Malnutriția: cauze, simptome, tratament

Rezumat: Malnutriția apare atunci când organismul nu primește energia și nutrienții de care are nevoie sau îi primește într-un raport dezechilibrat. Discuția despre malnutriție se referă frecvent la subnutriție, pierdere involuntară în greutate, reducerea masei musculare și deficite de vitamine ori minerale.

Cauzele pot include o dietă insuficientă, boli cronice, tulburări digestive, dificultăți de înghițire, depresie, izolare socială sau lipsa accesului la alimente. Diagnosticul combină istoricul alimentar, modificările greutății, examenul clinic și, când este necesar, analizele.

Tratamentul este individualizat și urmărește refacerea aportului nutritiv, corectarea deficiențelor și tratarea cauzei care a provocat problema pentru o recuperare sigură și durabilă.

1. Ce este malnutriția?
2. Cauzele malnutriției
a. Factori generali
b. Dieta săracă
c. Probleme de sănătate mintală
d. Afecțiuni medicale
3. Grupele de risc
a. Persoanele în vârstă
b. Indivizii izolați social
c. Persoanele cu venituri reduse
4. Simptomele malnutriției
a. Semne fizice
b. Pierderea țesutului adipos
c. Dificultăți de respirație
d. Impact asupra sănătății
e. Slăbirea sistemului imunitar
f. Creșterea riscurilor pentru boli și infecții
g. Deficiențele nutriționale specifice
5. Diagnosticarea malnutriției
6. Tratamentul malnutriției
a. Planuri de nutriție personalizate
b. Importanța unui plan alimentar echilibrat
c. Suplimente nutriționale necesare
7. Recuperarea și prevenirea malnutritiei
8. Concluzii

1. Ce este malnutriția?

Malnutriția descrie un aport insuficient, excesiv sau dezechilibrat de energie și nutrienți. Termenul include atât subnutriție, cât și exces ponderal, însă în practica medicală discuția despre malnutriție vizează frecvent deficitul de energie, proteine și micronutrienți. Subnutritia poate apărea brusc sau se poate instala lent, printr-un aport alimentar redus ori prin utilizarea ineficientă a nutrienților.

La copii, subnutriția se poate manifesta prin greutate mică pentru talie, talie mică pentru vârsta sau greutate mică pentru vârstă. La adulți, medicii analizează scăderea involuntară în greutate, indicele de masă corporală, masa musculară, aportul alimentar și existența unei boli sau inflamații care influențează necesarul nutrițional.

2. Cauzele malnutriției

Malnutritia nu apare numai pentru că o persoană nu mănâncă suficient. Poate exista hrană disponibilă, dar organismul să nu o poată utiliza eficient. Unele boli reduc pofta de mâncare, altele cresc consumul energetic, iar afecțiunile digestive pot limita absorbția substanțelor nutritive. De aceea, evaluarea malnutriției trebuie să identifice atât problemele alimentare, cât și cauzele medicale sau sociale.

a. Factori generali

Printre factorii generali se numără apetitul scăzut, problemele dentare, dificultățile de mestecare sau înghițire, greața, durerea, mobilitatea redusă și dependența de alte persoane pentru cumpărături sau pregătirea meselor. Subnutriția poate fi favorizată și de spitalizări, intervenții chirurgicale, infecții severe sau situații în care necesarul de energie și proteine crește.

b. Dieta săracă

O dietă săracă poate însemna prea puține calorii și proteine, dar și prea puțină varietate. Un regim bazat predominant pe produse cu valoare nutritivă redusă poate furniza energie fără suficient fier, zinc, vitamina A, vitamina D, folat sau vitamina B12. În malnutriție și subnutriție, calitatea alimentelor este la fel de importantă ca volumul consumat.

c. Probleme de sănătate mintală

Depresia, demența, anxietatea severă și tulburările de alimentație pot reduce interesul pentru hrană sau capacitatea de a organiza mesele. La unele persoane, lipsa energiei ori modificările cognitive duc la mese omise. Malnutriția și sănătatea mintală se pot influența reciproc, iar subnutriția poate agrava slăbiciunea, apatia și dificultățile de concentrare.

Recomandările Experților DOC

d. Afecțiuni medicale

Cancerul, bolile pulmonare, insuficiența cardiacă, bolile renale, bolile inflamatorii intestinale, boala celiacă, pancreatita cronică și alte tulburări de malabsorbție pot favoriza malnutriția. Unele afecțiuni cresc inflamația și consumul de energie, în timp ce altele provoacă diaree, vărsături, durere sau absorbție insuficientă. Subnutriția nu poate fi corectată durabil fără tratarea cauzei atunci când aceasta este medicală.

