Hepatita C: optiuni de tratament

Considerat ca fiind generator al uneia dintre cele mai grave boli infecțioase, virusul hepatitei C (VHC) începe să piardă lupta cu terapiile moderne. În cele ce urmează, află mai multe despre opțiunile de tratament pentru hepatita C.

Hepatita C poate fi acută sau cronică și poate fi adesea tratată cu succes prin administrarea de medicamente timp de câteva săptămâni. La nivel global, se estimează că 58 de milioane de oameni au hepatită C cronică și că există cam 1,5 milioane de cazuri noi de infectare în fiecare an, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Hepatita C este cauzată de un virus ARN. Uneori, boala provoacă simptome tipice ale hepatitei virale, inclusiv anorexie, stare de rău și icter, dar poate fi asimptomatică. Hepatita fulminantă și moartea apar în cazuri rare. Hepatita cronică se dezvoltă în aproximativ 75% dintre cazuri și poate duce la ciroză și, mai rar, la carcinom hepatocelular.

Există 6 genotipuri majore ale virusului hepatitei C, al căror răspuns la tratament variază. Genotipul 1 este mai frecvent întâlnit decât genotipurile 2, 3, 4, 5 și 6. 

Tratamentul în caz de hepatită C acută

Există o serie de medicamente antivirale cu acțiune directă, extrem de eficiente pentru hepatita C, care pot scădea probabilitatea de a dezvolta infecție cronică. Recomandările actuale sunt de a începe tratamentul după diagnosticul inițial de hepatită C acută, fără a aștepta ca infecția să dispară spontan.

În timpul tratamentului, trebuie evitate alcoolul și medicamentele hepatotoxice, cum ar fi paracetamolul, deoarece pot crește afectarea ficatului. Restricțiile privind dieta sau activitatea fizică, inclusiv repausul la pat, care se prescriu în mod obișnuit, nu au bază științifică.

Tratamentul în caz de hepatită C cronică

Tratamentul hepatitei cronice C (când pacienții sunt infectați timp de 6 luni sau mai mult) implică tablete pentru combaterea virusului, analzie pentru a vedea dacă ficatul este afectat și modificări ale stilului de viață pentru a preveni alte daune.

Scopul tratamentului în hepatita C cronică este eliminarea permanentă a ARN-ului VHC, rezultatele fiind mai favorabile la pacienții cu fibroză decât la pacienții cu ciroză. Până nu demult, toate genotipurile erau tratate cu interferon alfa pegilat plus ribavirină

În prezent, tratamentul pentru hepatita C pe bază de interferon nu mai este utilizat, iar ribavirina nu mai este considerată de primă linie și este indicată doar în anumite regimuri alternative. Astfel, în prezent, pacienții sunt tratați cu antivirale cu acțiune directă, care atacă ținte specifice VHC, cum ar fi proteazele sau polimerazele.

Care sunt antiviralele cu acțiune directă (AAD)?

Antiviralele cu acțiune directă utilizate în prezent ca tratament pentru hepatita C sunt:

  • Simeprevir, un inhibitor de protează specific genotipului 1 de a doua generație;
  • Sofosbuvir, un inhibitor de polimerază cu activitate împotriva genotipurilor 1 până la 6;
  • Paritaprevir, un inhibitor de protează;
  • Ledipasvir, un inhibitor de protează;
  • Dasabuvir, un inhibitor al polimerazei;
  • Ombitasvir, un inhibitor al proteinei virale nestructurale 5A (inhibitor NS5A);
  • Daclatasvir, un inhibitor NS5A;
  • Elbasvir, un inhibitor NS5A;
  • Grazoprevir, un inhibitor de protează;
  • Velpatasvir, un inhibitor NS5A utilizat pentru a trata toate genotipurile VHC;
  • Glecaprevir, un inhibitor de protează utilizat pentru a trata toate genotipurile VHC;
  • Pibrentasvir, un inhibitor NS5A utilizat pentru a trata toate genotipurile VHC;
  • Voxilaprevir, un inhibitor de protează NS3/4A.

