Cat de periculoasa este sangerarea nazala (epistaxisul) si de ce apare?

1. Despre sângerarea nazală (epistaxis)
2. De unde provin sângerările nazale
3. Cele mai frecvente cauze ale sângerării nazale (epistaxis)
a. Factori locali (frecvenți la copii și adulți tineri)
b. Factori sistemici și legați de medicație (mai frecvenți la adulții în vârstă)
4. Când o sângerare nazală devine o urgență
5. Cum se tratează sângerarea nazală (epistaxisul)
a. Tratamentul epistaxisului anterior
b. Tratamentul epistaxisului posterior
6. Analize recomandate în caz de sângerare nazală (epistaxis)

Epistaxisul este termenul medical pentru sângerarea nazală. Afecțiunea urmează un model de vârstă bimodal: un vârf în copilărie (2-10 ani) și un altul la vârsta adultă târzie (50-80 de ani). Majoritatea cazurilor sunt anterioare, autolimitate și nu lasă leziuni de durată. Cu toate acestea, sângerările posterioare, epistaxisul recurent la pacienții anticoagulați sau epistaxisul legat de afecțiuni ereditare pot provoca morbiditate semnificativă, anemie sau, în circumstanțe excepționale, pot pune viața în pericol.

1. Despre sângerarea nazală (epistaxis)

Sângerarea provine de obicei din partea frontală a nasului (sângerări nazale anterioare) din vasele mici de sânge situate pe cartilajului care separă cele două nări, septul nazal. Cele mai multe episoade de epistaxis anterior sunt mai degrabă înfricoșătoare, decât grave.

În schimb, sângerarea din vasele de sânge din partea posterioară a nasului (epistaxis posterior), mai puțin frecventă, este mai periculoasă și mai dificil de tratat. Epistaxisul posterior implică de obicei vasele sangvine mai mari și mai greu accesibile pentru medici în scopul stopării sângerării.

Epistaxisul posterior tinde să apară la persoanele care au ateroscleroză, proces care reduce sau blochează circulația sângelui în artere, care au tulburări de sângerare, care iau medicamente care interferează cu coagularea sângelui sau care au suferit o intervenție chirurgicala nazala sau la nivelul sinusurilor.

2. De unde provin sângerările nazale

Septul nazal și peretele nazal lateral găzduiesc o rețea densă de vase de sânge provenite atât din arterele carotide interne, cât și din cele externe. Cel mai frecvent loc de sângerare este plexul Kiesselbach (numit și zona Little) de pe septul anterior, unde se întâlnesc cinci artere într-un strat subțire de mucoasă, ușor deteriorat. Această zonă este expusă fluxului de aer, schimbărilor de temperatură și traumatismelor, fiind sursa a aproximativ 90% dintre sângerările nazale.

Sângerările posterioare apar de obicei din ramurile arterei sfenopalatine (parte a arterei maxilare interne) sau din plexul Woodruff de sub cornetul posterior inferior. Aceste vase sunt mai mari și au o presiune mai mare, ceea ce explică sângerarea mai abundentă și mai greu de controlat care poate curge pe gât chiar și atunci când pacientul stă în poziție verticală.

Recomandările Experților DOC

3. Cele mai frecvente cauze ale sângerării nazale (epistaxis)

a. Factori locali (frecvenți la copii și adulți tineri)

Membrane mucoase uscate (umiditate scăzută, căldură pe timp de iarnă, altitudine mare, utilizarea CPAP)
Traumatisme („scobitul nasului”)
Rinită alergică sau non-alergică cu cruste
Deviație sau perforație septală
Infecții virale ale căilor respiratorii superioare
Spray-uri nazale topice (în special steroizi sau decongestionante utilizate excesiv)
Traumatisme (sport, accidente, intervenții chirurgicale)
Tumori benigne sau maligne (foarte rare <1% dintre cazuri, dar important de exclus în cazul sângerărilor recurente unilaterale)

b. Factori sistemici și legați de medicație (mai frecvenți la adulții în vârstă)