3. Grupele de risc

Riscul de malnutriție nu este distribuit uniform. Copiii mici, persoanele în vârstă, pacienții cu boli cronice, persoanele cu dizabilități, cei care au dificultăți de alimentare și oamenii cu acces limitat la hrană nutritivă sunt mai vulnerabili. Malnutriția poate exista și la o persoană cu greutate aparent normală sau mare, deoarece masa musculară sau micronutrienții pot fi deficitari.

a. Persoanele în vârstă

Odată cu înaintarea în vârstă, apetitul poate scădea, iar problemele dentare, disfagia, bolile cronice, medicamentele și mobilitatea redusă pot îngreuna alimentația. Ghidurile clinice recomandă screening nutrițional regulat la persoanele vârstnice, deoarece subnutriția poate trece neobservată până când apar pierderea musculară, fragilitatea și scăderea autonomiei.

b. Indivizii izolați social

Persoanele care locuiesc singure sau au rețele sociale restrânse pot găti și mânca mai rar ori pot întâmpina dificultăți în procurarea alimentelor. Cercetările au identificat o asociere între rețelele sociale limitate și un risc nutrițional mai mare la adulții de vârstă mijlocie și vârstnici. Izolarea nu produce automat malnutritie, dar poate amplifica depresia, mobilitatea redusă și insecuritatea alimentară.

c. Persoanele cu venituri reduse

Veniturile reduse pot limita accesul constant la alimente variate și bogate în nutrienți. Insecuritatea alimentară a fost asociată în literatura științifică cu deficite de micronutrienți și cu probleme ale statusului nutrițional. Produsele ieftine și sățioase nu oferă întotdeauna suficiente proteine, minerale, vitamina A sau vitamina D pentru o dietă echilibrată.

4. Simptomele malnutriției

Simptomele malnutriției diferă în funcție de severitate, durată și tipul deficitului. Pot apărea scădere involuntară în greutate, slăbiciune, oboseală, amețeală, apetit redus, vindecarea lentă a rănilor și infecții repetate. Pielea poate deveni uscată, iar părul și unghiile fragile. Uneori apar edeme. La copii, malnutriția poate determina creștere și dezvoltare insuficiente.

a. Semne fizice

La examinare pot fi observate proeminențe osoase mai evidente, reducerea circumferinței brațelor și gambelor, diminuarea masei musculare și pierderea forței. Uneori apare acumularea de lichid, care poate masca scăderea reală în greutate. Malnutriția severă poate afecta mai multe organe și trebuie evaluată medical, în special dacă persoana este foarte slăbită, confuză sau nu se poate alimenta.

b. Pierderea țesutului adipos

În subnutriție, organismul începe să utilizeze rezervele proprii de energie. Țesutul adipos se reduce, iar în formele avansate sunt consumate și proteinele musculare. Această pierdere nu este numai o schimbare a aspectului fizic. Reducerea masei musculare scade forța, toleranța la efort și capacitatea de recuperare după boală sau intervenții chirurgicale.

c. Dificultăți de respirație

Dificultățile de respirație nu reprezintă un simptom specific al malnutriției și trebuie evaluate medical. Totuși, subnutriția severă poate afecta masa și forța musculară, inclusiv musculatura implicată în respirație. Anemia, infecțiile și afecțiunile cardiace sau pulmonare coexistente pot accentua lipsa de aer. Dispneea nou apărută sau severă necesită evaluare promptă.

d. Impact asupra sănătății

Malnutriția poate încetini recuperarea, reduce capacitatea funcțională și agrava evoluția unor boli. În cazul adulților spitalizați, analizele cercetărilor existente au asociat malnutriția cu mortalitate mai mare și durate mai lungi de spitalizare. Efectele depind de boala de fond, vârstă și severitatea subnutriției, ceea ce face importantă identificarea precoce.

e. Slăbirea sistemului imunitar

Proteinele, energia, vitaminele și mineralele sunt necesare funcționării normale a imunității. Subnutriția poate afecta răspunsurile imune și barierele naturale ale organismului. Deficitele de zinc, vitamina A și alți micronutrienți pot contribui la o apărare mai puțin eficientă. Vitamina D are, la rândul său, funcții biologice importante, dar suplimentarea trebuie adaptată necesarului real.

f. Creșterea riscurilor pentru boli și infecții

Malnutriția și infecția pot forma un cerc vicios. O infecție poate reduce apetitul și crește necesarul metabolic, în timp ce subnutriția poate afecta răspunsul imun și recuperarea. Relația este importantă mai ales la copii și la persoanele fragile. Corectarea malnutriției nu înlocuiește tratamentul infecției, dar poate reprezenta o parte esențială a îngrijirii.

g. Deficiențele nutriționale specifice

Deficiențele de micronutrienți pot exista separat sau împreună cu malnutriția protein-calorică. Fierul insuficient poate contribui la anemie, iar deficitul de vitamina B12 sau folat poate afecta formarea celulelor sangvine. Zincul este important pentru numeroase procese biologice. Analizele necesare se aleg în funcție de simptome, dietă, afecțiuni și tratamente.

