Copilul tau chinuie animalele? Ce e de facut

Ai observat ca cel mic se distreaza uneori chinuind animalele? Care este diferenta dintre o joaca nevinovata si cand e cazul sa te ingrijorezi?

Potrivit psihologilor, placerea pe care unii copii o gasesc in chinuirea sau mutilarea animalelor este cel mai comun indicator al delincventei la maturitate. Asta nu inseamna, insa, ca, daca cel mic se distreaza tragand cainele de coada, va deveni un adult problematic. Exista niste limite care, odata incalcate, indica o problema evidenta, ce necesita rezolvare.

Copiii foarte mici care chinuie animale se pot afla in stadiul de explorare specific varstei. Problemele apar atunci cand copilul este mai mare si constientizeaza durerea animalului, insa nu este afectat deloc de suferinta acestuia, ba dimpotriva.

Specialistii in psihologie sunt de parere ca, in general, copiii care sunt supusi la randul lor la abuzuri fizice ori asista la asemenea abuzuri au tendinta de a mima comportamentul observat la adultii din jur si de a maltrata animalele.

Statistic vorbind, copiii care se distreaza maltratand animale au tendinta de a abuza verbal sau fizic alti copii, dar si de a dezvolta comportamente nesanatoase pe viitor.

Copiii abuzati fizic de parinti sau de bunici se simt neputinciosi si pot avea senzatia ca isi recapata puterea atunci cand ranesc la randul lor alte fiinte – in aceasta situatie un animal care nu se poate apara cum se cuvine.

Atunci cand parintele observa ca un copil mai mare de 4 ani chinuie un animal cu toate ca ii percepe suferinta, trebuie sa ia masuri cat mai rapid. O discutie cu cel mic este recomandata, astfel incat sa se afle motivul din spatele acestui comportament. De asemenea, terapia cognitiv comportamentala poate fi de ajutor intr-o asemenea situatie, un psiholog reusind sa interpreteze corect faptele celui mic, dar si sa vina cu o solutie cat mai eficienta.

Parintele care sesizeaza un asemenea comportament al copilului ar trebui sa discute si cu profesorii acestuia, dar si cu colegii ori cu cei din grupul de prieteni. In acest fel, se va afla mai aproape de solutia pentru aceasta problema.

 

 

In functie de varsta copilului, relele tratamente aplicate animalelor pot indica probleme diferite:

Copilul cu varsta cuprinsa intre 1 si 6 ani (cel tarziu) se afla in faza de experimentare si nu a dobandit maturitatea cognitiva care ii permite sa inteleaga ca animalele au sentimente si nu trebuie chinuite.

Copilul cu varsta de 6 – 12 ani care chinuie animalele doreste sa atraga atentia adultilor prin comportamentul sau. Acesta intelege ca nu e bine sa maltrateze animalele, insa totusi o face. In aceasta categorie intra si copiii care au invatat comportamentul agresiv de la un adult.

Preadolescentii si asolescentii care adopta un asemenea comportament in raport cu animalele sunt cei care au un anturaj nesanatos, care consuma substante interzise sau care sufera de tulburari psihice. In cazul acestora, e absolut necesar ajutorul unui psiholog.

Indiferent de varsta copilului tau, daca observi ca acesta are obiceiul de a chinui animalele, e necesar sa iei atitudine. In acest sens, vei purta o discutie cu copilul, il vei invata cum sa se comporte cu un animal, te vei folosi de puterea exemplului ori vei cere ajutor de specialitate – psiholog.

Copilul, mai ales daca este foarte mic, nu va fi lasat singur in compania unui animal, ci va fi supravegheat de un adult in permanenta. Astfel, sansele ca animalul sa aiba de suferit sunt reduse. In cazul in care copilul intelege ca trebuie sa se fereasca de cei din jur cand chinuie un animal, e necesara interventia unui specialist.

Nu cumpara un animal de companie daca observi ca cel mic are placerea de a chinui animalele, in speranta ca isi va rezolva astfel problema.

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0