Hipertensiune arterială - controversată ca și cauză directă; multiple recenzii recente nu găsesc dovezi puternice că hipertensiunea arterială singură declanșează epistaxis, dar hipertensiunea arterială necontrolată face ca sângerarea să fie mai greu de oprit și este asociată cu episoade mai severe.
Anticoagulantele (warfarină) și medicamentele antiplachetare cresc semnificativ riscul de recurență, volumul pierderii de sânge și nevoia de transfuzie. Coagulopatii (boala von Willebrand, hemofilie, trombocitopenie, boli hepatice)
Telangiectazia hemoragică ereditară (sindromul HHT/Osler-Weber-Rendu) - afecțiune autosomal dominantă care provoacă telangiectazii fragile; până la 96% dintre pacienți prezintă epistaxis recurent, care începe adesea în copilărie și se agravează odată cu vârsta.
Excesul de alcool, malformațiile vasculare și anumite suplimente (ginkgo, ginseng, vitamina E în doze mari).

Aproximativ 10-15% dintre cazuri rămân cu adevărat idiopatice după investigații complete.

Cauzele mai puțin frecvente ale epistaxis includ:
- infecțiile nazale și episoade recente de infecții respiratorii superioare
- tulburări sistemice (hepatice, SIDA, etc)
- obiectele străine în interiorul nasului, mai ales la copii
- tumorile nasului sau ale sinusurilor
- tulburări hemoragice (coagulopatii)
- inhalarea nazală de droguri (cocaina) sau alte medicamente

4. Când o sângerare nazală devine o urgență

La persoanele cu epistaxis, anumite simptome și caracteristici sunt motive de îngrijorare.

Deși 90% dintre sângerările nazale sunt anterioare (din septul frontal) și prezintă risc scăzut, și trec de la sine, anumite caracteristici necesită îngrijiri urgente. Ghidul Academiei Americane de Otorinolaringologie - Fundația pentru Chirurgie Cervico-Facială (AAO-HNSF) din 2020 și recenziile ulterioare subliniază recunoașterea promptă pentru a preveni complicații precum hipovolemia, compromiterea căilor respiratorii sau aspirația.

Indicatori principali de urgență (gradul de evidență B-C):

Sângerare persistentă >20-30 de minute în ciuda compresiei adecvate -Indică o posibilă sursă posterioară sau coagulopatie.
Instabilitate hemodinamică - Tahicardie, hipotensiune arterială, sincopă sau semnale de paloare >500-1000 ml pierdere de sânge (rară, dar critică la pacienții vârstnici/anticoagulați).
Semne de sângerare posterioară - Sânge vizibil în faringele posterior, flux bilateral, hematemeză, hemoptizie sau greață din cauza sângelui înghițit. Epistaxisul posterior este de două ori mai probabil să necesite compresie și spitalizare.
Sângerare de volum mare - Saturarea unui prosop mic în <30 de minute sau o pierdere estimată >250 ml.
Terapie anticoagulantă/antiplachetară + sângerare necontrolată - Acești pacienți au rate de recurență și transfuzie de 2-4 ori mai mari; cu toate acestea, transfuzia este rezervată doar cazurilor care pun viața în pericol.
Episoade severe recurente - Antecedente de compresie, transfuzie sau spitalizare anterioară.

Citeste si Cum abordam sangerarile si cand mergem la medic?

Suspiciunea de patologie subiacentă:

Sângerare recurentă unilaterală + obstrucție nazală, durere, deficite ale nervilor cranieni sau modificări vizuale - Neoplasm posibil (de exemplu, angiofibrom nazofaringian juvenil la adolescenți de sex masculin sau malignitate la adulți).
Sângerări recurente bilaterale care încep de la tineri și antecedente familiale sau telangiectazii orale/cutanate - Depistarea telangiectaziei hemoragice ereditare (THH).
Sângerare cu febră, umflarea feței sau modificări ale vederii -Posibilă complicație a sinuzitei sau afectare orbitală.
La copii, sângerarea unilaterală cu miros neplăcut poate indica un corp străin; la vârstnici, epistaxisul sever izolat poate fi semnul de prezentare al ischemiei miocardice silențioase cauzate de hipoxie.

Semnele că o persoana suferă de tulburări de sângerare mai includ și apariția a numeroase pete mici, purpurii pe piele (peteșii), multe vânătăi mari, în lipsa traumatismului, gingii care sângerează ușor și excesiv la periaj, scaune cu sânge, tusea cu sânge, sânge în urina, sângerarea exagerată după tăieturi minore.

Tulburări care pot cauza probleme de coagulare includ bolile hepatice severe (cum ar fi ciroza sau hepatita) și anumite tipuri de cancer.

