Spondilita anchilozantă: simptome, cauze și tratament

Spondilita anchilozantă face parte dintr-un grup de boli conexe cunoscute sub numele de spondiloartropatii. Spondilita anchilozantă este un tip rar de artrită care provoacă durere și rigiditate la nivelul coloanei vertebrale. Spondilita anchilozantă este atât un tip de artrită autoimună, cât și o boală inflamatorie cronică. O boală autoimună se dezvoltă atunci când corpul tău atacă propriile țesuturi sănătoase. Spondilita anchilozantă este, de asemenea, o afecțiune inflamatorie care implică articulații inflamate sau umflate.

Această afecțiune, cunoscută și sub numele de boala Bechterew, începe, în general, în partea inferioară a spatelui și se poate răspândi până la gât sau poate deteriora articulațiile din alte părți ale corpului.

Spondilita anchilozantă este o boală inflamatorie care, în timp, poate provoca fuziunea unora dintre vertebre, oasele mici din coloana vertebrală. Această tasare face coloana vertebrală mai puțin flexibilă și poate duce la o postură aplecată în față, cocoșată. Dacă coastele sunt afectate, poate fi dificil să respiri profund. 

Cauze spondilită anchilozantă

Spondilita anchilozantă nu are o cauză specifică cunoscută, deși are o legătură genetică și poate apărea în familii.

Factori de risc spondilită anchilozantă 

•    sexul – bărbații sunt mai predispusi sa dezvolte spondilita anchilozanta decat femeile;
•    vârsta – debutul apare, în general, la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte;
•    ereditatea – majoritatea pacienților care suferă de spondilită anchilozantă au gena HLA-B27, cu toate că mulți oameni care au această genă nu dezvoltă niciodată spondilită anchilozantă;

Deși spondilita anchilozantă poate apărea la mai mult de o persoană dintr-o familie, nu este o boală pur genetică. Mai mulți factori genetici și de mediu joacă probabil un rol în determinarea riscului de a avea spondilita anchilozantă. De exemplu, aproximativ 80% dintre copiii care moștenesc HLA-B27 de la un părinte cu spondilită anchilozantă nu dezvoltă tulburarea.

Aproximativ 95% dintre persoanele care au spondilită anchilozantă au o variație a genei antigenului leucocitar uman-B (HLA-B). Această genă modificată sau mutată produce o proteină numită HLA-B27 care crește riscul de îmbolnăvire. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor cu o genă HLA-B mutantă nu fac AS. De fapt, 80% dintre copiii care moștenesc gena mutantă de la un părinte cu SA nu dezvoltă boala. Peste 60 de gene au fost legate de această afecțiune.

Studiul, „Șoarecii cu deficit de ERAP1 au redus celulele T reglatoare de tip 1 și dezvoltă caracteristici scheletice și intestinale ale spondilitei anchilozante”, a fost publicat în Scientific Reports in2018 si aduce o alta perspectiva asupra etiopatogeniei genetice a spondilitei anchilozante.  Funcționarea defectuoasă a genei asociate cu spondilita anchilozantă, ERAP1 este legată de pierderea unui anumit tip de celulă imunitară, care pare să contribuie la procesul de inflamație asociat bolii, potrivit unui studiu la animale. Cercetătorii doresc acum să treacă la studiile pe oameni în următorii ani pentru a valida aceste descoperiri.

Totodată, îți poate crește riscul de a dezvolta spondilita anchilozantă, dacă ai una dintre aceste afecțiuni:

•    boala Crohn;
•    colita ulcerativă;
•    psoriazis.

Prevalență spondilită anchilozantă 

Spondilită anchilozantă tinde să se dezvolte mai întâi la adolescenți și adulții tineri. De asemenea, este de aproximativ 2 ori mai frecventă la bărbați decât la femei. 

Simptome spondilită anchilozantă

Simptomele apar, de obicei, la persoanele cu vârsta cuprinsă între 17 și 45 de ani, dar se pot dezvolta și la vârste mai mici sau mai mari.

Semnele și simptomele timpurii ale spondilitei anchilozante pot include durere și rigiditate în partea inferioară a spatelui și a șoldurilor, în special dimineața și după perioadele de inactivitate. Durerea de gât și oboseala sunt, de asemenea, frecvente. În timp, simptomele se pot agrava, îmbunătăți sau opri la intervale neregulate.

