Totul despre transplantul de ficat

Transplantul de ficat constă în înlocuirea ficatului bolnav, care nu își mai poate îndeplini funcțiile, cu un ficat sănătos fie de la un donator decedat, fie de la o persoană în viață.

Când e nevoie de transplantul de ficat

Transplantul de ficat este necesar atunci când ficatul nu mai funcționează așa cum trebuie. În acest moment, transplantul este singurul tratament pentru insuficiența hepatică, deoarece niciun dispozitiv nu îndeplinește în mod fiabil toate funcțiile ficatului. Persoanele care necesită transplant de ficat au de obicei una dintre următoarele afecțiuni.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Insuficiență hepatică acută

Insuficiența hepatică acută, cunoscută și sub denumirea de insuficiență hepatică fulminantă, apare atunci când un ficat anterior sănătos suferă leziuni masive care au ca rezultat semne și simptome clinice de insuficiență hepatică. De regulă, asta se întâmplă în urma supradozajului cu acetaminofen, infecțiilor virale, ingestiei unei toxine, cum ar fi ciuperci otrăvitoare sau în urma unei reacții medicamentoase idiosincratice.

Semnul distinctiv al insuficienței hepatice acute este apariția confuziei (encefalopatie) în termen de opt săptămâni de la debutul îngălbenirii pielii (icter). Confuzia apare deoarece toxinele se acumulează în ficat. Spre deosebire de pacienții cu boală hepatică cronică, care pot supraviețui săptămâni până la luni și chiar ani în timp ce așteaptă un posibil transplant de ficat, pacienții cu insuficiență hepatică acută își pot pierde viața în câteva zile dacă nu primesc un ficat nou. Acești pacienți sunt enumerați cu cea mai mare prioritate (Starea I), plasându-i în fruntea listelor de așteptare locale, regionale și naționale pentru un ficat donat.

Insuficiență hepatică cronică

Ficatul are capacitatea extraordinară de a se repara singur ca răspuns la leziuni. Cu toate acestea, leziunile și reparațiile repetate, de obicei de-a lungul a mai multor ani și chiar decenii, lasă cicatrici permanente. Etapa finală a cicatricii este numită ciroză și corespunde situației în care ficatul nu se mai poate repara singur. Un pacient cu ciroză începe să se confrunte cu boala hepatică decompensată. Deși medicamentele pot reduce simptomele cauzate de insuficiența hepatică, transplantul de ficat reprezintă singurul tratament. 

Semne și simptome ale bolii hepatice decompensate

Sângerare gastrointestinală

Pe măsură ce pe ficat apar din ce în ce mai multe cicatrici, rezistența la fluxul sangvin portal crește, ceea ce duce la creșterea presiunii în sistemul venos portal. Această hipertensiune portală are nevoie de un alt traseu pentru ca sângele să revină la inimă. În acest context, venele mici din abdomen, dar în afara ficatului, se măresc. Aceste vene fragile, numite varice, deseori căptușesc porțiuni ale tractului gastrointestinal, în special esofagul și stomacul, și sunt predispuse la ruptură și sângerare. Atunci când sângerarea apare în tractul intestinal, poate pune viața în pericol.

Retenția de lichide

Una dintre funcțiile ficatului este de a sintetiza multe dintre proteinele care circulă în sânge, inclusiv albumina. Albumina și alte proteine din fluxul sangvin rețin lichidul în spațiul vascular prin exercitarea presiunii oncotice (sau osmotice). În insuficiența hepatică, nivelurile scăzute de albumină forțează lichidul să iasă din fluxul sangvin, care nu poate fi reabsorbit. În felul acesta, lichidul se acumulează în țesuturi și cavitățile corpului, cel mai frecvent, în cavitatea abdominală, care este numită „ascita”. Lichidul se poate acumula și la nivelul picioarelor (edem periferic sau pedalier) sau în cavitatea toracică (hidrotorax).  

