Activitatea fizică regulată reduce riscul de fractură la femeile în vârstă [studiu]
Activitatea fizică regulată reduce riscul de fractură la femeile în vârstă [studiu]
Activitatea fizică regulată reduce riscul de fractură la femeile în vârstă [studiu]
Activitatea fizică regulată, inclusiv cea de intensitate redusă, este asociată cu un risc mai mic de fractură la femeile în vârstă, potrivit unui studiu publicat în JAMA Network Open.
Milioane de fracturi apar anual la femei, reprezentând sume foarte mari în ceea ce privește costurile asistenței medicale. O parte dintre aceste fracturi apar la nivelul șoldului, mortalitatea în urma unei fracturi de șold fiind de până la 20%. Apariția fracturilor este asociată cu o densitate minerală osoasă scăzută, tendința către căzături și scăderea forței musculare, a echilibrului, a mobilității și a funcționării fizice.
Cum este asociată activitatea fizică de diferite intensități cu riscul de fracturi
În acest studiu de cohortă la care au participat 77.206 de femei aflate în postmenopauză, cu o urmărire medie de 14 ani, cantități mai mari de activitate fizică totală, ușoară, moderată până la viguroasă, precum și mersul pe jos au fost semnificativ asociate cu un risc mai mic de fractură de șold. Au existat asocieri pozitive pentru activitatea fizică moderată până la viguroasă cu alt gen de fractură și anume a încheieturii mâinii sau a antebrațului. De asemenea, comportamentul sedentar a fost asociat cu un risc mai mare de fracturi.
Participantele la studiu au completat chestionare inițiale autoadministrate în care li s-a solicitat să noteze frecvența (ca număr de zile pe săptămână) și durata (în minute) activităților fizice obișnuite ușoare, moderate și extenuante. Activitatea fizică intensă a fost definită ca exercițiu care duce la transpirație și bătăi rapide ale inimii, cum ar fi aerobic, jogging, tenis sau înot rapid; activitatea fizică moderată a fost definită ca un tip de mișcare mai puțin epuizantă, cum ar fi mersul cu bicicleta în aer liber, utilizarea unui aparat de exerciții, înot ușor sau dans popular, activitatea fizică ușoară a fost definită ca mișcare de tip bowling sau golf.
Mersul pe jos a fost evaluat separat de aceste activități cu întrebări precum: „Cât de des mergi în afara casei mai mult de 10 minute fără oprire?”, „Când mergi în afara casei mai mult de 10 minute fără oprire, pentru câte minute mergi de fapt?” Activitățile non-recreative, inclusiv timpul (în ore pe săptămână) petrecut cu treburile casnice grele (adică, spălarea podelelor, măturatul sau aspirarea) și lucrările în curte (adică tunderea gazonului, greblatul, grădinăritul sau îndepărtarea zăpezii cu lopata) au fost interogate de asemenea prin întrebări specifice.
Activitatea fizică poate ajuta la păstrarea densității minerale osoase
Participantele au fost analizate de-a lungul celor 14 ani cu ajutorul unor chestionare anuale de sănătate. Deoarece fractura de șold a fost un rezultat primar, toate fracturile de șold au fost evaluate în studiul principal (1994-2005) și în studiul de extensie (2005-2010). O serie de medici au analizat rapoartele de radiologie, cu rezumate ale externării din spitalul, rapoarte operatorii și note clinice și de progres ca surse suplimentare.
Modelele ajustate multivariabil au inclus următoarele covariabile: vârstă, rasă/etnie, educație, fumat, consum de alcool, înălțime, greutate, antecedente de fractură după vârsta de 55 de ani, administrare de medicamente pentru oase, administrare de corticosteroizi, aport de calciu, aport de vitamina D, utilizarea terapiei hormonale, funcția fizică, utilizarea tiazidelor, diabetul, menopauza și istoricul de osteoporoză. De asemenea, a fost examinată asocierea activității fizice totale și a sedentarismului cu riscul total de fractură.
Asocierea inversă a activității fizice cu fracturile de șold este plauzibilă din punct de vedere biologic. Activitatea fizică ar putea atenua problema densității minerale osoase scăzute a coloanei vertebrale și a șoldului, asociată cu înaintarea în vârstă. Activitatea fizică regulată poate ajuta la îmbunătățirea echilibrului, a mișcării și a forței musculare, reducând astfel riscul de a căzături, un factor de risc major pentru fracturi.
Deoarece fracturile de șold apar frecvent la femeile în vârstă, chiar și o asociere modestă de protecție cu activitatea fizică ar putea explica un număr semnificativ de cazuri de fracturi evitate și complicații asociate în cadrul populației. În timp ce mișcarea regulată poate atenua pierderea osoasă la nivelul șoldului și al coloanei vertebrale, poate exercita și mai puțin stres asupra încheieturii mâinii și a antebrațului.
Solicitarea fizică mai mare în cadrul activităților sportive intense ar putea crește riscul de căzături. Cu toate acestea, rezultatele recente ale unui substudiu pe femeile cu vârsta cuprinsă între 63 și 99 de ani, a căror activitate fizică a fost măsurată direct cu ajutorul accelerometrelor, a arătat că ratele căzăturilor au fost mai mari la femeile care aveau un nivel scăzut de activitate fizică, dar nu și la cele care aveau un nivel moderat sau mai mare de activitate fizică intensă. Femeile capabile să facă activitate fizică intensă pot fi mai funcționale și mai susceptibile de a cădea cu mâinile întinse, ceea ce ar putea explica prevalența mai mare a fracturilor încheieturii mâinii și a antebrațului asociate cu activitatea fizică intensă în prezentul studiu.
Sedentarismul crește ușor riscul de fracturi
În ceea ce privește riscul de fracturi și sedentarismul, femeile care au raportat mai mult de 9,5 ore pe zi de sedentarism au prezentat un risc cu 4% mai mare de fracturi combinate comparativ cu femeile cu cea mai mică perioadă de timp petrecut la modul sedentar.
În concluzie, în acest studiu de cohortă, cantități mai mari de activitate fizică totală au fost asociate cu un risc mai mic de fractură totală, dar asocierile au variat în funcție de locul fracturii. Mai multă activitate fizică moderată spre intensă a fost asociată cu un risc mai mic de fractură de șold, dar cu un risc mai mare de fractură la încheietura mâinii sau a antebrațului. Activitatea ușoară a fost invers asociată cu riscurile de fractură de șold.
Rezultatele studiului sugerează că activitățile de intensitate mai scăzută, inclusiv mersul pe jos și activitățile nerecreative, cum ar fi treburile casei, ar putea avea beneficii asupra riscului de fractură la femeile mai în vârstă. Dacă se confirmă, recomandările viitoare privind prevenirea fracturilor la femeile aflate în postmenopauză ar trebui să promoveze activitatea fizică ușoară, în special la persoanele mai fragile și incapabile să se angajeze în a efectua în siguranță activități sportive mai intense. Persoanele care fac sport pot beneficia și de pe urma unor complexe nutraceutice pe bază de ulei de pește, care contribuie la menținerea mobilității articulațiilor.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
JAMA Network Open - Association of Physical Activity and Fracture Risk Among Postmenopausal Women
https://jamanetwork.com/journals/jamanetworkopen/fullarticle/2753526
Studiul „Association of Physical Activity and Fracture Risk Among Postmenopausal Women”, apărut în JAMA Netw Open. 2019;2(10):e1914084. doi:10.1001/jamanetworkopen.2019.14084, autori: Michael J. LaMonte et al.
Te-ar mai putea interesa și...
