Tratamentul in coinfectie - hepatita B si C

Virusul hepatic B si virusul hepatic C sunt doua virusuri care se transmit in mod similar, iar asta inseamna ca riscul de coinfectie este destul de mare. Pe de alta parte insa, din punct de vedere biologic sunt doua virusuri extrem de diferite.

Majoritatea persoanelor care sunt infectate cu ambele virusuri s-au imbolnavit in urma injectarii drogurilor intravenoase cu ace folosite deja ori in urma expunerii la echipament medical nesterilizat.

Atat virusul hepatic B cat si virusul hepatic C sunt capabile sa cauzeze infectie cronica la nivelul ficatului.

Numarul pacientilor infectati atat cu virusul hepatic B, cat si cu virusul C este necunoscut. Asta pentru ca de multe ori virusul C devine dominant si reduce nivelul virusului hepatic B intr-o asemenea maniera incat acesta devine greu de detectat la analize. La pacientii cu hepatita B  cronica, ratele de coinfectie variaza intre 9% si 30%. Principala problema in coinfectia hepatitei B si C o reprezinta daunele mai mari facute ficatului precum si evolutia mai rapida catre cancer la ficat.

O serie de studii au dovedit evolutia mai rapida a coinfectiei, comparativ cu infectia cu un singur virus, fie el B, fie C. Spre deosebire de monoinfectie, coinfectia prezinta risc mai mare de ciroza decompensata.

 

 

Tratamentul in coinfectie hepatita B si C

Tratamentul in coinfectie cu hepatita B si C poate reprezenta o provocare.

Specialistii recomanda inceperea tratamentului pentru infectia cu virusul hepatic B in acelasi timp sau chiar inainte de a incepe tratamentul antiviral pentru hepatita C.

Inainte de inceperea tratementului, medicul va considera necesara o biopsie a tesutului hepatic, care il va ajuta sa stabileasca care dintre cele doua virusuri este mai activ si il domina pe celalalt. In coinfectie este adesea intalnita situatia in care un virus inhiba multiplicarea celuilalt. Asadar, daca virusul activ nu cauzeaza daune serioase ficatului, tratamentul ar putea inrautati situatia cauzand reactivarea virusului care nu este atat de activ. In concluzie, toti pacientii diagnosticati cu coinfectie a hepatitei B si C trebuie sa fie evaluati cu mare atentie, iar tratamentul ar trebui stabilit numai dupa o analiza atenta a riscurilor.

Pacientii cu antigeni pozitivi in coinfectia hepatitei B si C sunt candidatii excelenti pentru tratamentul cu peginterferon alfa 2a, acest tratament fiind indicat pentru ambele infectii virale. Cu toate ca ribavirina nu este eficienta in tratarea hepatitei B,  tratamentul medicamentos pe baza de ribavirina creste sansele de vindecare a coinfectiei cu hepatita C. Ceea ce inseamna ca in caz de coinfectie, terapia combinata pe baza de peginterferon si ribavirina este recomandata adesea.

In cazul in care nu apare raspunsul virologic, ribavirina ar trebui eliminata din schema de tratament, iar peginterferonul ar trebui administrat pret de inca 24 de saptamani. Pe toata perioada tratamentului, starea pacientului trebuie monitorizata la intervale regulate pentru a se observa raspunsul virologic.

Pacientii cu antigeni negativi ai virusului hepatic B si C ar trebui tratati tot cu peginterferon si ribavirina.

Medicul este cel in masura sa stabileasca tratamentul potrivit fiecarui pacient, in functie de modul in care virusurile B si C ii afecteaza ficatul.

 

stop colesterol

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0