5. Cum se tratează sângerarea nazală (epistaxisul)

a. Tratamentul epistaxisului anterior

De obicei, pot fi controlate la domiciliu prin pensarea nărilor împreună, neîntrerupt, timp de 10 minute, în timp ce persoana stă în poziție verticală. Alte tehnici, cum ar fi aplicarea de pachete de gheață pe nas, tampoanele de hârtie absorbantă, în nări și plasarea capului în diferite poziții, ridicarea mâinii stângi nu sunt eficiente.

Dacă tehnica de aplicare a presiunii digitale asupra nărilor nu oprește sângerarea, manevra poate fi repetată încă o dată, pentru încă 10 minute. În cazul în care sângerarea nu se oprește nici după alte 10 minute, persoana trebuie să consulte un medic.

Medicul plasează mai multe mese de tifon în nara sângerândă. Bumbacul este îmbibat cu un medicament anestezic (lidocaină), împreună cu un medicament care determină vasoconstricția (fenilefrina).

Apoi, tifonul se îndepărtează și nasul este pensat timp de 10 minute. Pentru sângerările minore, de regulă aceste manevre sunt suficiente.

În mod alternativ, uneori, medicii plasează în nară un burete din spumă specială (tamponul nazal). Buretele este îndepărtat după 2 până la 4 zile. În cazul mai multor sângerări severe sau recurente, uneori medicul cauterizează sursa de sângerare, cu o substanță chimică, nitrat de argint sau curent electric (electrocauterizare).

Dacă aceste metode sunt ineficiente, diverse baloane nazale pot fi utilizate pentru a comprima leziunile de sângerare. Sunt și situații în care medicul pansează întreaga zonă din cavitatea nazală sângerândă, cu o fâșie lungă de tifon, ce se îndepărtează după 3 zile.

b. Tratamentul epistaxisului posterior

Localizarea posterioară face sângerarea mai dificil de tratat și chiar poate pune viața în pericol. Pentru epistaxisul posterior, tehnica de strângere a nărilor nu oprește sângerarea, ci face că sângele să alunece pe gât.

Pentru epistaxisul posterior, tratamentul poate constă în plasarea unui balon cu o formă specială, care ulterior se va umfla pentru a comprima leziunea. Cu toate acestea, acest lucru sau alte tehnici de pansare nazale sunt foarte incomode și pot interfera cu respirația. Medicii sedează de regulă pacienții înainte de introducerea acestui tip de balon, pacientul este internat în spital și i se poate administra oxigen și antibiotice pentru a preveni o infecție a sinusurilor sau a urechii medii.

Garnitura de etanșare poate fi menținută pentru 4 la 5 zile. Dacă balonul nu funcționează, medicii trebuie să se închidă în mod direct vasul de sângerare. cu ajutorul unui endoscop, prin care accesează și ligaturează artera care alimentează vasul de sângerare. Ocazional, medicii pot emboliza vasul, pătrunzând printr-un cateter și injectând un material special, care blochează vasul ce sângerează.

6. Analize recomandate în caz de sângerare nazală (epistaxis)

Persoanele cu epistaxis care prezintă și simptome ale unei tulburări de sângerare și semnele unei pierderi de sânge semnificative, precum și persoanele cu sângerări nazale severe sau recurente ar trebui să facă teste de sânge în vederea depistării eventualelor boli hematologice (anemie, trombofilie sau alte tulburări de coagulare).

Cei cu rinite alergice ar trebui să și facă testele la alergeni și să solicite tratament adecvat. Tomografia computerizată (CT) poate fi recomandată în cazul în care se suspectează prezența unui corp străin ori a unei tumoră sau sinuzite.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Library of Medicine - Epistaxis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK435997/
Medscape - Epistaxis
https://emedicine.medscape.com/article/863220-overview?form=fpf
Studiul „Epistaxis Guidelines: A Comprehensive Guide to Manage Epistaxis in the Primary Care Setting”,
International Journal of Family Medicine & Healthcare, 2024, autori: Persaud Avish, Battepati Dhanushya, Koffman Erin, Prince Andrew, Prince Mark
https://www.scivisionpub.com/pdfs/epistaxis-guidelines-a-comprehensive-guide-to-manage-epistaxis-in-the--primary-care-setting-3205.pdf

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERSA ȘI...