Recolonizarea bacteriană, o nouă metodă pentru reducerea drastică în greutate
Recolonizarea bacteriană, o nouă metodă pentru reducerea drastică în greutate
Recolonizarea bacteriană, o nouă metodă pentru reducerea drastică în greutate
Recolonizarea bacteriană reprezintă procesul prin care bacteriile repopulează o zonă a corpului (cum ar fi intestinul, pielea sau cavitatea bucală) după ce flora microbiană naturală a fost perturbată, de exemplu, din cauza antibioticelor, infecțiilor sau altor factori. În acest articol, discutăm despre ce este și cum se folosește recolonizarea bacteriană și dacă e utilă pentru slăbire.
Slăbirea după recolonizarea bacteriană este o modalitate de scădere în greutate prin care se schimbă flora de la nivelul intestinal al unui om gras cu cea de la un om slab, de tipul „care mănâncă orice și nu se îngrașă”. Transplantul de microbiotă fecală este utilizat în principal pentru tratarea infecțiilor recurente cu Clostridium difficile și a altor afecțiuni intestinale, precum colita ulcerativă sau sindromul de intestin iritabil.
Deși există cercetări internaționale care explorează potențialul acestui transplant de fecale în managementul obezității, această metodă nu este încă o practică standardizată sau aprobată pentru scăderea în greutate. În România, recolonizarea bacteriană pentru slăbire se află în stadii experimentale și nu este disponibilă pe scară largă.
Concret, metoda se practică în prezent doar experimental la Institutul Matei Balș, în cazurile pacienților obezi. Specialiștii o privesc ca pe o posibilă viitoare soluție de a slăbi garantat pe viață, însă și riscurile evaluate, deocamdată, sunt foarte mari, până la pericolul septicemiei. Am discutat despre acest nou tip de intervenție cu dr. Cătălin Apostolescu, medic primar boli Infecțioase INBI „M. Balș” din București, care ne-a dat mai multe detalii despre recolonizarea bacteriană și slăbire.
Ce este recolonizarea bacteriană și de ce se folosește?
Recolonizarea bacteriană sau transplantul de microbiotă fecală este transferul de materii fecale care conțin bacterii și substanțe antibacteriene naturale de la un individ sănătos la un recipient bolnav. Termeni similari folosiți anterior pentru această procedură: bacterioterapie fecală, transfuzii de fecale, transplant de fecale, transplant de scaun, clismă cu fecale și infuzie de probiotice umane. Deoarece procedura implică restaurarea completă a întregii microbiote fecale, nu doar un singur agent sau combinație de agenți, acești termeni au fost înlocuiți cu cele menționate.
Deși sună revoluționar, practica este des întalnită la animale (elefanți, hipopotami) la care nou-născuții consumă fecalele mamelor lor, pentru a-și crea o floră capabilă să ingereze vegetalele, deoarece ei se nasc cu intestinele sterile. Tot la animale, veterinarii folosesc „transfaunația” pentru a trata rumegătoarele bolnave.
Istoricul recolonizării bacteriene
La oameni, in China secolului al IV-lea, există mențiuni că se folosea pentru tratarea toxiinfecțiilor alimentare și a diareilor severe, iar in secolul al XVI-lea, Li Shizhen indica „supa galbenă” pentru tratarea bolilor digestive. Supa galbenă conținea scaun proaspăt, uscat sau fermentat, amestecat cu apă și era băută de pacient. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, soldații germani din Afrika Korps au relatat că beduinii consumau fecale de camilă pentru a trata dizenteria, iar în Africa de Sud, membrii triburilor ndebele si xhosa folosesc incă fecalele de elefant în tratarea bolilor digestive.
În perioada modernă, prima descriere a procedurii a făcut-o Ben Eiseman în 1958, în tratarea a patru pacienți cu forme severe de colită pseudomembranoasă, iar din 1988 recolonizarea bacteriană se folosește pe larg în Centrul de Boli Digestive din Sydney, Australia.
