Enterocolita acută cu Clostridium Difficile

Infecția cu Clostridium Difficile este cea mai frecventă infecție dobândită în spital ce produce enterocolita infecțioasă, cu risc crescut de recidive și de deces! Infecția se datorează cel mai frecvent folosirii de antibiotice , dar ea poate fi și transmisă de la un bolnav la altul. Boala afectează mai frecvent vârstnicii și pe cei cu imunitatea deprimată, dar poate produce enterocolită acuta și la copii.

 

Enterocolita produsă de aceasta bacterie mai este cunoscută și ca diaree post-antibiotice; orice antibiotic poate declanșa boala chiar și la doze mici.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Bacteria Clostridium Difficile face parte din flora intestinală normală și se regăsește la 60-70 % din copiii mici sănătoși, la 10-30% din bolnavii spitalizați și numai în proporție de 3% în intestinul adulților sănătoși.

Boala poate evolua de la diaree acută simplă la colita și în lipsa tratamentului adecvat evoluția poate fi severă ajungându-se chiar la abdomen acut cu perforație intestinala și chiar deces.

De ce ne îmbolnăvim?

Consumul de antibiotice perturbă flora intestinala normală, ceea ce permite multiplicarea bacteriei Clostridium Difficile în intestin; bacteria secretă toxine ce cauzează inflamația mucoasei intestinale și apariția leziunilor mucoasei cu declanșarea diareei acute. Pacienții spitalizați sunt primele ținte ale infecției cu Clostridium Difficile. Bacteria formează spori rezistenți la căldura ce pot persista în mediul extern timp de luni până la ani; îmbolnăvirea pacienților spitalizați se face pe cale orală, aceștia având deja o flora intestinală alterată. În lipsa dezinfecției corespunzătoare, în spitale pot apărea focare de Clostridium Difficile.

Cum ne putem îmbolnăvi?

Factorul principal de risc pentru colita cu Clostridium difficile este consumul de antibiotice. Chiar și administrarea unui singur antibiotic poate provoca colita cu C. difficile. Terapia prelungită cu antibiotice sau utilizarea de 2 sau mai multe antibiotice crește riscul  bolii. Mai multe clase de antibiotice sunt implicate în cauza bolii. cum ar fi :

  • penicilinele,
  • cefalosporinele,
  • fluorochinolona și
  • clindamicina  

În afară de utilizarea antibioticelor, alți factori de risc implicați în cauzalitate includ vârsta înaintată, chimioterapia, boala renală cronică, boala hepatică cronică și malnutriția.

Se pare că și utilizarea de inhibitori ai pompei de protoni (de tip Omez) precum și de anumite antidepresive pot crea conditii favorabile bolii. 

Alți factori de risc sunt vârsta avansată (> 60 ani) și spitalizarea prelungită. Pacienții cu imunitatea deficitară, cu multiple alte boli, cu boală inflamatorie intestinală au risc crescut de a dezvolta boala.

Cum se manifestă enterocolita acută cu Clostridium Difficile?

Boala poate evolua ca o diaree ușoară, ca o colită pseudo-membranoasă și sever, ca o colită fulminantă ce poate duce la deces!

Cei mai mulți pacienți dezvoltă diaree în timpul sau la scurt timp după administrarea de antibiotice. Cu toate acestea, 25-40% dintre pacienții pot deveni simptomatici abia la 10 săptămâni de la terminarea tratamentului cu antibiotice. Simptomele includ adesea diaree apoasă ușoară, uneori scaunele pot avea aspect verzui sau pot fi cu sânge, sunt prezente dureri abdominale, crampe, lipsa poftei de mâncare, greață, indispoziție și febră în cazurile mai grave.

În cazurile severe apare diareea moderată sau severă cu deshidratare importantă, dureri la nivelul abdomenului inferior, mărirea în volum a abdomenului cu rigiditatea acestuia, în scaune apar pseudomembrane, ce pot indica prezența unor complicații cum ar fi colita pseudomembranoasă. În unele cazuri, diareea poate fi discretă sau absentă, boala evoluând direct ca și colită fulminantă cu megacolon toxic (colită toxică acută cu dilatarea colonulu prin acumularea exagerată de gaze), perforații intestinale și peritonită cu risc crescut de deces!

Cum se tratează infecția cu Clostridium Difficile?

Managementul infecției cu Clostridium Difficile include o abordare în mai multe etape de întrerupere a utilizării antibioticelor incitante, izolarea pacientului și administrarea antibioticului în funcție de severitatea infecției. Antibioticele utilizate de obicei în tratamentul infecției cu Clostridium Difficile sunt vancomicina sau fidaxomicina. Pacienții asimptomatici, în ciuda faptului că au un test de toxină în scaun pozitiv, nu necesită tratament. Metronidazolul intravenos poate fi utilizat la un pacient care suferă de ileus, unde administrarea antibioticelor administrate oral va fi întârziată. Cu toate acestea, vancomicina nu poate fi administrată intravenos deoarece nu poate fi secretată în colon.

Conform noilor ghiduri IDSA, un episod inițial non-sever de infecție cu Clostridium Difficile la adulți poate fi tratat cu

  • vancomicină 125 mg pe cale orală de 4 ori/zi sau
  • fidaxomicină 200 mg de două ori pe zi timp de 10 zile.