Encefalopatie

Reprezintă incapacitatea ficatului de a elimina amoniacul și alte toxine din sânge. Aceste toxine duc la disfuncții cognitive care variază de la tulburări ale ciclului somn-veghe la confuzie ușoară până la comă.

Icter

Una dintre funcțiile principale ale ficatului este eliminarea produșilor de degradare ai hemoglobinei, molecula care transportă oxigenul în sângele nostru. Bilirubina este unul dintre acei produși de degradare procesați și excretați de ficat. În insuficiența hepatică, bilirubina nu este eliminată din organism, iar nivelurile de bilirubină cresc în sânge. De aceea, pielea și toate țesuturile corpului capătă apoi o culoare galbenă.

Cauzele leziunilor hepatice cronice

Hepatita virală

  • Hepatita B: Infecția cu hepatita B reprezintă 5% dintre toate transplanturile de ficat efectuate. 
  • Hepatita C: Aceasta este cea mai frecventă indicație pentru transplantul de ficat în Statele Unite ale Americii. 

Boală hepatică alcoolică

Insuficiența hepatică din cauza abuzului de alcool este a doua cea mai frecventă indicație pentru transplantul de ficat. 

Boală hepatică metabolică

Steatohepatita non-alcoolică: Obezitatea și afecțiunile metabolice, cum ar fi diabetul și hiperlipidemia (colesterolul crescut) favorizează instalarea acestei probleme de sănătate.  

Boală hepatică autoimună

Hepatita autoimună (distrugerea ficatului de către sistemul imunitar al pacientului)

Boli hepatice colestatice

  • Ciroza biliară primară (CBP) (distrugerea căilor biliare mici din ficat)
  • Colangita sclerozantă primară (CSP)  
  • Colangită sclerozantă neonatală  
  • Atrezie biliară (absența căilor biliare în afara ficatului)
  • Boala Caroli (anomalie a căilor biliare din ficat)
  • Colestază indusă de nutriție parenterală totală  

Boală hepatică genetică

  • Hemacromatoză: exces de depunere de fier în ficat
  • Boala Wilson: metabolism anormal al cuprului
  • Deficit de alfa-1 antitripsină: lipsa unui produs genetic care limitează activitatea tripsinei, o enzimă care digeră proteinele. În timp, aceasta duce la distrugerea progresivă a ficatului și a plămânilor.
  • Boala de depozitare a glicogenului (tip I, III, IV): o tulburare metabolică moștenită
  • Tirozinemia: o tulburare a metabolismului tirozinei

Boală hepatică vasculară

Sindromul Budd-Chiari reprezintă tromboza (coagularea) venelor hepatice care duce la un flux sangvin slab prin ficat.

Carcinom hepatocelular

Carcinomul hepatocelular (HCC) este un cancer primar al ficatului, ceea ce înseamnă că provine din celule hepatice anormale. Incidența sa este crescută pe fondul cirozei. Transplantul hepatic vindecă definitiv un pacient cu carcinom hepatocelular, cu condiția ca tumora să nu se fi extins dincolo de ficat. Deoarece există mult mai mulți pacienți care au nevoie de transplant de ficat decât organe disponibile, au fost stabilite linii directoare specifice, numite Criteriile Milan, pentru a defini care sunt pacienți cu carcinom hepatocelular eligibili pentru transplant. Aceste criterii definesc limite ale numărului și dimensiunii tumorii care asigură o probabilitate foarte scăzută de răspândire a cancerului în afara ficatului.

Cum sunt selectați pacienții pentru un transplant de ficat

E nevoie de mai mulți specialiști pentru a stabili dacă un transplant de ficat este potrivit sau nu pentru un anumit pacient. Echipa care alege candidații pentru transplantul de ficat poate fi alcătuită din: hepatolog, chirurgi specializați în transplant, psihiatru, terapeut, anestezist.