Zonele cel mai frecvent afectate sunt:

•    articulația dintre baza coloanei vertebrale și pelvis;
•    vertebrele din partea inferioară a spatelui;
•    locurile în care tendoanele și ligamentele se atașează de oase, în principal în coloana vertebrală, dar uneori de-a lungul spatelui călcâiului;
•    cartilajul dintre stern și coaste;
•    articulațiile șoldului și umărului.

Unii pacienți au dureri persistente, în timp ce alții prezintă simptome mai ușoare. 

Simptome spondilitei anchilozanta tind să se dezvolte treptat, de regulă, pe parcursul mai multor luni sau ani, și pot să apară și să treacă, cu timpul. La unii pacienți starea se îmbunătățește pe parcurs, dar pentru alții se poate agrava încetul cu încetul.

Dacă ai spondilită anchilozantă, este posibil să ai:

•    rigiditate și dureri în zona joasă a spatelui;
•    dureri de șold;
•    dureri articulare;
•    dificultăți de respirație;
•    dureri de gât;
•    oboseală;
•    pierderea poftei de mâncare și pierderea inexplicabilă în greutate;
•    dureri abdominale și diaree;
•    erupții cutanate;
•    probleme de vedere.

Când să mergi la medic? 

Ar trebui să consulți medicul de familie, dacă ai simptomele specifice spondilitei anchilozante persistă.

În cazul în care medicul consideră că ai putea avea această afecțiune, ar trebui să te îndrume la un specialist reumatolog pentru analize suplimentare și un tratament corespunzător.

Așadar, consultă un specialist, dacă ai dureri de spate sau de fese care au apărut încet, sunt mai accentuate dimineața sau te trezesc din somn în timpul jumătate a nopții. Ai în vedere o vizită la medic, mai ales dacă această durere se îmbunătățește odată cu exercițiile fizice și se agravează cu odihna. 

Totodată, fii atent dacă ai un ochi roșu dureros, sensibilitate crescută la lumină sau vedere în ceață.

Diagnostic spondilită anchilozantă 

După ce îți examinează simptomele și istoricul familial, medicul va efectua un examen fizic în timpul căruia îți poate cere să respiri profund sau să te apleci în direcții diferite. În plus, poate încerca să îți producă durere apăsându-ți pe anumite porțiuni ale pelvisului sau mutându-ți picioarele într-o anumită poziție. 

În unele situații, specialistul îți poate recomanda unul sau mai multe dintre aceste teste pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului:

•    teste imagistice: RMN sau radiografii ale coloanei vertebrale; 
•    teste de sânge, care pot verifica prezența genei HLA-B27. Aproximativ 8% dintre persoanele de origine europeană au această genă, dar doar un sfert dintre aceștia dezvoltă spondilită anchilozantă.

Tratament spondilită anchilozantă 

Scopul tratamentului este de a ameliora durerea și rigiditatea și de a preveni sau a întârzia complicațiile și deformarea coloanei vertebrale. 

Tratamentul pentru spondilita anchilozantă are cel mai mare succes înainte ca boala să provoace articulațiilor leziuni ireversibile. 

Opțiunile de tratament includ: 

•    medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot ameliora inflamația, durerea și rigiditatea;

•    medicamentele antireumatice (eng. disease-modifying anti-rheumatic drugs) care reduc durerea și umflarea articulațiilor;

•    corticosteroizii injectabili ameliorează temporar durerile articulare și inflamația;

•    exerciții fizice – activitatea fizică regulată poate încetini sau opri progresia bolii și pare să atenueze durerea;
Mulți pacienți se confruntă cu dureri mai grave atunci când sunt inactivi. 

•    kinetoterapia este o parte importantă a tratamentului și poate oferi o serie de beneficii, de la ameliorarea durerii la rezistență și flexibilitate îmbunătățite;

•    intervențiile chirurgicale – un număr mic de pacienți cu spondilită anchilozantă poate necesita operație;

Medicul îți poate recomanda o intervenție chirurgicală, dacă ai dureri severe sau leziuni articulare ori dacă articulația șoldului este atât de deteriorată încât trebuie înlocuită.