Infecția severă cu Clostridium Difficile este definită ca un număr de celule albe din sânge mai mare de 15.000 celule/microL, albumină serică mai mică de 3 g/dL și un nivel al creatininei serice mai mare de 1,5 ori nivelul premorbid. Un episod inițial sever poate fi tratat cu aceeași doză de vancomicină sau fidaxomicină ca și în infecția inițială non-severă cu Clostridium Difficile.

Pentru un episod inițial fulminant cu hipotensiune arterială, șoc, ileus sau megacolon, tratamentul este vancomicină 500 mg, de 4 ori/zi pe cale orală sau prin tub NG. Dacă este prezent ileus, se poate folosi clisma rectală cu vancomicină (500 mg în 100 ml ser fiziologic normal pe rect de 4 ori/zi).

Metronidazolul intravenos 500 mg, de 3 ori pe zi poate fi adăugat cu vancomicină orală sau rectală.

Intervenția chirurgicală, cum ar fi colectomia subtotală cu conservarea rectului, poate fi necesară la anumiți pacienți care dezvoltă colită fulminantă care duce la complicații precum megacolon toxic, perforație intestinală și colită necrozantă.

Pentru pacienții cu mai multe recurențe ale bolii se poate recomanda transplantul de fecale. În cazul pacienților cu perforație colonică se intervine chirurgical. Se menține dieta antidiareică prelungită, se administrează antidiareice, soluții de rehidratare hidroelectrolitică, probiotice de tip Enterol pentru refacerea florei intestinale și se evită medicamentele de tip Imodium ce pot bloca motilitatea intestinală.

Exista pericolul de recidiva dupa tratament!

Cum se trateaza recidiva de enterocolita cu Clostridium Dificile

Unii pacienți cu boala ușoară pot recupera fara terapie specifică; cu toate acestea, diareea persistentă poate fi debilitantă și poate dura timp de câteva săptămâni. De aceea, tratamentul este recomandat chiar și în formele ușoare.

Utilizarea de metronidazol oral sau vancomicină produce rate de vindecare mai mari de 95%, în cazurile de diaree ușoară-moderată cu o ameliorare a diareei în mai puțin de 3-4 zile și rezoluție completă în 7-10 zile. Aproximativ 20-27% dintre pacienții tratați pentru un prim episod de colita cu Clostridium Difficile vor recidiva dupa finalizarea cu succes a terapiei, în general la 3 zile până la 3 săptămâni după terminarea tratamentului.

Prima recidivă a infecției cu Clostridium Difficile  poate fi tratată cu un regim de reducere prelungită și cu vancomicină pulsată, care este de 125 mg, de 4 ori pe zi timp de 10 până la 14 zile, de 2 ori pe zi timp de 7 zile, o dată pe zi timp de 7 zile, și în cele din urmă, o dată la 2 până la 3 zile timp de 2 până la 8 săptămâni sau fidaxomicină 200 mg, de 2 ori pe zi timp de 10 zile dacă a fost utilizată vancomicina pentru episodul inițial.

O a doua recidivă sau o nouă recidivă poate fi tratată cu un regim de vancomicină redus și pulsat, așa cum s-a menționat pentru prima recidivă, vancomicina 125 mg pe cale orală, de 4 ori pe zi timp de 10 zile, urmată de rifaximină 400 mg pe cale orală, de 3 ori pe zi timp de 20 de zile, fidaxomicină 200 mg, de 2 ori pe zi timp de 10 zile, SAU transplant fecal.

Bezlotoxumab, un anticorp monoclonal uman mai nou împotriva toxinei Clostridium Difficile a fost recent aprobat pentru gestionarea infecțiilor recurente cu Clostridium Difficile, iar un studiu clinic efectuat pentru a evalua eficacitatea a evidențiat rezultate pozitive.

Transplantul fecal, procesul prin care fecalele de la un donator sănătos în tractul intestinal al unei persoane cu echilibru microbian perturbat, a raportat o rată de succes de 80% până la 90% în reducerea recurenței infecțiilor cu Clostridium Difficile

Ce măsuri respectăm ca să nu ne îmbolnăvim?

Cea mai importantă măsură preventivă este utilizarea judicioasă a antibioticelor!!!

Atât personalul medical, cât și familia și vizitatorii pacienților internati trebuie instruiți despre modalitățile de transmitere ale bolii, despre simptomele bolii și despre măsurile de igenă adecvate (cum ar fi spălarea cu apă și săpun sau săpun antimicrobian, dezinfecția suprafețelor și a obiectelor soluții pe bază de clor).

Perspective tratament si vaccin 

Medicamente precum ridinilazolul sunt studiate în ptrezent pentru tratamentul eficient al infecției cu Clostridioides difficile.

Beta-lactamaza orală  poate menține bacteriile intestinale și este studiată pentru prevenirea infecției cu C. difficile și a diareei asociate antibioticelor.

Terapiile cu microbiom sunt, de asemenea, investigate ca o abordare alternativă pentru prevenirea diareei asociate antibioticelor.

Companiile farmaceutice dezvoltă un vaccin pentru prevenirea infecției cu C. difficile, dar cercetarile sunt inca in faza incipienta.

 

Sursă foto: Shutterstock

Clostridioides Difficile, 2022, Pradeep Kumar Mada; Mohammed U. Alam.

Bezlotoxumab - A New Agent for Clostridium difficile Infection, 2017,John G Bartlett

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0