Testiculul necoborat in scrot (criptorhidie): cand este necesara operatia la copiii mici

Testiculul necoborat este un fenomen care are loc atunci cand unul sau ambele testicule nu ajung (nu coboara) in scrot, asa cum ar trebui in mod normal, inainte ca baietelul sa se nasca. Astfel, se spune ca acel testicul nu este coborat, iar afectiunea se numeste criptorhidie.

Un testicul necoborat (criptorhidie) este acel testicul care nu s-a miscat in pozitia sa normala, in scrot (acea punga de piele de la baza penisului) inainte de nasterea copilului. De obicei, un singur testicul este afectat, insa in aproximativ 10% din cazuri, ambele testicule sunt necoborate.

Bebelusii de sex masculin, nascuti prematur, sunt in general afectati de criptorhidie, adica se nasc cu un testicul necoborat si de aceea este necesara interventia chirurgicala.

In majoritatea timpului, testiculul necoborat se misca si ajunge sa coboare in pozitia normala de la sine, in primele cateva luni de viata. Daca fiul tau are un testicul necoborat care nu se corecteaza de la sine, operatia poate fi de ajutor in acest sens, intrucat printr-o interventie chirurgicala, testiculul poate fi mutat in scrot, asa cum este normal.

Cauze

Cauza exacta a criptorhidiei (a testiculului necoborat) este necunoscuta. O combinatie de factori genetici, legati de starea de sanatate a mamei si de alti factori ce tin de mediul inconjurator pot perturba functionarea hormonilor, modificarile fizice si activitatea nervilor care influenteaza dezvoltarea testiculelor in perioada cat fatul se afla in uterul mamei.

Simptome

Principalul semn al unui testicul necoborat la bebelus este atunci cand nu vezi sau nu simti (la palpare) un testicul, acolo unde te-ai astepta sa fie in mod normal, in scrot. Testiculele se formeaza in abdomen, in timpul etapei de dezvoltare a fatului. In ultimele cateva luni de sarcina, cand bebelusul se dezvolta, testiculele coboara treptat din abdomen, printr-un pasaj care seamana cu un tub, in zona inghinala, direct in scrot. In cazul unor bebelusi, insa, procesul acesta este stopat sau este incetinit si de aici apare afectiunea criptorhidie, cu alte cuvinte, testiculul necoborat in scrot.

Tratament sau cand este necesara operatia la bebelusi

Daca fiul tau are un testicul necoborat, medicul lui iti poate recomanda o interventie chirurgicala pentru diagnostic si pentru un potential tratament.

  1. Laparoscopia - un tub mic, care contine o camera de filmat, este introdus printr-o mica incizie in abdomenul bebelusului. Laparoscopia se face pentru a localiza un testicul intra-abdominal. Medicul poate sa "repare" testiculul necoborat in timpul procedurii, dar in unele cazuri, ar putea fi nevoie de o operatie aditionala.
  2. Operatia deschisa - este vorba de explorarea directa a abdomenului sau a zonei inghinale, printr-o incizie mai mare, iar in unele cazuri, chiar ar putea fi nevoie de o incizie mai mare.


Dupa nastere, daca medicul nu poate detecta niciunul dintre testicule in scrot, el va recomanda teste mai amanuntite, pentru a determina daca testiculele nu exista deloc acolo sau daca sunt necoborate.

Scopul tratamentului este ca medicul sa miste testiculul necoborat in locul corespunzator, in scrot. Tratamentul inainte de varsta de 1 an poate reduce riscul complicatiilor unui testicul necoborat, cum ar fi infertilitatea si cancerul testicular. Cu cat operatia se face mai devreme, cu atat mai bine, dar este recomandat ca interventia chirurgicala sa aiba loc inainte ca baietelul sa implineasca 18 luni.

Operatia

Un testicul necoborat este, de obicei, corectat cu ajutorul unei interventii chirurgicale. Medicul chirurg va manipula cu grija testiculul pentru a-l aduce in scrot si il va fixa apoi la locul sau (procedura numita orhidopexie). Aceasta procedura poate fi facuta fie cu ajutorul unui laparoscop, fie cu ajutorul unei operatii deschise.

Momentul cand va avea loc operatia fiului tau va depinde de un numar de factori, cum ar fi starea luid e sanatate si de cat de dificila ar putea fi procedura. Chirurgul cel mai probabil va recomanda ca operatia sa fie facuta cand fiul tau are aproape 6 luni si inainte sa implineasca 12 luni. In unele cazuri, testiculul ar putea fi subdezvoltat, ar putea fi anormal sau chiar un tesut mort. Medicul chirurg va indeparta acest tesut testicular. Daca copilul are si o hernie inghinala asociata cu testiculul necoborat, atunci hernia va fi reparata in timpul operatiei.

Dupa operatie, chirurgul va monitoriza testiculul, pentru a vedea daca acesta continua sa se dezvolte, daca functioneaza corespunzator si sta in locul unde ar trebui sa stea. Monitorizarea include:

  • examinari fizice
  • ecografii ale scrotului
  • teste pentru verificarea nivelurilor hormonilor.

Orhidopexia, cea mai folosita procedura chirurgicala pentru a corecta un singur testicul necoborat, are o rata de succes de aproape 100%. Operatia poate reduce riscul de cancer testicular, insa nu il elimina complet.

Clasificare

Exista diferite forme de testicul necoborat, iar acestea pot fi clasificate pe baza examinarii fizice a bebelusului. Astfel, exista

  • testicule localizate intra-abdominal sau in canalul inghinal;
  • criptorhidism (testiculul este ascuns, nu este palpabil si este localizat intra-abdominal sau nu este prezent);
  • testicul ectopic (este situat sub piele, superficial, perineal, pe coapsa);
  • testicul inghinal (este palpabil in zona intima);
  • testicul care e pozitionat bine si aluneca in mod normal (localizat la intrarea in scrot sau deasupra scrotului);
  • testicul retractil (este de obicei prezent in scrot sau poate fi fara efort impins in jos in scrot, se retrage si revine apoi spontan in scrot).

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0