Hiperplazia benigna de prostata sau marirea prostatei

Marirea prostatei sau adenomul de prostata reprezinta o tumora necanceroasa (benigna) prin care glanda se extinde, iar ca principal simptom si efect apare urinarea dificila. Glanda prostatei se poate mari pe masura ce barbatii inainteaza in varsta, procesul instalandu-se dupa 50 de ani.

De obicei, diagnosticul se bazeaza pe rezultatele unui examen rectal si al unei probe de sange care inlatura suspiciunea de cancer de prostata.

Hiperplazia benigna de prostata (HBP) nu are o cauza cunoscuta, insa probabil este rezultatul unor modificari cauzate de hormoni, inclusiv de testosteron si mai ales dihidrotestosteron (un hormon legat de testosteron).

Daca in mod normal are marimea unei nuci, in hiperplazia benigna glanda prostata poate deveni la fel de mare ca o minge de tenis. Marirea prostatei comprima treptat uretra si blocheaza fluxul de urina cauzand obstructie urinara. La urinare, vezica urinara nu se poate goli complet si urina stagneaza in vezica urinara, ceea duce la posibile infectii ale tractului urinar si pietre ale vezicii urinare. Obstructia prelungita poate slabi muschii peretilor vezicii urinare si in cele din urma afecteaza rinichii. Oamenii pot avea dificultati de urinare si simt nevoia de a urina mai des si mai urgent.

Medicamentele OTC precum antihistaminicele si decongestionantele nazale pot creste rezistenta la fluxul de urina sau reduc capacitatea vezicii urinare de a se contracta, provocand blocarea temporara a fluxului de urina din vezica la barbatii cu adenom.

Simptomele maririi de prostata

Hiperplazia benigna de prostata provoaca primele simptome cand prostata marita incepe sa blocheze fluxul de urina. La deubtul bolii, barbatii pot avea dificultati la inceputul urinarii si golirea vezicii sa se faca incomplet, cu necesitatea de de a urina mai des, de multe ori in timpul noptii (nicturie). De asemenea, nevoia de a urina poate deveni mai urgenta. Volumul si forta fluxului urinar poate diminua considerabil spre sfarsitul urinarii.

Complicatiile

Obstructia fluxului urinar cu pastrarea unei cantitati de urina in vezica poate creste presiunea in vezica urinara si limiteaza fluxul de urina de la rinichi, punand stres asupra rinichilor. Aceasta presiune crescuta poate afecta functia renala, desi efectul este de obicei temporar, daca obstacolul este eliberat mai devreme.

In cazul in care obstructia este prelungita, vezica urinara se poate superextinde, cauzand incontinenta de preaplin. Pe masura ce vezica urinara se mareste, venele mici din vezica urinara si uretra, de asemenea, se intind. Aceste vene uneori se pot sparge cauzand infiltrarea sangelui in urina.

Fluxul de urina din vezica urinara poate fi blocat (retentie urinara) complet, ceea ce face imposibila urinarea si, de obicei, ceea ce duce la o senzatie de preaplin si durere severa la nivelul abdomenului inferior. Retentia urinara poate fi declansata in urmatoarele conditii:

- pacient imobilizat

- expunerea la frig

- amanarea urinarii pentru o lunga perioada de timp

- utilizarea anumitor anestezice, alcool, amfetamine, cocaina, opioide sau medicamente cu efecte anticolinergice, cum ar fi antihistaminicelr si decongestionante, precum si unele antidepresive

Diagnosticul

Prin palparea prostatei in timpul unui examen rectal, medicii pot determina daca aceasta este marita. Medicul urolog introduce un deget inmanusat si lubrifiat in rect, iar prostata poate fi simtita chiar in fata rectului. O prostata afectata de hiperplazie se simte marita, simetrica si neteda, dar nu este dureroasa la atingere.

Se impune o proba de urina pentru a se asigura ca nu exista nici o infectie sau sangerare.

Atunci cand examinarea releva o prostata marita sau barbatul are simptome de blocaj urinar, medicii solicita un test pentru a masura nivelul de antigen specific prostatic (PSA) in sange. Nivelul de PSA pot fi crescute la barbatii cu HBP si, de asemenea, la barbatii cu cancer de prostata. In cazul in care nivelul de PSA este ridicat sau prostata este dura sau plina de noduli la atingere, se impun alte teste, pentru a diagnostica cancerul.

 

 

Barbatii care au simptome de blocaj urinar pot face si un alt test prin care urina este colectata intr-un dispozitiv care masoara volumul si debitul de urina (test de masurare a fluxului urinar). Imediat dupa acesta se va face o ecografie a vezicii urinare pentru a determina modul in care s-a golit complet sau nu, vezica urinara. Ambele teste ajuta la diagnosticarea prezentei si severitatii blocajului urina.

