1000 mg de calciu pe zi. Aceasta este cantitatea de calciu de care are nevoie un adult pe zi, in timp ce la un copil, aceasta nu trebuie sa depasească 400 de miligrame pe zi.

Pericolul excesului de calciu

Excesul poate avea consecinte serioase, mai exact litiaza renala, pietre la rinchi si depunerile de calciu in interiorul rinichiului. Aceasta patologie are, insa, consecinte grave in special cand apare in primii ani de viata. Depunerile de calciu la varsta mica antreneaza apoi aparitia unor alte boli, care se numesc tubulopatii renale si care pot duce la insuficienta renala.

Se considera ca 500 de mililitri de lapte pe zi asigura necesarul de calciu pentru un copil pe zi. Insa acest mineral se mai obtine din legume verzi si din carne.

Cu toate acestea, atat la adult, cat si la copil la exces se ajunge nu doar prin alimentatie, ci prin suplimentele de calciu, care se pot luat din orice farmacie fara prescriptie medicala.

Suplimentele de calciu

De asemenea, in urma cu 20-30 de ani, aceste suplimente erau frecvent administrate tuturor copiilor si aceasta practica, in cazul micutilor, e continuata si in prezent de anumiti medici. In conditii actuale de alimentatie, suplimentele de calciu nu sunt recomandate unui copil sau unui adult sanatos.

Atentie! Litiaza renala e insotita de durere, iar la copii mai poate exista un semn important. Foarte multi care elimina calciu prin urina au hematurie, adica urineaza cu sange.

Din fericire, chirurgia actuala rezolva rapid acumularile de calciu depuse pe tractul urinar inclusiv pe cale endoscopica sau laparoscopica. Cu toate acestea, daca acumularile de calciu se asociaza cu anumite malformatii, e indicata chirurgia clasica.

Importanta calciului

Desi aportul de calciu este important pe parcursul anilor copilariei, el devine indeosebi critic in timpul anilor de adolescenta, intre 9 si 14 ani, cat si dupa 14 ani, cand necesarul zilnic de calciu aproape ca se dubleaza. Potrivit specialistilor, peste 90% din masa osoasa a unui adolescent este stabilita pana la momentul la care acesta isi incheie cresterea la 17 ani.

Conteaza foarte mult varsta copilului

Nevoile copiilor in ceea ce priveste calciul depind de varstele micutilor. Bebelusii sub 1 an, de obicei, au nevoie de putin calciu, scrie livestrong.com, adica de 210 miligrame pe zi, de la nastere si pana la varsta de 6 luni si de 270 mg de calciu, de la 6 luni pana la 1 an.

Recomandarile actuale citate de  National Institutes of Health spun ca micutii cu varste intre 1 si 3 ani au nevoie de aproximativ 500 mg de calciu zilnic, copiii intre 4 si 8 ani au nevoie de 800 mg de calciu zilnic, iar cei intre 9 si 18 ani au nevoie de 1300 mg de calciu in fiecare zi.

Surse bune de calciu

Desi laptele si produsele lactate sunt surse bune de calciu si de Vitamina D, exista si alte alimente care pot sa aduca mari cantitati din acest nutrient. Cauta sucuri si paine care au fost imbogatite cu calciu pe rafturile de la supermarket, pentru ca astfel vei putea sa introduci acest mineral in dieta micutilor care nu sunt bautori de lapte.

Tofu si boabele de soia contin mari cantitati de calciu, la fel si legumele de culoare verde, precum broccoli, varza chinezeasca (bok choy) si ale tipuri de frunzoase, cum este varza kale.

Complicatiile excesului de calciu la copii

Copiii au nevoie de calciu pentru a-si "construi" tesutul osos, dar prea mult calciu in organismul lor se va dovedi daunator, un real pericol. Excesul de calciu in sange sau hipercalcemia face ca rinichii sa munceasca si mai mult pentru a elimina aceasta incarcatura. Astfel de niveluri mari de calciu pot duce la formarea pietrelor la rinichi.

Hipercalcemia netratata cauzeaza diverse complicatii ale sistemelor din corp. Oasele care elibereaza excesul de calciu devin tot mai subtiri si sunt mai predispuse la fracturi. Copiii in crestere care au hipercalcemie pot dezvolta o curbura anormala a coloanei vertebrale si o statura scunda. In plus, cristalele de calciu se pot acumula in rinichi si pot duce la aparitia calculilor renali (pietrele la rinichi). Excesul de calciu deterioreaza capacitatea rinichilor de a filtra sangele in mod corespunzator, rezultatul fiind boala renala.