulsiile. În anul următor, femeia a mai avut doar un incident de confuzie, care a apărut după ce a uitat să-și ia medicamentele. Și cealaltă femeie a avut creșteri frecvente ale activității electrice la nivelul hipocampului în timpul somnului. Și acesteia i s-au administrat medicamente anticonvulsive, dar tratamentul a fost întrerupt din cauza unor efecte adverse nedorite asociate cu dispoziția.

Oamenii de știință au confirmat prezența unei disfuncții grave a rețelei neuronale afectate de boala Alzheimer și au confirmat ipoteza conform căreia fenomenele epileptice sunt un element important al acestei anomalii.

Medicamentele anti-convulsii ar putea îmbunătăți funcția cognitivă la unii pacienți cu Alzheimer

Potrivit unui studiu recent, un medicament anti-convulsii ar putea să îmbunătățească considerabil învățarea și memoria și alte funcții cognitive la pacienții cu Alzheimer care au activitate epileptică în creier ¹.

Potrivit unor studii mai vechi, pacienții care experimentează activitate epileptică silențioasă în creier au o scădere mai rapidă a funcției cognitive. Prin urmare, specialiștii au decis să testeze medicamentul anti-convulsii levetiracetam, care a fost aprobat de Agenţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) în 1999 și a avut, de asemenea, rezultate bune la modelele animale cu boala Alzheimer.

Doza testată în studiu a fost de 125 mg de două ori pe zi, mult mai mică decât o doză tipică utilizată pentru epilepsie. În cadrul acestei cercetări, 54 de pacienți cu simptome ușoare de Alzheimer au fost testați pentru activitate epileptică silențioasă folosind o electroencefalogramă (EEG), precum și o magnetoencefalogramă (MEG) de o oră pentru a înregistra undele magnetice generate de activitatea electrică.

Dintre aceștia, 34 de pacienți erau eligibili pentru a participa la acest studiu având activitate epileptică, pe când ceilalți nu aveau activitate epileptică. Pacienții eligibili au fost ulterior împărțiți în două grupuri. Unui grup i s-a administrat placebo timp de patru săptămâni, urmat de o perioadă de 4 săptămâni în care nu a primit niciun medicament și apoi o doză de 125 mg de levetiracetam de două ori pe zi timp de patru săptămâni. Al doilea grup a primit aceleași tratamente doar că în ordine inversă. Acest plan de tratament încrucișat a permis ca toți participanții la studiu să fie testați fără ca nici pacienții, nici cercetătorii să știe dacă pacientul lua medicamentul într-o săptămână dată.

Pe toată durata cercetării, oamenii de știință au testat abilitățile pacienților de a rezolva probleme, de a-și aminti cuvintele etc. La finalul studiului, cercetătorii au descoperit că pacienții tratați cu levetiracetam au prezentat tendințe de îmbunătățire a funcției cognitive, dar atunci când pacienții au fost separați în cei cu activitate epileptică silențioasă și cei fără activitate epileptică silențioasă, pacienții cu activitate epileptică silențioasă au avut beneficii clare după utilizarea medicamentului.

Când se pune diagnosticului de Alzheimer, de cele mai multe ori, pacienții nu sunt testați pentru convulsii silențioase, așa că descoperirile acestui studiu îi pot determina pe medici să ia în considerare dacă un pacient se confruntă cu activitate epileptică sau nu.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
1 Studiul „Effect of Levetiracetam on Cognition in Patients With Alzheimer Disease With and Without Epileptiform Activity: A Randomized Clinical Trial”, Keith Vossel, Kamalini G. Ranasinghe
https://jamanetwork.com/journals/jamaneurology/fullarticle/2784539
National Institute on Aging - What Are the Signs of Alzheimer's Disease?
https://www.nia.nih.gov/health/alzheimers-symptoms-and-diagnosis/what-are-signs-alzheimers-disease

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI