Cum se transmit hepatitele - diferente intre A, B, C, D si E
Cum se transmit hepatitele - diferente intre A, B, C, D si E
Cum se transmit hepatitele - diferente intre A, B, C, D si E
Rezumat: Hepatitele virale sunt infecții care afectează ficatul, dar nu se transmit toate la fel și nu au aceeași evoluție. Hepatita A și hepatita E se răspândesc în principal pe cale fecal-orală, adică prin apă, alimente sau mâini contaminate, în timp ce hepatita B, hepatita C și hepatita D sunt legate în special de contactul cu sângele și alte fluide biologice infectate. Unele forme provoacă mai ales boală acută, iar altele pot deveni cronice și pot crește riscul de ciroză și cancer hepatic. Diferențele dintre ele contează mult, pentru că și prevenția este diferită, de la vaccinare și igienă până la sex protejat și evitarea contactului cu sânge contaminat.
1. Ce sunt hepatitele și de ce este important să le deosebim?
2. Hepatita A: ce este și cum se transmite?
a. Cum apare hepatita A?
b. Cine are risc mai mare de hepatita A?
3. Hepatita B: una dintre cele mai importante hepatite cronice
a. Cum se transmite hepatita B?
b. Cine are risc mai mare pentru hepatita B?
4. Hepatita C: transmisă mai ales prin sânge
a. Cum se transmite hepatita C?
b. Cine are risc mai mare de hepatita C?
5. Hepatita D: depinde de hepatita B
a. Cum se transmite hepatita D și cine e mai expus?
b. De ce hepatita D este considerată mai severă?
6. Hepatita E: asemănătoare cu A ca transmitere, dar nu identică
a. Cum se transmite hepatita E?
b. Cine are risc mai mare de hepatita E?
7. Cum ții hepatitele la distanță?
Ce sunt hepatitele și de ce este important să le deosebim?
Hepatitele A, B, C, D și E sunt produse de virusuri distincte, iar această diferență contează foarte mult în viața reală, pentru că hepatita A și hepatita E sunt asociate mai ales cu igiena și siguranța alimentară, în timp ce hepatita B, hepatita C și hepatita D sunt legate în special de expunerea la sânge sau fluide biologice infectate. Din acest motiv, nu există o singură regulă valabilă pentru toate hepatitele, iar prevenția eficientă începe cu înțelegerea clară a fiecărui tip.
Un alt aspect esențial este că nu toate hepatitele au aceeași gravitate pe termen lung. Hepatita A și hepatita E produc de obicei infecții acute, care se vindecă fără a deveni cronice, deși uneori pot fi severe, mai ales la anumite categorii de pacienți. În schimb, hepatita B, hepatita C și hepatita D pot deveni cronice, iar atunci riscul nu mai este doar o boală de scurtă durată, ci și apariția în timp a fibrozei, cirozei sau cancerului hepatic. La nivel global, hepatita B și hepatita C rămân principalele cauze de boală cronică hepatică și deces asociat hepatitelor virale.
Hepatita A: ce este și cum se transmite?
Cum apare hepatita A?
Hepatita A este o infecție a ficatului cauzată de virusul hepatitic A și, spre deosebire de alte forme, de regulă produce o boală acută, nu una cronică. Virusul se transmite în principal pe cale fecal-orală, ceea ce înseamnă că ajunge la o persoană sănătoasă prin apă sau alimente contaminate ori prin contact apropiat cu o persoană infectată care nu respectă riguros igiena mâinilor. Așadar, hepatita A nu este legată în primul rând de sânge, ci de contaminarea care apare în condiții de igienă precară sau în anumite contexte de contact strâns.
Cine are risc mai mare de hepatita A?
