Totul despre erizipel: cauze, simptome, tratament

1. Despre erizipel
     a. Ce este erizipelul?
     b. Cine se află la risc să dezvolte erizipel?
2. Cauzele erizipelului
3. Simptomele erizipelului
4. Diagnostic erizipel
5. Tratament erizipel
     a. Îngrijire la domiciliu în caz de erizipel
     b. Medicație pentru erizipel
     c. Intervenție chirurgicală pentru erizipel
6. Potențiale complicații ale erizipelului
7. Prevenire erizipel
 

Despre erizipel

Erizipelul este o infecție bacteriană a pielii, mai precis o formă de celulită infecțioasă, care afectează mai ales copiii mici și vârstnicii, dar nicio grupă de vârstă nu este complet ferită de risc. Boala, numită popular și „brâncă", este caracterizată de inflamarea, întinderea și înroșirea pielii. În trecut, medicii credeau că erizipelul afectează doar pielea de pe față, însă, în prezent, experții estimează că aproape 80% dintre toate cazurile de erizipel apar la nivelul pielii de pe picioare. Erizipelul se dezvoltă când unele bacterii (Streptococcus pyogenes) pătrund în piele prin leziuni sau tăieturi. Printre simptomele acestei boli infecțioase se numără febra, frisoanele și o stare generală de rău. Tratamentul erizipelului se face, în general, cu antibiotice. Netratat, erizipelul poate duce la abcese și limfedem.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC
 

Ce este erizipelul?

Erizipelul este o infecție bacteriană cu potențial grav, care afectează stratul superior al pielii, având riscul de a se extinde. Este similar cu o altă problemă a pielii cunoscută sub numele de celulită infecțioasă, dar aceasta este o infecție în straturile inferioare ale pielii. Ambele boli infecțioase au aspect similar și sunt tratate în același mod. Infecția asociată cu erizipelul are ca rezultat pete roșii pe piele, inflamate, cu marginile ridicate, întinse pe suprafețe mari, cel mai frecvent pe față și pe picioare. 

Erizipelul și celulita sunt printre cele mai frecvente afecțiuni ale pielii, dar nu se știe exact cât de des apar. Conform unor studii, două din 10.000 de persoane sunt afectate în fiecare an. Alte cercetări sugerează că peste 250 din 10.000 de persoane sunt afectate.

Cine se află la risc să dezvolte erizipel?

Erizipelul afectează cel mai adesea sugarii, copiii mici (2-6 ani) și persoanele de vârsta a treia, dar oricine se poate confrunta cu această boală infecțioasă. Factorii de risc sunt similari cu cei pentru alte forme de celulită. Aceștia pot include:

  • Un episod anterior de erizipel
  • Leziuni în bariera cutanată, cauzate de mușcături de insecte, ulcerații și afecțiuni cronice ale pielii, cum ar fi psoriazisul, piciorul atletului și eczema
  • Leziuni actuale sau anterioare (de exemplu, traume, intervenții chirurgicale, radioterapie)
  • La nou-născuți, expunerea cordonului ombilical și leziuni la locul vaccinării
  • O infecție nazofaringiană
  • O boală venoasă (de exemplu, eczeme gravitaționale, ulcerații la nivelul picioarelor)
  • Tulburări imunitare sau un sistem imunitar compromis, din cauza unor boli precum diabetul, alcoolismul, obezitatea, virusul imunodeficienței umane (HIV)
  • Sindrom nefrotic
  • Sarcină.

Cauzele erizipelului

Spre deosebire de celulita infecțioasă, care este cauzată adesea de bacterii stafilococice, cea mai frecventă cauză a erizipelului este reprezentată de bacteriile streptococice de grup A, în special Streptococcus pyogenes.

Cele mai multe infecții faciale sunt cauzate de streptococul de grup A. Într-un studiu prospectiv în Norvegia, cercetătorii au concluzionat că streptococii beta-hemolitici au fost cauza principală a celulitei faciale 1. La nou-născuți, streptococul de grup B este principala cauză a erizipelului postpartum.

Staphylococcus aureus, inclusiv tulpini rezistente la meticilină (MRSA), Streptococcus pneumoniae, Klebsiella pneumoniae, Yersinia enterocolitica și Haemophilus influenzae sunt alte bacterii care au dovedit, în cazuri mai rare, că pot provoca apariția erizipelului. 

