Radonul, gazul radioactiv din locuințele noastre

Deși nu îl vedem și nici nu îl simțim, radonul este peste tot, inclusiv - sau mai ales - în unele dintre locuințe. Acest gaz poate fi uneori periculos. 

Radonul este un gaz natural prezent în sol, emis de degradarea uraniului, el însuși prezent în scoarța terestră. Această iradiere naturală nu constituie o problemă în exterior, deoarece radonul se diluează în atmosferă. Cu toate acestea, radonul se poate acumula în spații închise, cum ar fi în case și birouri, adică locurile unde petrecem cel mai mult timp.

Unde se găsește radon?

Prezența uraniului și, prin urmare, a radonului, este mai simțită în masivele granitice și vulcanice, precum și în anumite terenuri sedimentare. Natura și permeabilitatea terenului influențează, de asemenea, difuzarea radonului în aer. Radonul iese cu ușurință din solurile poroase și permeabile, cum ar fi nisipurile sau aluviunile, iar peșterile și galeriile subterane (minele) favorizează transferul acestuia pe distanțe lungi, deoarece niciun obstacol nu împiedică propagarea lui.

Este radonul un gaz periculos?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Radonul este o cauză dovedită a cancerului pulmonar, a doua după fumat și prima în cazul nefumătorilor. Cu toate acestea, fumătorii rămân principalele victime ale acestui tip de cancer, deoarece au un risc mai mare.

Particulele solide de radon, odată inhalate, se instalează în arborele respirator. Energia pe care o eliberează dăunează țesuturilor, în special celulelor bazale ale epiteliului respirator, care sunt deosebit de sensibile. Radonul care se găsește în interior este, de asemenea, suspectat de creșterea riscului de leucemie la copii, deși acest lucru nu a fost demonstrat clar.

Cum ajunge radonul în locuințele noastre?

În interiorul locuințelor, radonul poate atinge concentrații semnificative dacă aerul nu circulă suficient de mult. Parcările subterane, pivnițele și alte camere aflate în contact direct cu solul conțin în general cele mai mari concentrații de gaz.
Radonul se poate infiltra și prin fisuri în podele și pereți, prin îmbinări deficitare ale pereților, prin țevi, cabluri sau chiar conducte de apă. Cu alte cuvinte, cu cât solul este mai bogat în radon și cu cât este mai poroasă construcția casei, cu atât aerul din interior va fi mai contaminat.

Cum ne putem proteja?

Măsurile de protecție se bazează pe două principii: prevenirea intrării radonului în casă și facilitarea ieșirii acestuia. Acest lucru înseamnă consolidarea etanșeității casei, îmbunătățirea ventilației și, dacă este necesar, tratarea solului. Sunt posibile diferite acțiuni, cum ar fi izolarea tavanului și a pereților casei, sigilarea fisurilor, refacerea îmbinărilor, închiderea pasajelor din jurul conductelor cu ajutorul unor materiale care să fie impermeabile la trecerea gazelor. Printre acestea se numără siliconul, sticla, plasticul, PVC armat cu grosimea de 1 mm și polimerii bituminoși. Cărămizile, teracotele și vopselele sintetice nu sunt impermeabile la radon.

Odată ce casa este bine izolată, mai este nevoie de asigurarea că ventilația este adecvată. Aerisirea casei se poate face natural, prin deschiderea ferestrelor sau cu ajutorul ventilației mecanice.

Cum ne putem da seama dacă suntem expuși la radon?

Fiecare țară are un plan național de acțiune în ceea ce privește radonul și urmează o serie de direcții strategice. În locuri deschise publicului (școli, unități sanitare, spa-uri etc.) și la locurile de muncă, fie reprezentanții autorităților locale, fie angajatorii ar trebui să măsoare nivelurile de radon ale acestor spații. De asemenea, și în unitățile de cazare private ar trebui făcute măsurători cu un dozimetru (detector de radiație electromagnetică). Mai multe companii produc detectoare care nu costă foarte mult.

O concentrație de radon în aer mai mică de 100 Bq/m3 este considerată acceptabilă pentru sănătate, fiind valoarea pe care Organizația Mondială a Sănătății (OMS) o recomandă a nu fi depășită. De asemenea, Comisia Europeană recomandă să nu se depășească o valoare de 200 Bq/m3.

În cazul în care concentrația este între 200 și 400 Bq/m3, se recomandă, se recomandă aplelarea la profesioniști care să identifice unde sunt punctele de intrare a radonului și ce se poate face pentru ca acestea să fie izolate. Dacă se constată o concentrație de 1000 Bq/m3, trebuie luate măsuri de protecție rapidă, această valoare reprezentând pragul de alertă.

În România, nivelul maxim de radiaţii al fondului natural este de 300 Bq/m3. Potrivit datelor Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), la nivel naţional, media de radiaţii este de 145 Bq/m3, iar în Bucureşti concentrația este de 202 bq/m3.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: 
Santé Magazine - Le radon, un gaz dont il faut se méfier ?
https://www.santemagazine.fr/sante/sante-environnementale/pollution/le-radon-un-gaz-dont-il-faut-se-mefier-176480
CDC - Radon in the Home
https://www.cdc.gov/nceh/radiation/brochure/profile_radon.htm
Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare - Planul național de acțiune la radon
http://www.cncan.ro/assets/Radon/Directii-strategice.pdf

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0