Complicații spondilită anchilozantă 

Spondilita anchilozantă are complicații articulare și extraarticulare. Acestea includ:

•    durere cronică și dizabilitate;
•    regurgitare aortică, când valva aortică a inimii nu se închide corespunzător;
•    fibroză pulmonară;
•    sindromul cauda equina sau coadă de cal în care nervii sunt presați, fibrele nervoase expuse, situate în partea inferioară a măduvei spinării devin iritate;
•    tulburări de dispoziție. 

În spondilita anchilozantă severă, se formează un os nou ca parte a încercării organismului de a se vindeca. Acest os nou unește, treptat, golul dintre vertebre și, în cele din urmă, îmbină secțiuni de vertebre. Acele părți ale coloanei tale devin rigide și inflexibile. Îmbinarea îți poate întări, de asemenea, cutia toracică, limitându-ți capacitatea și funcția pulmonară.

Alte complicații pot include:

•    inflamarea ochilor (uveită), una dintre cele mai frecvente complicații ale spondilitei anchilozante;
•    fracturile de compresie ale coloanei vertebrale (fracturi vertebrale de compresiune) – în primele etape ale spondilitei anchilozante oasele unora dintre pacienți se subțiază. Vertebrele slăbite se pot rupe, crescând gravitatea posturii cocoșate. Fracturile vertebrale pot pune presiune asupra și, eventual, răni măduva spinării și nervii care trec prin coloana vertebrală.
•    problemele cu inima – spondilita anchilozantă poate cauza probleme cu aorta, cea mai mare arteră din organism. Aorta inflamată se poate mări până în punctul în care distorsionează forma valvei aortice din inimă, fapt ce îi afectează funcția.

Abordare interprofesională spondilită anchilozantă

O abordare interprofesională a spondilitei anchilozante poate îmbunătăți funcția, poate reduce durerea și poate crește calitatea vieții pacientului.

Spondilita anchilozantă este o afecțiune sistemică care poate afecta multe sisteme de organe și, prin urmare, pentru a evita morbiditatea se recomandă o abordare interprofesională, în cadrul echipei de medici, cum ar fi reumatolog pentru a evalua și gestiona simptomele acute și pentru a aborda orice spondiloartropatii coexistente, gastroenterolog pentru evaluarea bolii inflamatorii intestinale, oftalmolog pentru a evalua uveita anterioară, neurolog pentru a evalua sindroamele de compresie nervoasă etc.

Prognostic spondilită anchilozantă

Majoritatea pacienților rămân complet funcționali și capabili să lucreze. Pacienții cu boala severă, de lungă durată, au o mortalitate mai mare în comparație cu populația generală, în principal din cauza complicațiilor cardiovasculare.

Recomandări specifice spondilită anchilozantă

Dietă, stil de viață și remedii casnice spondilită anchilozantă

Pe lângă consultul medical regulat și administrarea medicamentelor conform prescripției medicului, iată câteva lucruri pe care le poți face pentru a-ți îmbunătăți starea, dacă te confrunți cu spondilită anchilozantă:

•    exercițiile fizice pot ajuta la calmarea durerii, menținerea flexibilității și îmbunătățirea posturii;
•    căldura poate ameliora durerea și rigiditatea încearcă comprese calde, băi fierbinți etc 
•    gheața aplicată de pe zonele inflamate poate ajuta la reducerea umflăturii;
•    nu fuma – fumatul creează probleme suplimentare pentru persoanele cu spondilită anchilozantă, inclusiv îngreunarea respirației, accelerarea leziunile coloanei vertebrale și intensificarea durerii;
•    ai grijă la postura ta și îndreapă-ți spatele – exersează în fața unei oglinzi o poziție adecvată a corpului, o postură verticală;
•    alege o dietă sănătoasă și evită alimentele prăjite, carnea procesată și alimentele bogate în grăsimi și zahăr, care pot avea un efect inflamator. Dietele antiinflamatorii, precum dieta mediteraneană, pot ajuta la combaterea inflamației.
•    menține-ți o greutate sănătoasă: kilogramele în plus exercită presiune asupra articulațiilor și oaselor;
•    gestionează stresul prin masaj, yoga, meditație sau consiliere psihologică;
•    limitează consumul de alcool care poate slăbi oasele și crește riscul de osteoporoză!

Noi perspective terapeutice 

Analiza imunologică din studiul amintit anterior a arătat că șoarecii cu deficiență de ERAP1 aveau niveluri mai scăzute de celule T reglatoare de tip 1 (Tr1) și celule dendritice tolerogene decât animalele de control. Ambele tipuri de celule sunt implicate în producerea toleranței imune.

