1
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7507/2015/01-02 Anexa 1
7508/2015/01-02-03-04-05-06
Prospect
Prospect: Informaţii pentru pacient
Vancomycin-CNP 500 mg
pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Vancomycin-CNP 1000 mg
pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Vancomicină
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament
deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
-
Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
-
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-
Acest medicament a fost prescris numai
pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le
poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
-
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile
reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.
Ce găsiţi în acest prospect:
1.
Ce este Vancomycin-CNP
şi pentru ce se utilizează
2.
Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin-CNP
3.
Cum să vi se administreze Vancomycin-CNP
4.
Reacţii adverse posibile
5.
Cum se p
ăstrează Vancomycin-CNP
6.
C
onţinutul ambalajului şi alte informaţii
1.
Ce este Vancomycin-CNP
şi pentru ce se utilizează
Vancomicina aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe
tipuri de infecții cu bacterii, inclusiv
- pneumonie
-
infecții ale pielii
-
infecții ale oaselor
-
infecții ale valvelor cardiace
-
infecții ale sângelui (care pot fi asociate infecțiilor de mai sus)
-
anumite infecții ale intestinului.
Este utilizat pentru tratamentul
-
infecţiilor severe determinate de bacterii sensibile la vancomicină dar rezistente (insensibile) la multe alte
antibiotice;
-
pacienţilor alergici la penicilină și cefalosporine.
Poate să vă fie administrat și înaintea anumitor intervenții chirurgicale pentru prevenirea apariției infecțiilor.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluție. Înainte de utilizare va fi dizolvat și
diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă și vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de
către un medic sau o asistentă medicală.
2
Vancomycin-CNP
poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale
extinse (colită pseudomembranoasă).
2.
Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin-CNP
Nu ut
ilizaţi Vancomycin-CNP:
-
dacă sunteţi alergic la vancomicină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
(enumerate la punctul 6).
Atenţionări şi precauţii
Înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele
dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
•
aveți puține celule în sânge
•
aveţi sau ați avut probleme cu rinichii
•
aveţi sau ați avut probleme de auz, cum este surditatea
•
luați alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• a
ţi avut în trecut o reacţie alergică la medicamentul teicoplanină, deoarece există un risc crescut să
fiţi alergic și la Vancomycin-CNP
•
aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cuVancomycin-CNP. În
acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva
diareii.
sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
•
alăptaţi
•
sunteţi vârstnic şi aveţi vârsta peste 60 de ani
•
sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
•
urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
În cazul în care dezvoltați o reacție alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu
vancomicină și vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid,
puteți să prezentați unele reacții adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupție cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicina trebuie utilizată cu prudență la pacienți cu insuficiență renală sau în caz de tratament
concomitent cu alte substanțe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariție a efectelor
toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate anali
ze seriate ale funcției renale și
trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate apărea la pacienţii
cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament
concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc,
concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
D
acă veți primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veți face analize de sânge la
intervale regulate. De asemenea, veți fi monitorizat pentru apariția unei posibile supra-infecții (infecție nouă
care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozități
(ceea ce se numește colită pseudomembranoasă).
Vancomycin-CNP
împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente,
inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi
minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu vancomicina.
Mai mult, nu luaţi nici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luați în același timp:
• m
edicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează
concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului
3
(de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte
dăunătoare pot fi crescute. În acest caz este
necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
•
• medicamente pentru
relaxare musculară (de exemplu succinilcolină): efectul acestora poate fi intensificat
sau prelungit
•
agenți anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate
crește riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt scăderea tensiunii arteriale, înroşirea
pielii, erupţie urticariană şi mâncărime
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de
vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Sarcina,
alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-
vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Vancomicina traversează placenta şi există risc de toxicitate la nivelul urechilor şi rinichilor fătului. Prin
urmare, dacă sunteţi gravidă, medicul trebuie să vă administreze vancomicină numai dacă acest lucru este
absolut necesar şi după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.
Van
comicina se excretă în laptele uman. Deoarece copilul poate fi afectat de acest medicament, acesta
trebuie utilizat în timpul alăptării numai în cazul în care alte medicamente nu au avut succes. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea de a opri alăptarea.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Vancomycin-CNP nu are nici
o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
3.
Cum s
ă vi se administreze Vancomycin-CNP
Vancomycin-CNP
va fi administrată de către personalul medical în timpul spitalizării.
Medicul dumneavoastră va decide ce doză din acest medicament veţi primi în fiecare zi şi cât va dura
tratamentul.
