Totul despre anexită, boala denumită greșit „răceală la ovare”

1. Ce este anexita?
2. Cauzele anexitei
3. Care sunt factorii de risc pentru anexită?
4. Care este prevalența anexitei la nivel mondial?
5. Simptome anexită
6. Cum se pune diagnosticul de anexită
7. Tratament anexită
8. Există tratament naturist pentru anexită?
9. Complicațiile anexitei
10. Anexita acută vs. anexita cronică
11. Care este prognosticul în cazul pacientelor cu anexită?

Multe femei se confruntă cu anexita, numită și boală inflamatorie pelvină sau, în termeni populari, „răceală la ovare”. Pentru a ști cum să o tratăm, este important să aflăm ce cauze are și cum se manifestă.

1. Ce este anexita?

Anexita sau boala inflamatorie pelvină este o afecțiune care se manifestă prin inflamații și disconfort la nivelul organelor genitale feminine: colul uterin, uterul, trompele uterine și uneori ovarele. Denumirea populară de „răceală la ovare” nu este tocmai corectă, pentru că această afecțiune nu are cauze similare cu ale răcelii și nu se manifestă în același mod.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Anexita afectează, în general, femeile tinere și active din punct de vedere sexual. Este o boală care poate duce la infertilitate, în lipsa unui tratament adecvat. În plus, există femei care se îmbolnăvesc repetat și care necesită monitorizare constantă. Boala inflamatorie pelvină apare deseori în sezonul rece, deoarece frigul slăbește imunitatea organismului, iar în combinație cu umiditatea, poate deregla echilibrul florei vaginale.

2. Cauzele anexitei

Anexita se declanșează de cele mai multe ori ca urmare a unei infecții cu bacterii. În majoritatea cazurilor de boală inflamatorie pelvină, este vorba despre bacteriile care produc gonoree (infecția cu Neisseria gonorrhoeae) sau clamidioză (infecția cu Chlamydia trachomatis). Aceste bacterii urcă în colul uterin sau în uter și cauzează inflamarea acestuia. În stadii mai grave sau mai avansate, infecția poate urca până la trompele uterine și până la ovare.

Cum ajung bacteriile în vagin? Principala modalitate de răspândire este contactul sexual, urmat de spălăturile vaginale prea dese, care dezechilibrează flora vaginală. Alte riscuri de infectare sunt rana pe col, intervenții chirurgicale la nivelul organelor genitale și parteneri sexuali multipli. Mai rar, bacteriile pătrund în organism în urma nașterii pe cale naturală sau a avortului.

Atunci când flora vaginală normală nu reușește să țină piept bacteriilor, acestea trec de bariera de apărare a organismului. Inflamația se instalează pe o singură parte sau bilateral și produce anumite simptome care ar trebui să trimită persoana de urgență la medicul ginecolog.

3. Care sunt factorii de risc pentru anexită?

Femeile care au risc de a face boala inflamatorie pelvină sunt:

cele care sunt active sexual și au sub 25 de ani
cele care au mai mulți parteneri sexuali
cele care nu folosesc metode contraceptive de barieră, cum ar fi prezervativul
cele care fac des spălături vaginale fără ca acestea să le fi fost recomandate în mod specific de medic.

4. Care este prevalența anexitei la nivel mondial?

Nu există date clare despre prevalența bolii la nivel mondial, ce se știe este că anexita apare mai ales la femeile tinere și active sexual, în jur de 25 de ani, care nu folosesc mijloace contraceptive. Se estimează că în fiecare an există aproximativ un milion de femei care trec printr-un episod de anexită.

5. Simptome anexită

În primă fază, boala inflamatorie pelvină debutează cu un disconfort în partea inferioară a abdomenului, pe o singură parte sau pe ambele. Uneori, durerea iradiază pe partea interioară a coapsei. Concomitent, pot să apară secreții vaginale anormale, cu miros neplăcut, consistență modificată și culoare galben-verzuie.

Alte simptome de anexită des întâlnite sunt febra, care poate urca până la 39 de grade Celsius, iar când infecția se agravează, durerile devin mai acute și pot fi însoțite de stări de vomă. În unele cazuri, anexita poate avea și simptome similare cu cele ale infecțiilor urinare: nevoia de a merge des la toaletă și usturime la urinare.