„Am demonstrat la șoareci că pierderea activității adecvate ERAP1 se corelează cu pierderea anumitor celule imunitare numite Tr1s, despre care știm că sunt direct responsabile pentru controlul răspunsurilor imune excesive care pot ataca țesuturile și celulele sănătoase”, dr. Andrea Amalfitano, osteopat. Heritage Foundation a dotat profesor de pediatrie, microbiologie și genetică moleculară la Universitatea de Stat din Michigan, a spus într-un comunicat de presă. „Descoperirea noastră ne permite să ne concentrăm asupra rolului pe care îl au gena și celulele Tr1 în Spondilita anchilozanta.”

„Știm că celulele Tr1 sunt implicate în probleme digestive, cum ar fi bolile inflamatorii intestinale și este posibil ca reducerea acestor celule să fie responsabilă pentru răspunsurile inflamatorii crescute pe care le-am văzut la șoareci și să fie asociată și cu spondilita anchilozantă”, a spus Pepelyayeva.

Aceste rezultate sugerează că șoarecii fără ERAP1 sunt un nou model animal important și util pentru studierea mecanismelor bolii celor mai importante manifestări scheletice și intestinale găsite la pacienții cu Spondilita anchilozanta,

Acest model ar putea fi folosit și pentru testarea agenților terapeutici care vizează manifestările scheletice, imune și intestinale ale Spondilita anchilozanta.

„Este mai mult de făcut, dar un nou tratament de imunoterapie în care mai multe celule Tr1 sunt infuzate înapoi în pacient, corectând în cele din urmă deficiența, ar putea fi o posibilitate”, a spus Pepelyayeva.

Această nouă imunoterapie ar putea ajuta la reglarea răspunsului imunitar și, astfel, la corectarea inflamației coloanei vertebrale asociate bolii și a fuziunilor coloanei vertebrale, a spus ea.

De altfel, studiul clinic desfasurat in 2021 al prof.dr Atul Deodhar, MD, MRCP, Profesor de Medicină, Divizia de Artrită și Boli Reumatice, Facultatea de Medicină, Clinica de Reumatologie a Universității de Sănătate și Știință din Oregon (OHSU) intitulat „Upadacitinib în spondilita anchilozantă activă: rezultate pe 1 an din studiul SELECT-AXIS 1 dublu-orb, controlat cu placebo și extensia deschisă”,Rezultatele au demonstrat că upadacitinib 15 mg a arătat o eficacitate susținută pe parcursul a 1 an.

Upadacitinib face parte din clasa inhibitorilor JAKce  aparțin unei familii de medicamente numite DMARD (medicamente antireumatice care modifică boala). Trei inhibitori JAK, baricitinib (Olumiant), tofacitinib (Xeljanz) și upadacitinib (Rinvoq), sunt aprobați de FDA pentru a trata artrita reumatoidă. Inhibitorii JAK difera de substanțele biologice, desi ambele suprimă sistemul imunitar si  cresc riscul de infecții grave și anumite tipuri de cancer. Inhibitorii JAK pot fi mai siguri, deoarece nu sunt legați de nicio alergie. Medicamentele biologice pot provoca o reacție alergică la un număr mic de oameni.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NHS: „Ankylosing spondylitis”, https://www.nhs.uk/conditions/ankylosing-spondylitis/symptoms/ 
Mayo Clinic: „Ankylosing spondylitis”, https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/ankylosing-spondylitis/symptoms-causes/syc-20354808 
Medline Plus: „Ankylosing spondylitis”, https://medlineplus.gov/genetics/condition/ankylosing-spondylitis/
NCBI: „Ankylosing Spondylitis”, https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470173/ 
Cleveland Clinic: „Ankylosing Spondylitis (AS)”, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16595-ankylosing-spondylitis-as 
Web MD: „What Is Ankylosing Spondylitis?”, https://www.webmd.com/ankylosing-spondylitis/what-is-ankylosing-spondylitis 

ERAP1 deficient mice have reduced Type 1 regulatory T cells and develop skeletal and intestinal features of Ankylosing Spondylitis, 2018

Yuliya Pepelyayeva,  David P. W. RastallYasser A. AldhamenPatrick O’ConnellSandra Raehtz

 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0