Vitamina A este importantă pentru vedere, imunitate, creștere și diferențiere celulară. Deficitul sever de vitamina A poate determina orbire nocturnă și alte manifestări oculare. Sursele alimentare de vitamina A includ ficatul, ouăle, lactatele și peștele, iar legumele portocalii, galbene sau verde-închis oferă carotenoizi din care organismul poate produce vitamina A.

Vitamina D ajută la absorbția calciului și este importantă pentru sănătatea oaselor. Deficitul sever de vitamina D poate provoca rahitism la copii și osteomalacie la adulți, cu slăbiciune osoasă, dureri și slăbiciune musculară. Vitamina D se găsește natural în puține alimente, printre care peștele gras și gălbenușul, dar poate fi prezentă și în produse fortificate.

5. Diagnosticarea malnutriției

Diagnosticul începe adesea printr-un screening al riscului, care urmărește scăderea în greutate, apetitul, aportul alimentar și dificultățile de alimentare. Evaluarea poate include greutatea actuală și anterioară, indicele de masă corporală, examenul clinic, masa musculară, istoricul medical și cel alimentar. Analizele pot identifica anumite deficiențe sau complicații, dar niciun test de sânge nu stabilește singur diagnosticul de malnutritie.

Un cadru utilizat tot mai mult la adulți este GLIM. După identificarea riscului, diagnosticul necesită cel puțin un criteriu fenotipic - pierdere în greutate, IMC scăzut sau masă musculară redusă - și un criteriu etiologic, precum aport sau absorbție reduse ori inflamație asociată bolii. Aplicarea acestor criterii trebuie făcută de profesioniști instruiți.

6. Tratamentul malnutriției

Tratamentul malnutriției urmărește refacerea aportului de nutrienți și corectarea cauzei. Uneori este suficientă modificarea alimentației, dar alte persoane au nevoie de suplimente nutriționale orale, alimentație enterală prin sondă sau, în situații selectate, nutriție parenterală. Subnutriția severă, deshidratarea, tulburările electrolitice sau incapacitatea de a mânca pot necesita îngrijire specializată.

a. Planuri de nutriție personalizate

Un plan eficient ia în calcul greutatea, pierderea recentă a kilogramelor, necesarul energetic și proteic, preferințele alimentare, toleranța digestivă și bolile existente. Pentru subnutritie pot fi utile mesele mai mici și mai dese, alimentele fortificate și gustările dense nutritiv. În bolile renale, hepatice, digestive sau metabolice, alimentația trebuie adaptată particularităților medicale.

b. Importanța unui plan alimentar echilibrat

Un plan echilibrat combină surse de proteine, carbohidrați, grăsimi, fructe, legume și alimente bogate în vitamine și minerale. În malnutriție, obiectivul nu este doar consumul unei cantități mai mari de hrană, ci un aport care poate fi tolerat și utilizat. Ouăle, lactatele, carnea, peștele, leguminoasele, nucile, semințele, uleiurile și alimentele fortificate pot crește densitatea nutritivă.

O alimentație variată poate oferi și vitamina A și vitamina D. Totuși, necesarul și sursele potrivite diferă între persoane. În special atunci când există malabsorbție, boală cronică sau subnutriție severă, simpla modificare a meniului poate să nu fie suficientă pentru corectarea tuturor deficiențelor.

c. Suplimente nutriționale necesare

Suplimentele orale complete pot fi utile atunci când mesele obișnuite nu acoperă necesarul. Deficitele de vitamina A, vitamina D, fier, folat sau vitamina B12 trebuie corectate în funcție de evaluarea medicală și, atunci când este indicat, de rezultatele analizelor.

Suplimentarea excesivă nu este lipsită de riscuri. Forma activă a vitaminei A poate deveni toxică în exces, iar cantități foarte mari de vitamina D pot determina hipercalcemie și alte efecte adverse. Prin urmare, vitamina A și vitamina D nu ar trebui utilizate în doze mari doar pentru că o persoană are malnutriție.