Recolonizarea bacteriană în prezent
Metoda a luat amploare în acest secol odată cu izbucnirea epidemiei de diaree cu Clostridium difficile, care a devenit cea mai frecventă infecție nosocomială. Cl. difficile este un bacil anaerob, sporulat care trăiește în mod normal în intestinul uman, reprezentând cca. 5 % din floră.
În condițiile unor pacienți polispitalizați, tratați îndelung cu antibiotice și multiple comorbidități, produce diarei foarte severe, greu de tratat cu antibioticele standard și cu multiple recăderi, toate ducând la o mortalitate ridicată. Antibioticele, dupa cum le spune și numele, distrug bacteriile, atât pe cele patogene, care produc diverse boli, cât și pe cele saprofite care fac parte din flora normală a intestinului și de la care obținem diverse beneficii.
În mod normal, în intestin există cca. 1000 de specii bacteriene, care realizează o încărcătură bacteriană de 10¹º-10¹² bacterii/gram de materii fecale. În urma tratamentelor antibiotice, distrugerea florei intestinale se manifestă nu atât prin scăderea numărului total de bacterii, cât prin scăderea diversității (a numărului de specii) bacteriene, iar Cl. difficile este una dintre speciile rezistente. Astfel, apare drept îndreptățit demersul de a reface flora digestivă.
Cum funcționează recolonizarea bacteriană?
Pentru efectuarea unui transplant de fecale pentru scădere în greutate sau alte scopuri se folosește un donator sănătos, testat, în prealabil, pentru a nu fi purtător al unor boli transmisibile, care nu a urmat tratament antibiotic in precedentele 3 luni și care nu are afecțiuni digestive sau intervenții chirurgicale pe tubul digestiv.
De la acesta se prelevează scaunul emis spontan care se omogenizează și se filtrează, rezultând o suspensie cu încărcătură bacteriană înaltă. Această suspensie se administrează apoi pacientului primitor fie pe sonda naso-gastrică, fie prin clismă, fie prin colonoscopie. Fiecare cale are avantaje și dezavantaje, iar medicul alege varianta cea mai avantajoasă pentru pacient. Se poate folosi atât preparat proaspăt cât și congelat.
Rata de succes este de aproximativ 95% la prima procedură și crește dacă se repetă. În prezent, procedura este indicată în infecțiile cu Cl. Difficile la a doua recidivă, dacă primul episod și prima recidivă au fost tratate corect sau în orice moment dacă pacientul nu răspunde la tratamentul standard.
Metoda mai are și avantajele costului redus și a duratei de spitalizare, de asemenea, mult redusă. Dincolo de „yeak-factor”, repulsia firească a oricarui om, metoda a fost controversată datorită lipsei de standardizare. Actualmente este, însă, acceptată de comunitatea științifică și de forurile naționale și internaționale. Există și varianta recolonizării prin capsule care conțin fecale congelate și uscate, dar aceasta încă nu este disponibilă în România.
Recolonizarea bacteriană, bolile inflamatorii intestinale și procesul de slăbire
Deoarece flora normală a intestinului are atât un rol în digestia și absorbția alimentelor, cât și în antrenarea leucocitelor umane în a învăța răspunsul imun, cercetătorii au încercat extinderea câmpului de aplicare a metodei de recolonizare bacteriană.
O primă direcție o reprezintă bolile inflamatorii intestinale (rectocolita ulcerohemoragică și boala Crohn) precum și bolile autoimune. În prezent se desfașoară studii privind aplicabiltatea procedurii în spondilita ankilopoietică, in rectocolită și altele.
O a doua direcție o reprezintă determinarea modului în care flora intestinală influențează greutatea corporală, sau cum este ea influențată de tipul de alimentație. Se încearcă demonstrarea existenței unor configurații de floră asociate cu anumite conformații antropometrice și demonstrarea posibilității de a scădea în greutate prin modificarea tipului de floră, folosind ca donatori persoane cu greutate normală.
Ce spun studiile despre recolonizarea bacteriană și scăderea în greutate?
În SUA, Canada și mai multe țări europene (Olanda, Germania, Marea Britanie) sunt în desfășurare studii clinice pentru a evalua eficiența unui transplant de fecale în tratarea obezității. Cercetările sugerează că flora donatorilor slabi poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și poate reduce stocarea grăsimilor.