Pielograma intravenoasa sau urograma CT foloseste injectarea de substanta de contrast in vena de la nivelul bratului, iar apoi se fac radiografii ale tractului urinar pentru a vedea functionalitatea rinichilor, vezicii urinara si ureterelor

In pielografia retrograda, substanta de contrast este injectata direct in uretere si se realizeaza radiografii ale tractului urinar urmarind locul unde fluxul urinar este intrerupt.

Tratament

Se poate impune tratamentul infectiei sau retentiei urinare inainte de inceperea tratamentului pentru hiperplazia prostatei.

Tratamentul nu este necesar decat daca HBP cauzeaza simptome neplacute sau complicatii (cum ar fi infectii ale tractului urinar, afectarea functiei renale, sange in urina, pietre, sau retentie urinara). Medicamentele care pot agrava simptomele, cum ar fi opioide si medicamente cu efecte anticolinergice (antihistaminice si unele antidepresive) ar trebui sa fie oprite atunci cand este posibil. 

Medicatie

Medicamentele de prima intentie administrate sunt blocanti alfa-adrenergici (cum ar fi terazosin, doxazosinul, tamsulosinul, alfuzosin sau silodosina) care pot relaxa anumiti muschi dintre prostata si vezica urinare si pot imbunatati fluxul de urina. Tamsulosinul (Omnic) sau Doxazosinul (Cardura) pot avea si alte efecte benefice asupra starii generale de sanatate, scazand tensiunea arteriala, precum si reducand valorile sanguine ale colesterolului şi trigliceridelor.

Alte medicamente (cum ar fi finasterida si dutasteridului) pot bloca efectele hormonilor masculini responsabili pentru cresterea prostatei, pentru prevenirea sau intarzierea necesitatii interventii chirurgicale sau alte tratamente. Cu toate acestea, finasterida si dutasteride ar putea fi necesare timp de 3 luni sau mai mult pentru ca simptomele sa se amelioreze, iar unii pacienti ar putea sa nu beneficieze deloc de ameliorarea simptomelor.

Se pot face tratamente mixte, cu un blocant alfa-adrenergic plus, fie finasterid sau dutasteridului.

De asemenea, barbatii care au disfunctie erectila (impotenta) pot fi tratati cu tadalafil de zi cu zi, deoarece acest medicament poate ajuta la ameliorarea ambelor conditii.

Interventie chirurgicala

In cazul in care medicamentele sunt ineficiente, medicii pot recomanda o interventie chirurgicala care ofera cea mai mare usurare a simptomelor, dar poate duce la complicatii. Cea mai comuna procedura chirurgicala este rezectia transuretrala a prostatei in care medicul trece un endoscop (un tub de vizualizare) prin uretra. Atasat la endoscop este un instrument chirurgical, care este utilizat pentru a elimina o parte a prostatei. Intreventia poate duce la complicatii, cum ar fi infectia si sangerarea. De asemenea, incontinenta urinara permanenta se dezvolta in aproximativ 1 la 3% din barbati. Procedura poate provoca, de asemenea, disfunctie erectila permanenta (impotenta).

Unii experti estimeaza ca un procent variabil de 5- 35% dintre barbatii care sufera aceasta intrerventie dezvolta disfunctie erectila. O alta complicatie o reprezinta ejacularea materialui seminal in vezica urinara in loc de exterior, prin uretra (numita ejaculare retrograda).

Aproximativ 10% dintre barbati au nevoie sa repete procedura in decurs de 10 ani, deoarece prostata continua sa creasca.

In cazul in care prostata este foarte mare, rezectia transuretrala nu mai poate fi efectuata si se recurge la o procedura chirurgicala mai invaziva, printr-o incizie la nivelul abdomenului.

 

 

Diverse tratamente chirurgicale alternative ofera ameliorarea simptomelor prin proceduri care sunt efectuate cu instrumente introduse prin uretra. Aceste tratamente distrug tesutul de prostata prin:

- caldura generata de microunde (termoterapie cu microunde transuretrala sau hipertermie)

- un ac transuretral care realizeaza ablatie

- unde de radiofrecventa (vaporizarea cu radiofrecventa)

- cu ultrasunete (concentrat de mare intensitate cu ultrasunete- High Intensity Focused Ultrasound - HIFU)

- vaporizarea electrica (electrovaporizare transuretrala)

- laser (terapie cu laser)

- tratamente mai noi, cum ar fi injectarea de apa fierbinte sub presiune in prostata sau introducerea dispozitivelor prin penis pentru a sprijini portiunea interna a uretrei

 

Contacteaza Expertul DOC! Trimite aici o intrebare pentru Dr. Oana Cuzino.

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0