Când una dintre aceste bacterii pătrunde, printr-o tăietură, în bariera exterioară a pielii, poate apărea această infecție bacteriană numită erizipel. Afecțiunea poate apărea, însă, și atunci când bacteriile se răspândesc în pasajele nazale, în urma unei infecții în nas și în gât.

Alte cauze ale erizipelului pot fi ulcerații la nivelul pielii, incizii chirurgicale, mușcături de insecte, anumite afecțiuni ale pielii, cum ar fi psoriazisul, picioare umflate din cauza problemelor de sănătate, cum ar fi insuficiența cardiacă și diabetul, injectarea unor droguri, cum ar fi heroina.

Simptomele erizipelului

Erizipelul afectează straturile superioare ale pielii. Simptomul tipic este o zonă roșie clar definită de piele inflamată și dureroasă. Dungile roșii care pleacă din acea zonă pot fi un semn că infecția a început să se răspândească și de-a lungul vaselor limfatice. Uneori, ganglionii limfatici din apropiere se umflă și devin mai sensibili la presiune. Persoanele afectate au de obicei febră și, în general, se simt rău chiar de la începutul infecției, când pielea începe să se înroșească.

Erizipelul afectează predominant pielea membrelor inferioare, dar atunci când implică fața, poate avea o distribuție caracteristică pe obraji și peste puntea nasului. Pielea afectată are o margine foarte ascuțită, ridicată și este de un roșu aprins, care poate căpăta o nuanță portocalie, iar în cazurile mai severe, se pot forma și vezicule sau pielea poate deveni necrotică. La sugari, erizipelul apare adesea în regiunea ombilicului sau a scutecului.

Diagnostic erizipel

Medicul poate diagnostica de obicei erizipelul prin simpla efectuare a unui examen fizic și chestionarea pacientului în legătură cu simptomele pe care le are. În timpul examinării clinice, medicul verifică dacă există zone umflate, înroșite și calde ale pielii de pe față și picioare și poate întreba dacă pacientul a avut recent un alt tip de infecție sau dacă a suferit o leziune ușoară, cum ar fi o tăietură.

Medicul poate recomanda câteva teste de sânge. Testele pot ajuta, la identificarea:

  • nivelurilor crescute de globule albe din sânge, care pot fi cauzate de leziuni tisulare și de o posibilă infecție bacteriană;
  • nivelurilor crescute de proteină C reactivă, care este produsă de ficat în cantități crescute atunci când apare inflamația;
  • prezența unei infecții specifice, cauzată de o mușcătură de animal, de exemplu.

De obicei, nu sunt necesare alte teste, dar uneori se va recomanda testarea lichidului din rană pentru a găsi germeni. Acest lucru se face atunci când medicul crede că poate exista un germen specific care să provoace infecția (de exemplu, dacă pielea persoanei a fost infectată după ce a fost mușcată de un animal).

În caz de infecție profundă, se vor efectua fie un CT, fie un RMN.

Diagnostic diferențiat

Există boli care pot mima erizipelul. Acestea se manifestă prin eritem, edem și durere. Unele dintre cele mai grave diagnostice includ bursita septică, artrita septică, fasciita necrozantă, celulita orbitală, tromboza venoasă profundă și sindromul de șoc toxic. Diagnosticele mai puțin grave includ celulita, abcesul, guta și panarațiu (paronichia).

Tratament erizipel

Majoritatea persoanelor cu erizipel se pot trata acasă, dar altele pot necesita tratament la spital. În funcție de gravitatea stării persoanei afectate, planul de tratament poate include remedii la domiciliu, medicamente sau intervenții chirurgicale.

Îngrijire la domiciliu în caz de erizipel

De obicei, partea afectată trebuie ridicată mai sus decât restul corpului pentru a reduce umflarea. De exemplu, dacă piciorul este afectat, ar trebui ca persoana bolnavă să stea în pat cu piciorul ridicat deasupra nivelului șoldului (se pune piciorul pe niște perne, de exemplu). De asemenea, este important să bea multe lichide și să se ridice și să se plimbe din când în când. Este posibil ca piciorul respectiv să aibă nevoie să fie ținut ridicat timp de câteva zile la rând înainte ca umflăturile să dispară.