Australia este lider în cercetarea recolonizării bacteriene pentru slăbire și nu numai, cu mai multe studii care investighează impactul asupra sindromului metabolic, obezității și diabetului de tip 2. În zona Asiei de Est, recolonizarea bacteriană este folosită experimental pentru diverse afecțiuni, inclusiv pentru scăderea în greutate, datorită interesului în medicina personalizată și în terapii bazate pe microbiom.
Beneficii potențiale
- Îmbunătățirea sensibilității la insulină: flora intestinală echilibrată reduce inflamația asociată cu obezitatea și îmbunătățește metabolismul carbohidraților.
- Scăderea stocării grăsimilor: anumite bacterii intestinale influențează modul în care organismul stochează sau arde grăsimile.
- Controlul apetitului: microbiota influențează hormonii foamei (grelina și leptina).
Limitări și riscuri
- Lipsa standardizării: compoziția microbiotei variază foarte mult între indivizi, iar efectele transplantului sunt imprevizibile.
- Riscuri medicale: infecții sau reacții adverse în caz de donatori necorespunzători.
- Eficacitate variabilă: unele persoane nu răspund bine la procedură, iar efectele sunt temporare fără un stil de viață adecvat.
Alternative mai sigure în prezent
- Probiotice: administrarea de suplimentele probiotice specifice poate ajuta la reechilibrarea microbiotei intestinale.
- Prebiotice și dietă bogată în fibre: consumul de alimente care susțin bacteriile bune (legume, fructe, cereale integrale) contribuie la un microbiom sănătos.
- Exerciții fizice: activitatea fizică influențează pozitiv microbiota intestinală.
Ce urmează?
Se poate spune că recolonizarea bacteriană pentru slăbire este o metodă promițătoare, dar încă în stadiul experimental. În viitor, terapiile personalizate bazate pe microbiom ar putea deveni soluții viabile pentru tratarea obezității. Deocamdată, așa cum am discutat, transplantul de fecale pentru slăbire este disponibil doar în cadrul studiilor clinice în anumite țări.
Într-o analiză de dată recentă, oamenii de știință au concluzionat că, deși în prezent există provocări legate de recolonizarea bacteriană pentru slăbire, faptul că această procedură are efecte pozitive în ce privește metabolismul glucozei și rezistența la insulină sugerează că va fi folosită cu succes în viitor și pentru scăderea în greutate: „Indiferent de insuficiența și inconsecvența dovezilor privind efectul direct al transplantului de fecale asupra parametrilor antropometrici în populația obeză, constatările promițătoare ale modificărilor în metabolismul glucozei din sânge și rezistența la insulină, precum și în tensiunea arterială, colesterolul din sânge, răspunsurile inflamatorii și nivelurile SCFA (acizi grași cu lanț scurt) prevăd un viitor strălucitor aplicării transplantului la pacienții cu obezitate”.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
American Society for Microbilogy - Fecal Microbiota Transplants (FMT): Past, Present and Future
https://asm.org/articles/2024/february/fecal-microbiota-transplants-past-present-future
Science Direct - Fecal microbiota transplantation in obesity metabolism: A meta analysis and systematic review
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0168822723005661#b0200
Studiul „Fecal microbiota transplantation in obesity metabolism: A meta analysis and systematic review”, apărut în Diabetes Research and Clinical Practice, Volume 202, August 2023, 110803, autori: Li Zecheng et al.
PMC - Fecal Microbiota Transplantation for Weight and Glycemic Control of Obesity as Well as the Associated Metabolic Diseases: Meta-Analysis and Comprehensive Assessment
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10381135/
Studiul „Fecal Microbiota Transplantation for Weight and Glycemic Control of Obesity as Well as the Associated Metabolic Diseases: Meta-Analysis and Comprehensive Assessment”, apărut în Life (Basel). 2023 Jun 30;13(7):1488. doi: 10.3390/life13071488, autori: Diangeng Hu et al.
Te-ar mai putea interesa și...