6. Cum se pune diagnosticul de anexită

Principalul pas în tratarea anexitei este vizita la medicul ginecolog și diagnosticarea corectă. Fiindcă există și alte afecțiuni care pot avea simptome asemănătoare, este important ca diagnosticul final să fie dat de un ginecolog.

Acesta va face o palpare abdominală, pentru a depista ce inflamații există și unde sunt ele poziționate. Apoi, va lua o probă de secreție vaginală, pentru a testa prezența anumitor bacterii. Rezultatele se eliberează în 2-3 zile, iar medicul prescrie un tratament în funcție de acestea. În cazul în care sunt necesare, se pot face și alte investigații care să ofere o imagine mai bună asupra afecțiunii: analize de sânge, ecografie pelvină, colposcopie.

7. Tratament anexită

Tratamentul în caz de anexită presupune în special medicamente antibiotice, care să combată infecția bacteriană. Alături de antibiotic, se va administra și un antiinflamator, care să reducă disconfortul local.

Se recomandă, de asemenea, odihnă, repaus și evitarea efortului și a contactelor sexuale. În plus, evitarea frigului va grăbi vindecarea. Toate investigațiile trebuie repetate după finalizarea tratamentului, pentru a se putea observa dacă bacteriile au dispărut în totalitate. Orice anexită care nu este vindecată complet poate cauza probleme grave pe termen lung.

8. Există tratament naturist pentru anexită?

Pe lângă tratamentul pentru anexită recomandat de medic, pot fi de ajutor ca adjuvant unele terapii precum administrarea de probiotice, zinc, vitamina C, echinacea, mlădițe de zmeur și muguri de coacăz negru. E bine ca înainte de a se încerca remedii naturale să se ceară sfatul medicului, pentru ca pacienta să se asigure că terapia nu interacționează cu medicamentele.

9. Complicațiile anexitei

Tratamentul întârziat sau inadecvat al anexitei poate avea consecințe grave asupra sănătății reproductive, fizice și psihosociale ale femeii. Complicațiile apar în special atunci când infecția nu este diagnosticată la timp sau nu este complet eradicată. Cele mai frecvente și importante complicații includ:

Infertilitate: Cea mai frecventă complicație a anexitei este infertilitatea. Din cauza inflamației, organele genitale nu își mai îndeplinesc funcțiile în mod corect. Infertilitatea dispare, de regulă, după un tratament corect. Rareori, în cazul apariției unor complicații, poate să apară infertilitatea permanentă. Inflamația persistentă poate duce la formarea de cicatrici și obstrucții în trompele uterine, împiedicând fertilizarea ovulului. Se estimează că între 10 și 20% dintre femeile cu anexită netratată pot deveni infertile, iar riscul crește semnificativ cu fiecare episod recurent de anexită.
Sarcină ectopică: Cicatrizarea și obstrucția trompelor uterine cauzate de infecție cresc riscul ca ovulul fertilizat să se implanteze în afara uterului, cel mai frecvent în trompa uterină. Această afecțiune poate pune viața în pericol și necesită intervenție medicală de urgență.
Durere pelvină cronică: Până la 30% dintre femeile care au avut anexită pot dezvolta durere pelvină cronică. Aceasta este cauzată de aderențele și inflamația reziduală la nivelul organelor pelvine și poate avea un impact major asupra calității vieții.
Abces tubo-ovarian: În unele cazuri, infecția poate duce la formarea unei colecții de puroi (abces) între trompă și ovar. Aceste abcese pot pune viața în pericol dacă se rup, necesitând tratament antibiotic intravenos și, uneori, intervenție chirurgicală.
Diseminarea infecției: În cazurile severe, infecția se poate răspândi dincolo de pelvis, cauzând peritonită sau sepsis. Aceste complicații sistemice sunt rare, dar extrem de periculoase și necesită spitalizare urgentă.
Probleme psihologice: Impactul emoțional al durerii cronice, infertilității sau sarcinilor pierdute poate duce la anxietate, depresie și stres post-traumatic.

Prin urmare, recunoașterea și tratarea precoce a anexitei este esențială nu doar pentru prevenirea simptomelor imediate, ci și pentru protejarea sănătății reproductive și generale a pacientelor.