Un pacient trebuie să fie capabil să supraviețuiască operației și potențialelor complicații postoperatorii, să ia în mod fiabil medicamentele care previn respingerea și infecțiile posibile, să efectueze frecvent vizite la clinică și teste de laborator și să nu se angajeze în activități care ar afecta ficatul, cum ar fi consumul de alcool. Condițiile enumerate mai jos sunt, în general, considerate a fi contraindicații absolute pentru transplantul de ficat:

  • Boală medicală severă, ireversibilă, care limitează speranța de viață pe termen scurt
  • Hipertensiune pulmonară severă (presiune medie în artera pulmonară mai mare de 50 mmHg)
  • Cancer care s-a răspândit în afara ficatului
  • Infecție sistemică sau incontrolabilă
  • Abuzul de substanțe active (droguri și/sau alcool)
  • Istoric de nerespectare sau incapacitate de a respecta un regim medical strict
  • Boală psihiatrică severă, necontrolată

Ce analize se fac înainte de a primi un transplant de ficat

În timpul evaluării pacienților, sunt necesare următoarele: dosarul medical complet al pacientului, rezultatele de la biopsia ficatului (puncția hepatică), radiografiile, precum și lista tratamentelor urmate de către pacient. În afară de acestea, medicul va face și următoarele analize înainte de transplant:

  • CT (computer tomograf) pentru a obține imagini ale ficatului astfel încât să se stabilească forma și amplasarea exactă a ficatului.
  • Ecografie Doppler pentru a vedea exact care este starea vaselor de sânge de la nivelul ficatului.
  • Ecocardiogramă pentru a verifica sănătatea inimii.
  • Analize ale plămânilor.
  • Analize de sânge pentru verificarea grupei de sânge, a capacității de coagulare a sângelui, dar și a statusului biochimic al acestuia.

Despre transplantul de ficat 

Dacă echipa de medici care îți evaluează cazul consideră că ești un candidat potrivit pentru transplantul de ficat, numele tău va fi pus pe o listă de așteptare, în funcție de grupa de sânge, dar și de starea ta de sănătate. În funcție de analizele de sânge, fiecărui pacient i se atribuie un scor de prioritate. Persoanele cu scorul cel mai mare și cu insuficiență hepatică acută au prioritate la transplant.

Pe măsură ce starea pacientului se înrăutățește, scorul acestuia crește, la fel și șansele sale de a primi un transplant mai repede – astfel, pacienții cei mai bolnavi primesc primii transplantul.

Din păcate, niciodată nu se știe cât timp va aștepta un pacient pentru transplantul de ficat sau dacă îl vă primi în timp util.

De unde vine ficatul pentru transplant

Există două tipuri de donatori: în viață și decedați.

Donatorul în viață

Transplantul de la un donator în viață este o opțiune pentru unii pacienți cu afecțiuni hepatice în stadiu final. Această procedură presupune recoltarea unui segment de ficat de la donator și păstrarea acestuia într-un  recipient care îi creează un mediu prielnic. Atât ficatul donatorului, cât și bucata de ficat recoltată de la acesta se vor regenera și în câteva săptămâni vor ajunge la dimensiunile normale.

Donatorul, care poate fi o rudă de sânge, soț, prieten sau pur și simplu un om dispus să ajute, va fi evaluat cu atenție pentru că riscurile la care este expus să fie minime. Grupa sangvină și dimensiunile donatorului reprezintă factori critici în stabilirea compatibilității cu cel care primește transplantul. Ideali sunt donatorii cu grupa AB0 și sub 60 de ani.

Donatorul decedat

În cazul transplantului de la donator decedat, donatorul poate fi victima unui accident ori a unei lovituri puternice la cap. Așadar, inima acestuia va bate în continuare, însă activitatea cerebrală este oprită. În această situație, donatorul este considerat decedat întrucât activitatea cerebrală nu va fi reluată.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases - Definition & Facts of Liver Transplant
https://www.niddk.nih.gov/health-information/liver-disease/liver-transplant/definition-facts
Transplant Surgery - Liver Transplant
https://transplantsurgery.ucsf.edu/conditions--procedures/liver-transplant.aspx


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0