Tratamentul hepatitei B

Chiar dacă medicul este cel care decide cu precizie tratamentul medicamentos și momentul în care trebuie demarat, vă propun să trecem în revistă posibilitățile terapeutice.

Automedicația cu plante medicinale

Un aspect care cred că este important în cazul în care aveți hepatita B este automedicația, inclusiv produse naturiste și vitamine, dacă nu aveți recomandarea specială de la medicul curant, deoarece unele ierburi, plante și extracte vă pot afecta ficatul.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

În schimb, puteți ajuta organismul printr-o alimentație sănătoasă, produse apicole și renunțarea completă la alcool și nicotină. Conform site-ului hepatitab.com, persoanele cu formă acută a bolii pot necesita doar un tratament simplu, multă odihnă și medicamente antiemetice (pentru greaţă). Aceste persoane se vor restabili progresiv (de regulă, în decurs de 6 luni) întrucât sistemul lor imunitar elimină infecţia înainte de revenirea lor la starea generală bună.

Tratamentul în hepatita fulminantă

După infecţia acută, majoritatea adulţilor devin imuni la hepatita B (adică nu se vor mai infecta niciodată). Ocazional, infecţia acută cu virusul hepatitei B poate determina hepatită fulminantă (insuficienţă hepatică acută). Persoanele cu hepatită fulminantă au nevoie de tratament medical de susţinere specializat, într-un spital prevăzut cu o unitate de terapie intensivă şi în ultimă instanţă, de un transplant.

Și în cazul multor pacienți cu hepatita B cronică nu este obligatorie administrarea unui tratament, cel puţin la momentul diagnosticării, totuşi trebuie solicitat avizul unui medic pentru stabilirea acestei conduite. Un număr mare dintre cei diagnosticaţi evoluează favorabil, necesitând doar ocazional control medical. Însă, unii vor necesita tratament pentru limitarea acţiunii virusului şi prevenirea deteriorării hepatice progresive.

Hepatita B Cronică

Tratamentul hepatitei B cronice constă din medicamente care ameliorează calitatea vieţii şi supravieţuirea prin prevenirea progresiei bolii către complicaţii nedorite precum ciroza sau carcinomul hepatocelular (cancer) din cauza încărcăturii mari virale - peste 1 milion copii virale/ml sânge. Aceștia vor dezvolta ciroză în decurs de zece ani, comparativ cu numai 4,5% dintre cei cu încărcătură virală scăzută (sub 300 copii virale/ml). Există o serie de opţiuni terapeutice pentru  tratamentul hepatitei B - tratamentul Antiviral și cel cu Interferon. Antiviralele sunt substanţe chimice care mimează structura normală de replicare (sau acizii nucleici) pe care virusul o utilizează pentru a copia ADN (materialul său genetic).

Antiviralele împiedică virusul să copieze ADN, făcându-l astfel incapabil de replicare/reproducere,  reducând în mod substanţial cantitatea de virus din organism. În cadrul aceastei categorii terapeutice sunt disponibile diferite medicamente care pot fi administrate ca atare sau în asociere. Întrucât virusul se poate adapta astfel încât eficacitatea tratamentului scade, apare fenomenul denumit "rezistenţă". Pentru a-l minimaliza, se recomandă iniţierea tratamentului cu analogi nucleozidici potenţi, ai căror potenţial de inducere a rezistenţei este mai mic. Apariţia rezistenţei poate fi uneori depăşită prin trecerea la un tratament cu un antiviral diferit, prin asocierea unui al doilea antiviral sau prin utilizarea unei asocieri noi.

Tratamentul cu interferon

Sistemul imunitar al organismului produce în mod natural proteine denumite interferoni, care facilitează lupta împotriva infecţiilor virale. Acest tratament implică injecţii fie cu interferon alfa pegilat, care se administrează o dată pe săptămână, fie cu interferon alfa standard (a-IFN), care se administrează de trei ori pe săptămână. Acesta are un efect direct asupra virusului, însă potenţează şi activitatea propriului sistem imunitar. Principalele avantaje ale tratamentelor cu interferon constau în faptul că virusul nu se poate adapta la medicament, pentru a-i reduce din eficacitate, aşa cum se întâmplă cu unele medicamente antivirale şi fiindcă tratamentul se administrează pentru o perioadă de timp fixă.

În plus, deşi tratamentul cu interferon elimină virusul numai la o proporţie mică de pacienţi, este mai probabil să conducă la un control virologic pe termen lung al bolii decât celelalte opţiuni terapeutice. Pentru a reduce riscul deteriorării progresive a funcţiei hepatice, este importantă menţinerea unei stări de sănătate optime, precum şi evitarea unor lucruri care pot interfera cu tratamentul. Trebuie să gestionaţi în mod adecvat efectele adverse neplăcute prin odihnă şi somn de calitate, dietă sănătoasă, exerciţii fizice regulate, evitarea fumatului şi consumului de alcool, care determină alte leziuni hepatice.

Îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a nivelului de înţelegere privind  hepatita B cronică vă ajută să apreciaţi beneficiile tratamentului şi importanţa administrării regulate a medicamentelor.

Tratamentul cu entecavir

Entecavir este un analog guanozinic care se administreaza oral pacientilor cu Hepatita B, cu afectari ale ficatului. Cercetatorii nu garanteaza ca pacientul se va vindeca in urma tratamentului, insa efectele benefice ale administrarii sunt:

- incetinirea progresiei bolii 

- scaderea cantitatii virusului din organism

- ingreunarea multiplicarii virusului

- un ficat mai sanatos

Medicamentul a fost introdus in protocoalele de tratament dupa mai multe studii realizate pe un ototal de 1633 de pacienti, care sufereau de Hepatita B cronica cu inflamatie cronica evidenta la biopsia ficatului. De asemenea, tratamentul a fost testat pe pacienti cu rezistenta la lamivudina, dar si la cei cu coinfectie Hepatita B - virus HIV/SIDA.

Balanta dintre beneficii si riscuri este pusa in discutie, fiindca similar cu tratamentul cu interferon, pacientii care urmeaza tratamente cu entecavir pot suferi reactii adverse. Cele mai frecvent intalnite si grave sunt:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

- acidoza lactica (cresterea nivelului de acid in sange)

- hepatotoxicitate

O atentie sporita trebuie acordata si persoanelor care au probleme renale, au mai urmat tratamente pentru hepatita B, femeile insarcinate sau care isi doresc sa aiba un copil, sau pacientilor care sufera de obezitate.

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0