Doze
Doza de medicament care vi se va administra este
în funcție de:
•
vârsta dumneavoastră
•
infecția pe care o aveți
•
starea de funcționare a rinichilor dumneavoastră
•
starea auzului dumneavoastră
•
orice alte medicamente pe care le luați.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 2000 mg pe zi divizată în 2 sau 4 doze.
Copii
cu vârsta între o lună și 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg, fracționată în 4 prize, adică 10
mg/kg la fiecare 6 ore.
S
ugari cu vârsta de până la o lună:
0-7 zile: doza
iniţială este de 15 mg/kg; dozele de întreţinere sunt de 10 mg/kg, administrate la interval de 12
ore
7-30 zile:
doza iniţială este de 15 mg/kg; dozele de întreţinere sunt de 10 mg/kg administrate la intervale de 8
ore
Profilaxie împotriva infecţilor bateriene, înaintea unei intervenţii chirurgicale
Se administrează 1000 mg la adulţi, înaintea unei intervenţii chirurgicale, iar în funcţie de tipul intervenţiei
4
chirurgicale doza de vancomicină de 1000 mg poate fi administrată şi la 12 ore după intervenţia chirurgicală.
Pacienţi cu insuficienţă renală, vârstnici şi copii născuţi prematur: medicul va reduce dozele sau va mări
intervalul dintre două doze.
Administrare pe cale orală: singura indicaţie pentru administrarea pe cale orală este în anumite infecţii
intestinale (colită pseudomembranoasă)
Adulți și copii peste 12 ani: doza uzuală este de 250 mg pe zi, divizată în 4 prize, timp de 7 până la 10 zile.
Copii până la 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg divizată în 2 sau 3 prize, pe o perioadă de 7 până
la 10 zile.
Doza totală zilnică nu trebuie să depăşească 2000 mg.
Cum se va administra tratamentul
Administrarea în perfuzie
intravenoasă înseamnă că medicamentul curge dintr-un flacon sau o pungă de
perfuzie printr-un tub într-
un vas de sânge și de aici în corpul dumneavoastră.
Medic
ul dumneavoastră sau asistenta medicală vă vor administra întotdeauna vancomicina în vasele de
sânge, niciodată în mușchi. Vancomicina va fi diluată înainte să vi se administreze și va curge lent în vena
dumneavoastră pe o perioadă de cel puțin 60 de minute.
Pentru administrarea orală, pulberea va fi dizolvată cu apă în flacon și vi se va da pentru băut sau vă va fi
administrată printr-o sondă nazogastrică.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de tipul de infecţie de care suferiţi şi poate dura câteva săptămâni.
Este posibil ca în timpul tratamentului să vi se facă analize de sânge, să fiți rugat să dați probe de urină şi să
vi se testeze auzul pentru a depista semnele unor posibile reacţii adverse.
Dacă utilizați mai mult Vancomycin-CNP decât trebuie
Deoarece acest medicament vi se va administra
în timp ce sunteţi internat, este puţin probabil să vi se
administreze o doză incorectă de vancomicină. Cu toate acestea, spuneţi imediat medicului dumneavoastră
sau asistentei medicale dacă vă îngrijorează ceva.
Dacă administrarea Vancomycin-CNP a fost omisă
Nu trebuie administrată o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Doza uitată trebuie administrată înaintea următoarei doze obişnuite, numai dacă intervalul de timp dintre
administrări este încă destul de mare.
Dacă tratamentul cu Vancomycin-CNP este întrerupt sau oprit prea devreme
Doza scăzută, administrarea neregulată sau întreruperea tratamentului prea devreme pot compromite
rezultatele terapiei sau pot duce la recăderi, al căror tratament este mai dificil.
Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau farmacistului.
4.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei medicale.
Întrerupeţi imediat utilizarea acestui medicament şi cereţi asistenţă medicală dacă apar semne ale unei
reacţii alergice:
5
•
urticarie; umflarea feţei, buzelor, limbii sau gâtului; dificultăţi de respiraţie sau la înghiţire sau
ameţeală.