Compresele reci, pansamentele saline și analgezicele pot fi de folos în atenuarea disconfortului local, la fel și ciorapii compresivi medicinali.

Medicație pentru erizipel

În ceea ce privește medicamentele pentru erizipel, problema se tratează cu antibiotice, tipul exact de antibiotic depinzând de mai mulți factori, cum ar fi ce tip de bacterie a cauzat infecția. Însă penicilina orală sau intravenoasă este în general antibioticul de primă alegere. Eritromicina, roxitromicina sau pristinamicina pot fi utilizate la pacienții cu alergie la penicilină. Vancomicina este utilizată pentru erizipelul facial cauzat de MRSA.

Tratamentul cu antibiotice este recomandat de obicei pe o perioadă de 10-14 zile. De asemenea, medicamente antifungice pentru tratamentul piciorului de atlet pot fi necesare dacă aceasta este cauza erizipelului.

În majoritatea cazurilor, antibioticele vor trata cu succes erizipelul într-o săptămână. Cu toate acestea, poate dura mai mult de o săptămână ca pielea să revină la normal, iar în zonele afectate poate apărea descuamarea. Persoanele care au avut mai multe episoade de erizipel pot avea nevoie de tratament antibiotic preventiv pe termen lung. 

Intervenție chirurgicală pentru erizipel

Intervenția chirurgicală este necesară numai în cazuri rare de erizipel care a progresat rapid și a cauzat moartea țesutului sănătos. Dacă aceasta este situația, poate fi necesară o operație pentru a îndepărta țesutul mort.

Potențiale complicații ar erizipelului

Infecțiile bacteriene ale pielii, lăsate netratate, pot provoca diverse complicații. Acestea includ următoarele:

  • Abcesul: Un abces este un spațiu închis, umplut cu puroi, care se poate dezvolta ca urmare a diferitelor infecții bacteriene ale pielii. Este alcătuit în mare parte din germeni morți, celule tisulare și celule ale sistemului imunitar.
  • Limfedem: părți ale vaselor limfatice infectate pot fi distruse în urma unei infecții cu erizipel. Acest lucru blochează fluxul limfatic (lichidul din sistemul limfatic), determinând acumularea acestuia, ceea ce are ca rezultat inflamarea permanentă și o circulație mai slabă în țesut, crescând riscul de a dezvolta infecții bacteriene ale pielii.
  • Glomerulonefrita post-streptococică (o boală renală care afectează copiii), bursită, tendinită.

Complicațiile erizipelului care pun viața în pericol sunt rare. Dacă bacteriile pătrund în fluxul sangvin, acestea pot provoca otrăvirea sângelui (septicemie). În cazuri rare, o infecție bacteriană a pielii pe față poate provoca meningită (inflamație a membranelor care acoperă creierul și măduva spinării) sau un cheag de sânge într-unul dintre vasele de sânge din creier (tromboză venoasă cerebrală). 

Dacă există complicații, tratamentul rapid poate preveni daunele și mai mari. Semnele unei infecții mai severe includ dureri severe, febră cu transpirații reci și piele palidă, greaţă, respirație mai rapidă, somnolență, confuzie sau alte probleme de conștientizare. Dacă observi oricare dintre aceste simptome, este important să suni imediat la numărul de urgență 112.

Prevenire erizipel

Deși erizipelul nu poate fi întotdeauna prevenit, se pot lua unele măsuri pentru a reduce riscul:

  • Se folosesc regulat creme hidratante pentru a preveni uscarea și crăparea pielii.
  • Orice leziune a pielii, cât de mică, va fi curățată și dezinfectată.
  • Dacă o persoană se confruntă cu piciorul de atlet, e indicat să trateze această problemă. Orice altă problemă a pielii, cum ar fi eczema, trebuie tratată eficient.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: 
DermNet NZ - Erysipelas
https://dermnetnz.org/topics/erysipelas/
NCBI - Erysipelas and cellulitis: Overview
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK303996/
NORD - Erysipelas
https://rarediseases.org/rare-diseases/erysipelas/
1 Studiul „Aetiology and clinical features of facial cellulitis: a prospective study”, Infect Dis (Lond). 2018 Jan, Eivind Rath, Steinar Skrede, Haima Mylvaganam, Trond Bruun 
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/28768452/


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0