10. Anexita acută vs. anexita cronică

Multe femei care suferă de anexită nu au simptome, iar dacă acestea apar, ele pot varia în intensitate, pot fi simptome ușoare sau severe. Să nu uităm că, dacă este lăsată netratată, așa-zisa „răceală la ovare” poate avea consecințe grave.

Este important să fie recunoscută cât mai rapid după următoarele simptome: durere (cel mai probabil severă) în zona pelvină, febră, oboseală, sângerări sau „spotting” între două menstruații, menstruație neregulată, durere în zona lombară și în zona rectului, durere în timpul raportului sexual, secreții vaginale anormale, urinări frecvente, vărsături.

Boala inflamatorie pelvină poate fi acută, manifestările ei putând să dureze până la 30 de zile, sau poate fi cronică, dacă simptomele și neplăcerile persistă mai mult de 30 de zile.

11. Care este prognosticul în cazul pacientelor cu anexită?

Unele studii arată că aproximativ 20% dintre femeile care fac anexită devin infertile, 40% dezvoltă durere cronică și 1% dintre cele care rămân însărcinate au o sarcină ectopică. De aceea, pentru a minimiza riscul de sechele, este important ca orice femeie care se confruntă cu simptomele anexitei să meargă cât mai repede la un consult ginecologic.

Pentru a preveni anexita, se recomandă utilizarea prezervativului, mai ales dacă nu există un partener sexual stabil, despre care să se știe că este sănătos, și limitarea numărului de parteneri sexuali.

Progresele din domeniul cercetării medicale și al tehnologiei contribuie semnificativ la o mai bună înțelegere, diagnosticare și tratament al bolii inflamatorii pelvine. În ultimii ani, eforturile s-au concentrat pe abordări multidisciplinare care includ imunologie, microbiologie, inteligență artificială și biotehnologie pentru a îmbunătăți prevenția și managementul acestei afecțiuni.

Dezvoltarea de vaccinuri

Unul dintre cele mai promițătoare domenii este cercetarea vaccinurilor împotriva Chlamydia trachomatis, agentul patogen cel mai des asociat cu anexita. Studiile clinice de fază I și II arată rezultate încurajatoare în generarea de răspunsuri imune eficiente și sigure, ceea ce ar putea preveni nu doar boala inflamatorie pelvină, ci și alte complicații asociate cu infecțiile cu transmitere sexuală.

Tehnologii de diagnostic rapid

Dezvoltările în testarea moleculară permit acum identificarea agenților patogeni în câteva ore, comparativ cu zilele necesare anterior. Testele PCR multiplex și secvențierea genetică sunt deja utilizate în unele clinici pentru diagnosticarea precisă a infecțiilor polimicrobiene implicate în anexită.

Biomarkeri specifici

O direcție promițătoare o reprezintă identificarea biomarkerilor inflamatori, cum ar fi interleukina-6, proteina C reactivă (CRP) sau proteina serică A amiloidică. Aceștia ar putea ajuta la diagnosticarea precoce și la monitorizarea răspunsului la tratament, reducând astfel complicațiile pe termen lung.

Inteligență artificială (AI)

Inteligența artificială este utilizată în analizarea imaginilor ecografice și a datelor clinice pentru a susține deciziile medicale. Modele algoritmice pot anticipa riscul de complicații sau pot propune terapii personalizate în funcție de profilul pacientei și de răspunsul anterior la tratamente.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MSD Manuals - Pelvic Inflammatory Disease (PID)
https://www.msdmanuals.com/professional/gynecology-and-obstetrics/vaginitis,-cervicitis,-and-pelvic-inflammatory-disease-pid/pelvic-inflammatory-disease-pid
Medscape - Pelvic Inflammatory Disease
https://emedicine.medscape.com/article/256448-overview
CDC - Pelvic Inflammatory Disease
https://www.cdc.gov/std/treatment-guidelines/pid.htm
Studiul „The Burden of and Trends in Pelvic Inflammatory Disease in the United States, 2006–2016”, apărut în The Journal of Infectious Diseases, Volume 224, Issue Supplement_2, 15 August 2021, Pages S103–S112, https://doi.org/10.1093/infdis/jiaa771, autori: Kristen M. Kreisel

Te-ar mai putea interesa și...

CELE MAI CITITE