Dacă suspectaţi că prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse, spuneţi imediat ce este posibil
medicului dumneavoastră:
Reacţii adverse frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100):
•
scăderea tensiunii arteriale
•
umflare, înroşire sau durere la nivelul unei vene
•
respirație dificilă, senzaţie de sufocare; un sunet cu tonalitate înaltă produs de expirarea turbulentă a
aerului la nivelul căilor respiratorii superioare
•
erupţii cutanate tranzitorii generalizate şi inflamaţii ale mucoaselor, mâncărimi, erupţii cutanate
tranzitorii însoţite de mâncărimi
•
înroşire a părţii superioare a corpului şi a feţei; durere şi contracţie a muşchilor pieptului şi spatelui
• probleme renale care pot fi detectate în principal prin
creşterea creatininemiei sau uremiei
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000):
•
pierdere temporară sau permanentă a auzului
Reacţii adverse rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000):
•
reacţii anafilactice, reacţii alergice
•
febră indusă de medicament, frisoane
•
creştere sau reducere (uneori scădere severă) a cantităţii de urină eliminate sau urme de sânge în
urină (nefrită interstițială și/sau insuficiență renală acută)
•
creştere sau scădere a numărului anumitor celule din sânge
•
zgomote (de exemplu şuierat) în urechi, amețeli
•
•
•
boli de piele cu bășici
•
greață
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 de utilizatori) pentru:
•
eritem polimorf (erupţii pe piele cu aspect caracteristic), sindrom Stevens-Johnson sau sindrom Lyell
(
febră, formarea de băşici dureroase pe piele şi pe mucoase (mai ales mucoasele gurii, gâtului,
organelor genitale şi ochilor), erupţii pe suprafeţe mari ale corpului urmate de decojirea pielii
•
înroşire sau învineţire a pielii (posibile semne ale inflamării vaselor de sânge)
• stop cardiac
•
inflamaţie intestinală care cauzează dureri abdominale sau diaree cu sânge.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
•
Reacţii la medicament care provoacă erupţie pe piele, febră, inflamaţia organelor interne, modificări
ale compoziţiei sângelui însoţite de manifestări de boală generalizată (Reacţii la medicament cu
eozinofilie şi simptome sistemice-RMESS)
•
necroză a ţesutului rinichilor
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct pr
in intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui
medicament.
6
5.
Cum se
păstrează Vancomycin-CNP
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original, pentru a fi ferit de lumină.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.
Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Vancomycin-CNP
Vancomycin-
CNP 500 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă
-
Substanţa activă este vancomicină.
Un flacon cu pulbere conţine 500 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină 510 mg.
,
Vancomycin-
CNP 1000 mg pulbere pentru soluție perfuzabilă
-
Substanţa activă este vancomicină.
Un flacon cu pulbere conţine 1000 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină 1020 mg.
,
Cum arată Vancomycin-CNP şi conţinutul ambalajului
Se prezintă sub formă de pulbere fină, de culoare albă, cu nuanţe roz până la maro.
VANCOMYCIN-CNP 500 mg
pulbere pentru soluție perfuzabilă
Cu
tie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 15 ml, închis cu dop gri din cauciuc
bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”.
Cutie 5 flacoane din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 15 ml, închise cu dop gri din cauciuc
bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”.
VANCOMYCIN-CNP 1000 mg
pulbere pentru soluție perfuzabilă
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 20 ml, închis cu dop din cauciuc
bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”.
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 25 ml, închis cu dop din cauciuc
bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”.
Cutie 5 flacoane din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 20 ml, închise cu dop din cauciuc
bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”.
Cutie 5 fla
coane din sticlă incoloră, de tip I, cu capacitatea de 25 ml, închise cu dop din cauciuc
bromobutilic, sigilat cu capsă metalică prevăzută cu disc din plastic, tip ,,flip-off ”.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi
CNP Pharma GmbH
Marienplatz 10-12
94081 Furstenzell
Germania
Fabricantul
MIP Pharma GmbH
Mühlstraβe 50
66386 Ingbert
Germania
7
Pent
ru orice informaţii referitoare la acest medicament, vă rugăm să contactaţi reprezentanţa locală a
deţinătorului
autorizaţiei de punere pe piaţă:
Acest prospect a fost revizuit în martie 2015.
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului
şi a Dispozitivelor Medicale
8
Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor sau profesioniştilor din domeniul sănătăţii:
Vancomycin-CNP
se dizolvă în apă pentru preparate injectabile și se diluează ulterior cu apă pentru
preparate injectabile
, soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau soluţie de glucoză 50 mg/ml. Soluţiile
Vancomycin-CNP
nu sunt compatibile cu soluţiile care conţin antibiotice beta-lactamice.
Vancomycin-CNP
nu este autorizat pentru administrare sub formă de injecţie intravitroasă. S-a observat
formarea de precipitate ca urmare a administrării intravitroase de vancomicină şi ceftazidim, utilizând seringi
şi ace separate, pentru tratamentul endoftalmitei. Precipitatele formate în corpul vitros s-au dizolvat complet,
dar lent, în
decurs de 2 luni, pe parcursul cărora s-a ameliorat şi acuitatea vizuală.
