Ce impact are sportul asupra prevenirii cancerului?

Exercițiile fizice nu sunt numai benefice pe termen scurt, ci pot chiar să ne ferească de afecțiuni serioase precum cancerul.

Mai mulți cercetători afirmă că exercițiile fizice regulate pot ajuta la prevenirea cancerului, precum și la îmbunătățirea simptomelor la persoanele care urmează tratament oncologic. Acești experți spun că exercițiile fizice pot ajuta la prevenirea cancerului prin reducerea inflamației, menținerea greutății sub control și prin stimularea sistemului imunitar.

În ultimele decenii, cercetătorii au ajuns la concluzia că sportul poate fi recomandat de medici pacienților cu risc crescut de cancer, la fel cum este recomandat deja pacienților cu risc de boli cardiovasculare. Studiile au demonstrat că exercițiile fizice pot contribui la prevenirea cancerului vezicii urinare, sânului, colonului, esofagului, rinichilor, stomacului și uterului.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Efectele exercițiilor fizice nu se rezumă doar la reducerea inflamației, ci și la reglarea glicemiei și a hormonilor sexuali și la îmbunătățirea funcțiilor metabolismului și a funcției sistemului imunitar. În funcție de tipul de cancer, unul dintre aceste efecte poate fi mai important decât celelalte. De exemplu, pentru cancerul de sân, beneficiile exercițiilor fizice sunt determinate de impactul asupra hormonilor sexuali. Sportul poate, de asemenea, afecta dezvoltarea cancerului și riscul crescut prin reducerea obezității, un factor de risc pentru multe tipuri de cancer.

Sportul și cancerul de sân

Sportul poate afecta nivelul unor hormoni din organismul nostru, inclusiv hormonii sexuali. Hormonii au rolul de mesaje chimice și sunt transportați de la organele producătoare la creier și la țesuturi pentru a iniția anumite procese, printre care ovulația și lactația. Estrogenul și progesteronul sunt hormonii cu rol important pentru sănătatea sistemului reproducător feminin.

Cancerul la sân apare atunci când celulele tumorale se divid prea mult și scapă de sub control. Estrogenul ar putea încuraja celulele tumorale să se dividă mai des, mai ales cele de la nivelul sânului. Exercițiile fizice pot reduce nivelul de estrogen, contribuind astfel la prevenirea cancerului de sân.

Multe studii arată că femeile active fizic au un risc mai mic de cancer la sân decât femeile inactive. Într-o meta-analiză1 a 31 de studii, reducerea medie a riscului de cancer de sân asociat cu activitatea fizică a fost de 12%. Activitatea fizică a fost asociată cu un risc redus de cancer la sân atât la femeile aflate în premenopauză, cât și la cele aflate în postmenopauză. Cu toate acestea, dovezile sunt mai puternice pentru prevenirea cancerul de sân la femeile în postmenopauză. Femeile care își cresc activitatea fizică după menopauză pot avea, de asemenea, un risc mai mic de cancer la sân decât femeile sedentare.

Sportul și cancerul colorectal

Printre factorii de risc ai cancerului colorectal se numără și un stil de viață sedentar, obezitatea, bolile inflamatorii intestinale și o dietă crescută în grăsimi saturate dar săracă în fibre. Schimbările stilului de viață sunt esențiale pentru reușita tratamentului oncologic, în special în ceea ce privește dieta și sportul.  

Cancerul de colon este unul dintre cele mai studiate cancere în raport cu activitatea fizică. O meta-analiză2 a 52 de studii epidemiologice a examinat asocierea între activitatea fizică și riscul de cancer de colon și a constatat că persoanele mai active fizic aveau un risc cu 24% mai mic de cancer de colon decât cele care erau mai sedentare. Incidența atât a cancerului de colon distal cât și a cancerului de colon proximal este mai mică la persoanele care sunt mai active din punct de vedere fizic decât la cele care sunt mai puțin active fizic. Sportul este, de asemenea, asociat cu un risc scăzut de adenoame de colon, un tip de polip de colon care se poate dezvolta în cancerul de colon.

Exerciții recomandate pentru prevenirea cancerului

Experții recomandă 30 de minute de exerciții aerobice de 3 ori pe săptămână și antrenament de forță de 2 până la 3 ori pe săptămână. Cercetătorii3 care au analizat nivelul necesar de exerciții fizice au încercat să afle dacă există „doze” specifice de exerciții fizice care pot fi adaptate diferitelor persoane cu cancer. Însă recomandările clasice de 30 de minute de sport de 3 ori pe săptămână par să funcționeze la nivel universal.

Pe baza literaturii actuale, o recomandare eficientă a exercițiilor fizice care generează în mod constant rezultatele asupra sănătății, în special în cazul unui diagnostic de cancer și a tratamentului oncologic, include un antrenament aerobic cu intensitate moderată de cel puțin trei ori pe săptămână, timp de cel puțin 30 de minute, timp de cel puțin 8-12 săptămâni. Suplimentarea cu un antrenament de rezistență, de cel puțin două ori pe săptămână, urmând cel puțin două seturi de 8 până la 15 repetări pare să aibă beneficii similare.

Prin exerciții aerobice se înțelege acel tip de exerciții care cresc pulsul și provoacă transpirație, efecte menținute la același nivel pentru cel puțin 30 de minute. Mai poartă și numele de exerciții cardio, și includ joggingul, înotul, fitnessul și dansul. Exercițiile de forță și de rezistență implică folosirea propriei greutăți a corpului (exerciții calistenice) sau greutăților de tipul ganterelor. Primul tip de exerciții întărește în primul rând mușchii inimii, pe când al doilea susține dezvoltarea musculară și flexibilitatea articulațiilor în întregul corp.



 

Sursa foto: Shutterstock

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Bibliografie: 

  1. Studiul ”Physical activity and risk of breast cancer: a meta-analysis of prospective studies.”, publicat în Breast Cancer Research and Treatment, în 2013, autori: Wu Y., Zhang D., Kang S.
  2. Studiul ”Physical activity and colon cancer prevention: a meta-analysis.”, publicat în British Journal of Cancer, în 2009, autori: Wolin K.Y., Yan Y., Colditz G.A., Lee I.M.
  3. Studiul ”Exercise Guidelines for Cancer Survivors”, publicat în Medicine & Science in Sports & Exercise, în 2019, autori: Campbell Kristin L., Winters-stone Kerri M., Wiskemann Joachim et al.

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0