Enterocolita acută cu Clostridium Difficile

Infecția cu Clostridium Difficile este cea mai frecventă infecție dobândită în spital ce produce enterocolita infecțioasă, cu risc crescut de recidive și de deces! Infecția se datorează cel mai frecvent folosirii de antibiotice dar ea poate fi și transmisă de la un bolnav la altul. Boala afectează mai frecvent vârstnicii și pe cei cu imunitatea deprimată, dar poate produce enterocolită acuta și la copii.

Enterocolita produsă de aceasta bacterie mai este cunoscută și ca diaree post-antibiotice; orice antibiotic poate declanșa boala chiar și la doze mici.

Bacteria Clostridium Difficile face parte din flora intestinală normală și se regăsește la 60-70 % din copiii mici sănătoși, la 10-30% din bolnavii spitalizați și numai în proporție de 3% în intestinul adulților sănătoși.

Boala poate evolua de la diaree acută simplă la colita și în lipsa tratamentului adecvat evoluția poate fi severă ajungându-se chiar la abdomen acut cu perforație intestinala și chiar deces.

De ce ne îmbolnăvim?

Consumul de antibiotice perturbă flora intestinala normală, ceea ce permite multiplicarea bacteriei Clostridium Difficile în intestin; bacteria secretă toxine ce cauzează inflamația mucoasei intestinale și apariția leziunilor mucoasei cu declanșarea diareei acute. Pacienții spitalizați sunt primele ținte ale infecției cu Clostridium Difficile. Bacteria formează spori rezistenți la căldura ce pot persista în mediul extern timp de luni până la ani; îmbolnăvirea pacienților spitalizați se face pe cale orală, aceștia având deja o flora intestinală alterată. În lipsa dezinfecției corespunzătoare, în spitale pot apărea focare de Clostridium Difficile.

Cum ne putem îmbolnăvi?

Factorul principal de risc pentru colita cu Clostridium difficile este consumul de antibiotice. Chiar și administrarea unui singur antibiotic poate provoca colita cu C. difficile. Terapia prelungită cu antibiotice sau utilizarea de 2 sau mai multe antibiotice crește riscul  bolii. Se pare că și utilizarea de inhibitori ai pompei de protoni (de tip Omez) precum și de anumite antidepresive pot crea conditii favorabile bolii. Alți factori de risc sunt vârsta avansată (> 60 ani) și spitalizarea prelungită. Pacienții cu imunitatea deficitară, cu multiple alte boli, cu boală inflamatorie intestinală au risc crescut de a dezvolta boala.

Cum se manifestă enterocolita acută cu Clostridium Difficile?

Boala poate evolua ca o diaree ușoară, ca o colită pseudo-membranoasă și sever, ca o colită fulminantă ce poate duce la deces!

Cei mai mulți pacienți dezvoltă diaree în timpul sau la scurt timp după administrarea de antibiotice. Cu toate acestea, 25-40% dintre pacienții pot deveni simptomatici abia la 10 săptămâni de la terminarea tratamentului cu antibiotice. Simptomele includ adesea diaree apoasă ușoară, uneori scaunele pot avea aspect verzui sau pot fi cu sânge, sunt prezente dureri abdominale, crampe, lipsa poftei de mâncare, greață, indispoziție și febră în cazurile mai grave.

În cazurile severe apare diareea moderată sau severă cu deshidratare importantă, dureri la nivelul abdomenului inferior, mărirea în volum a abdomenului cu rigiditatea acestuia, în scaune apar pseudomembrane, ce pot indica prezența unor complicații cum ar fi colita pseudomembranoasă. În unele cazuri, diareea poate fi discretă sau absentă, boala evoluând direct ca și colită fulminantă cu megacolon toxic (colită toxică acută cu dilatarea colonulu prin acumularea exagerată de gaze), perforații intestinale și peritonită cu risc crescut de deces!

Cum se tratează infecția cu Clostridium Difficile?

În funcție de severitatea bolii, tratamentul se face cu Metronidazol sau Vancomicină. Este indicat  să se oprească orice alt tratament antibiotic inutil!

Pentru pacienții cu mai multe recurențe ale bolii se poate recomanda transplantul de fecale. În cazul pacienților cu perforație colonică se intervine chirurgical. Se menține dieta antidiareică prelungită, se administrează antidiareice, soluții de rehidratare hidroelectrolitică, probiotice de tip Enterol pentru refacerea florei intestinale și se evită medicamentele de tip Imodium ce pot bloca motilitatea intestinală.

Exista pericolul de recidiva dupa tratament!

Unii pacienți cu boala ușoară pot recupera fara terapie specifică; cu toate acestea, diareea persistentă poate fi debilitantă și poate dura timp de câteva săptămâni. De aceea, tratamentul este recomandat chiar și în formele ușoare. Utilizarea de metronidazol oral sau vancomicină produce rate de vindecare mai mari de 95%, în cazurile de diaree ușoară-moderată cu o ameliorare a diareei în mai puțin de 3-4 zile și rezoluție completă în 7-10 zile. Aproximativ 20-27% dintre pacienții tratați pentru un prim episod de colita cu C. difficile vor recidiva dupa finalizarea cu succes a terapiei, în general la 3 zile până la 3 săptămâni după terminarea tratamentului.

Ce măsuri respectăm ca să nu ne îmbolnăvim?

Cea mai importantă măsură preventivă este utilizarea judicioasă a antibioticelor!!!

Atât personalul medical, cât și familia și vizitatorii pacienților internati trebuie instruiți despre modalitățile de transmitere ale bolii, despre simptomele bolii și despre măsurile de igenă adecvate (cum ar fi spălarea cu apă și săpun sau săpun antimicrobian, dezinfecția suprafețelor și a obiectelor soluții pe bază de clor).

 

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0