Cum se recomandă antiviralele cu acțiune directă?

Antiviralele cu acțiune directă nu sunt folosite în monoterapie, ci în diverse combinații specifice pentru a le crește eficacitatea. De exemplu, sofosbuvir se administrează în asociere cu ledipasvir într-o singură pastilă pentru tratarea genotipurilor 1, 4, 5 și 6 ale VHC, cu velpatasvir într-o singură pastilă pentru a trata genotipurile 1 până la 6, cu velpatasvir și voxilaprevir într-o singură pastilă pentru tratarea genotipurilor 1 până la 6.

Un medicament care conține sofosbuvir 400 mg, velpatasvir 100 mg și voxilaprevir 100 mg se recomandă oral o dată pe zi timp de 12 săptămâni pentru retratarea infecției cronice cu VHC la adulții care au genotipul 1, 2, 3, 4, 5 sau 6 și au fost tratați anterior cu un regim care conține un inhibitor NS5A sau care au genotipul 1a sau 3 și au fost tratați anterior cu un regim care conține sofosbuvir fără un inhibitor NS5A. Medicamentul nu este recomandat, însă, pacienților cu insuficiență hepatică moderată sau severă și celor cu insuficiență renală severă.

Regimurile de elbasvir/grazoprevir sau glecaprevir/pibrentasvir sunt acum considerate a avea un profil bun de siguranță și sunt eficiente la pacienții cu boală renală în stadiu terminal, inclusiv la pacienții dializați. În orice caz, recomandările actuale pentru tratamentul hepatitei C cronice evoluează rapid odată cu rezultatele solide ale cercetărilor prezente.

Ce efecte secundare poate avea tratamentul pentru hepatita C?

Tratamentele cu antivirale cu acțiune directă au foarte puține efecte secundare, iar majoritatea pacienților le consideră ușor de urmat. La începutul tratamentului pot apărea unele ușoare stări de rău sau tulburări de somn care ar trebui să se regleze pe parcurs. Este important ca tratamentul să fie urmat până la capăt pentru ca virusul hepatitei C să fie eliminat din organism.

Pentru un număr extrem de redus de pacienți, efectele secundare mai severe ale tratamentelor împotriva hepatitei C pot include depresie, anxietate, anorexie, comportament agresiv, căderea părului, iritații ale pielii și oboseală cauzată de anemie.

Cât de eficient este tratamentul pentru hepatita C?

Antiviralele cu acțiune directă vindecă 9 din 10 pacienți cu hepatită C. Atenție, însă, un tratament care are succes nu oferă nicio protecție împotriva reinfectării cu VHC.

Cum se poate preveni infectarea cu virusul hepatitei C?

Nu există un vaccin care să prevină infecția cu virusul hepatic C, metoda de protecție cea mai bună fiind evitarea contactului cu sânge contaminat. Concret, hepatita C se poate răspândi atunci când o persoană intră în contact cu sângele unei persoane infectate. 

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

În SUA, injectarea drogurilor este cel mai frecvent mod de transmitere a VHC. Pentru persoanele care își injectează droguri, cel mai bun mod de a preveni HCV este oprirea injectării. Programele comunitare de prevenire pot reduce, de asemenea, transmiterea VHC.
Deși riscul de transmitere sexuală a virusului hepatitei C este considerat scăzut, s-a demonstrat că evitarea expunerii sexuale neprotejate prin utilizarea prezervativelor scade riscul de infecții cu transmitere sexuală.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
WHO - Hepatitis C
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-c
HHS - Hepatitis C Basic Information 
https://www.hhs.gov/hepatitis/learn-about-viral-hepatitis/hepatitis-c-basics/index.html
MSD Manual - Hepatitis C, Acute
https://www.msdmanuals.com/professional/hepatic-and-biliary-disorders/hepatitis/hepatitis-c,-acute
MSD Manual - Hepatitis C, Chronic
https://www.merckmanuals.com/professional/hepatic-and-biliary-disorders/hepatitis/hepatitis-c,-chronic

 


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0