Prepararea concentratului pentru soluţie perfuzabilă
Se dizolvă conţinutul flaconului care conţine vancomicină 500 mg în 10 ml apă pentru preparate injectabile.
Se dizolvă conţinutul flaconului care conţine vancomicină 1000 mg în 20 ml apă pentru preparate injectabile.
Un ml soluţie reconstituită conţine vancomicină 50 mg.
pH=2,5 – 4,5.
Aspectul concentratului pentru soluţie perfuzabilă
Soluţie limpede, incoloră, fără particule.
P
entru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi punctul 5.
Prepararea soluţiei perfuzabile
Concentratul pentru soluție perfuzabilă obținut după dizolvarea pulberii în apă pentru preparate injectabile se
diluează cu apă pentru preparate injectabile, sau cu soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau cu soluţie de
glucoză 50 mg/ml.
Flacon conţinând vancomicină 500 mg
Se diluează 10 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă cu 90 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau cu
90 ml soluţie de glucoză 50 mg/ml şi se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă. Soluţia
perfuzabilă conţine vancomicină 5 mg/ml.
Flacon conţinând vancomicină 1000 mg
Se diluează 20 ml concentrat pentru soluţie perfuzabilă cu 180 ml soluţie de clorură de sodiu 9 mg/ml sau cu
180 ml soluţie de glucoză 50 mg/ml şi se administrează sub formă de perfuzie intravenoasă. Soluţia
perfuzabilă conţine vancomicină 5 mg/ml.
Concentraţia soluţiei perfuzabile de vancomicină nu trebuie să depăşească 5 mg/ml.
Doza dorită trebuie administrată lent prin perfuzie intravenoasă, cu un ritm care nu depăşeşte 10 mg/minut,
timp de cel puţin 60 minute sau mai mult.
Aspectul soluţiei perfuzabile
Înaintea administrării, soluţia trebuie inspectată vizual în vederea identificării prezenţei de particule şi a
modificărilor de culoare. Soluţia trebuie utilizată numai dacă este limpede şi fără particule.
Pentru a preveni precipitarea din cauza pH-
ului scăzut al soluţiei care conţine clorhidrat de vancomicină,
toate tuburile şi cateterele pentru administrare intravenoasă trebuie spălate cu un jet de soluţie salină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentelor reconstituite, vezi mai jos.
Incompatibilităţi
Soluţiile Vancomycin-CNP nu sunt compatibile cu soluţiile care conţin peniciline sau cefalosporine
(antibiotice beta-
lactamice). Riscul de precipitare creşte în cazul concentraţiilor mai mari de vancomicină.
Pentru a preveni precipitarea, tuburile intravenoase şi cateterele trebuie spălate cu un jet de soluţie salină
între administrarea Vancomycin-CNP
şi cea a acestor antibiotice. Soluţia Vancomycin-CNP trebuie diluată
până la o concentraţie de vancomicină de 5 mg/ml sau mai mică.
9
Administrare
Vancomicina cu administrare parenterală va fi administrată doar sub formă de perfuzie lentă. Fiecare doză
trebuie administrată cu o rată care să nu depășească 10 mg/min sau pe o perioadă de cel puțin 60 de minute
(oricare durează mai mult), diluată suficient (cel puţin 100 ml la 500 mg sau 200 ml la 1000 mg).
Pacienţii care necesită restricție de lichide pot primi o soluţie de 500 mg/50 ml sau de 1000 mg/100 ml. În
cazul acestor concentraţii mai mari, riscul de apariţie a reacţiilor adverse la locul de perfuzare poate creşte.
Ritmul de perfuzare nu trebuie să depăşească în nicio circumstanţă 10 mg/min.
Administrarea concomitentă de Vancomycin-CNP şi anestezice creşte riscul de înroşire a părţii superioare a
corpului şi de apariţie a şocului alergic. Pentru a reduce riscul acestor reacţii, Vancomycin-CNP trebuie
administrat în decurs de 60 minute, înainte de utilizarea anestezicului.
Şocul anafilactic (reacţii anafilactice/anafilactoide) poate apărea în timpul sau imediat după perfuzia
rapidă cu Vancomycin CNP.
Administrarea rapidă (în decurs de câteva minute) poate provoca hipotensiune arterială severă (incluzând şoc
şi, rareori, stop cardiac), răspuns de tip histaminic şi erupţie maculopapulară sau eritematoasă pe piele
(„sindromul de om roşu” sau „sindromul de gât roşu”). În cazul reacţiilor de hipersensibilitate acută gravă
(reacţie anafilactică), tratamentul cu vancomicină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate măsurile uzuale
de tratament de urgenţă.