7. Recuperarea și prevenirea malnutritiei

Recuperarea poate dura săptămâni sau luni, în funcție de severitatea subnutriției și de boala asociată. Greutatea este doar unul dintre indicatori. Sunt importante și revenirea forței, apetitului, mobilității și capacității de a desfășura activitățile zilnice. Prevenirea presupune identificarea timpurie a scăderii în greutate și solicitarea ajutorului atunci când problemele de alimentare persistă.

La persoanele cu subnutriție severă sau cu aport foarte redus pentru o perioadă îndelungată trebuie evaluat riscul de sindrom de realimentare. Reintroducerea nutrienților poate determina modificări periculoase ale fosfatului, potasiului, magneziului și echilibrului lichidelor. Sunt importante monitorizarea clinică și biochimică și corectarea deficiențelor, inclusiv a tiaminei, atunci când este indicată.

Sindromul de realimentare poate avea consecințe serioase, motiv pentru care o persoană cu malnutriție severă nu ar trebui să încerce să corecteze rapid și nesupravegheat un deficit alimentar prelungit. Ritmul și modul de realimentare se stabilesc în funcție de riscul individual și de starea clinică.

8. Concluzii

Malnutriția este o problemă complexă, în care alimentația, bolile, sănătatea mintală și factorii sociali se pot combina. Subnutriția trebuie luată în calcul atunci când există pierdere involuntară în greutate, masă musculară redusă, oboseală, apetit scăzut sau recuperare lentă după o boală.

Vitamina A și vitamina D sunt doar două dintre numeroasele elemente nutritive care pot deveni deficitare. Suplimentarea lor nu trebuie făcută automat în doze mari. Tratamentul malnutriției este mai eficient atunci când alimentația, suplimentele și tratamentul bolii de fond sunt adaptate persoanei și monitorizate în timp.

Q&A: Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Ce este subnutriția?
Răspuns: Subnutriția este forma de malnutriție în care organismul primește sau utilizează prea puțină energie, proteine ori micronutrienți. Poate duce la pierdere în greutate, reducerea masei musculare, slăbiciune și deficiențe de vitamine sau minerale.

Întrebare: Care sunt simptomele malnutriției la copii?
Răspuns: Pot apărea creștere insuficientă în greutate sau înălțime, pierdere de masă corporală, slăbiciune, iritabilitate, oboseală, infecții frecvente și întârzierea dezvoltării. Un copil cu astfel de simptome trebuie evaluat medical.

Întrebare: Ce alimente sunt recomandate în caz de malnutriție?
Răspuns: În funcție de cauză, sunt utile alimente dense în energie și proteine, precum ouă, lactate, pește, carne, leguminoase, unturi de nuci, semințe și uleiuri, împreună cu fructe și legume. Sursele de vitamina A și vitamina D pot completa dieta. În cazurile moderate sau severe, planul trebuie personalizat.

Întrebare: Ce este malnutriția protein-calorică?
Răspuns: Malnutriția protein-calorică, numită în literatura actuală și subnutriție proteino-energetică, apare când aportul sau utilizarea energiei și proteinelor este insuficientă. Poate provoca pierdere de grăsime și masă musculară, slăbiciune, edeme și afectarea mai multor sisteme ale organismului.

Întrebare: Care este codul de diagnostic pentru malnutriție?
Răspuns: În ICD-10-CM, malnutriția protein-calorică este încadrată în E40–E46. E46 desemnează malnutriția protein-calorică nespecificată, E43 forma severă nespecificată, E44.0 forma moderată, iar E44.1 forma ușoară. Codificarea exactă depinde de diagnosticul documentat și de sistemul utilizat în țara respectivă.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
World Health Organization - Malnutrition
https://www.who.int/health-topics/malnutrition
Studiul „Malnutrition in Adults”, N Engl J Med 2024, autori: Tommy Cederholm, Ingvar Bosaeus
https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJMra2212159
Studiul „Evolution of the diagnosis of malnutrition in adults: a primer for clinicians”, Front Nutr. 2024 Feb 6, autori: Refaat Hegazi, Anthony Miller, Abby Sauer
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38379550/
Studiul „Global Leadership Initiative on Malnutrition (GLIM) for the diagnosis of malnutrition – a framework for consistent dietetic practice”, Clin Nutr ESPEN. 2024 Apr, autori: Elisabet Rothenberg, Amalia Tsagari
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38479920/
Studiul „Interventions for malnutrition in hospitalized adults: A systematic review and meta-analysis”, J Hosp Med. 2022 Jul, autori: Stacey Uhl, Shazia M Siddique, Aaron Bloschichak et al.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/35729866/