Riscul pentru hepatita A este mai mare la persoanele care călătoresc în zone cu circulație crescută a virusului, la cei care locuiesc ori muncesc în condiții de aglomerare, la persoanele fără adăpost, la cei care folosesc droguri și la bărbații care fac sex cu bărbați, grupuri menționate explicit în recomandările recente ale autorităților sanitare. În țările în care expunerea în copilărie a scăzut, mai mulți adulți ajung să fie susceptibili, ceea ce poate favoriza focare și forme simptomatice mai evidente la vârste mai mari.
Hepatita B: una dintre cele mai importante hepatite cronice
Cum se transmite hepatita B?
Hepatita B este cauzată de virusul hepatitic B și se transmite prin contact cu sânge, spermă și alte fluide biologice infectate. În practică, asta înseamnă că hepatita B se poate transmite prin contact sexual neprotejat, de la mamă la copil în timpul nașterii, prin utilizarea în comun a acelor și seringilor, prin expuneri profesionale la sânge și, mai rar astăzi, prin instrumentar medical sau cosmetic nesterilizat corespunzător. Nu se transmite prin gesturi obișnuite de conviețuire, cum ar fi îmbrățișarea, folosirea acelorași tacâmuri sau tusea.
Spre deosebire de hepatita A, hepatita B poate deveni cronică, iar riscul este mai mare atunci când infecția apare la naștere sau în copilăria mică. Din acest motiv, hepatita B este una dintre cele mai urmărite dintre toate hepatitele, deoarece poate evolua ani întregi fără simptome clare și totuși poate produce leziuni hepatice serioase.
Ghidurile și materialele recente subliniază că vaccinarea la naștere și în copilărie reduce puternic transmiterea de la mamă la copil, iar vaccinul împotriva hepatitei B rămâne una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenție din medicina modernă.
Cine are risc mai mare pentru hepatita B?
Au risc mai mare persoanele cu parteneri sexuali multipli, partenerii persoanelor infectate, cei care folosesc droguri injectabile, personalul medical expus la sânge, pacienții dializați, persoanele cu HIV, persoanele încarcerate și sugarii născuți din mame infectate dacă prevenția perinatală nu este aplicată corect. În plus, pentru că hepatita B poate trece mult timp neobservată, testarea este importantă inclusiv la adulții care nu știu dacă au fost expuși în trecut.
Hepatita C: transmisă mai ales prin sânge
Cum se transmite hepatita C?
Hepatita C este provocată de virusul hepatitic C și se transmite în principal prin contact direct cu sânge infectat. În prezent, cea mai frecventă cale de transmitere este utilizarea în comun a acelor, seringilor sau altor obiecte pentru injectarea drogurilor. Hepatita C se poate transmite și prin transfuzii sau proceduri medicale nesigure, deși acest lucru a devenit mult mai rar în sistemele sanitare moderne, precum și de la mamă la copil și, mai puțin eficient, prin contact sexual, în special în anumite contexte cu risc crescut.
Ce face hepatita C deosebit de importantă este faptul că multe persoane nu au simptome la început și pot afla târziu că sunt infectate, când deja există afectare hepatică. Spre deosebire de hepatita A și hepatita E, hepatita C poate deveni cronică, dar în prezent tratamentul antiviral modern poate vindeca peste 90% dintre cazuri, în general după cure scurte orale. Totuși, faptul că există tratament nu înseamnă că prevenția nu mai contează, pentru că infecția poate continua să se răspândească acolo unde persistă expunerea la sânge contaminat.
Cine are risc mai mare de hepatita C?
Riscul pentru hepatita C este crescut la persoanele care își injectează droguri, la cei care au primit în trecut transfuzii sau produse sangvine în perioade și locuri cu screening insuficient, la pacienții hemodializați, la personalul expus accidental la sânge și la persoanele născute din mame cu hepatita C. În anumite grupuri, inclusiv unele persoane cu HIV, riscul de transmitere sexuală poate fi mai mare decât în populația generală.
Hepatita D: depinde de hepatita B
Hepatita D este diferită de celelalte hepatite pentru că virusul hepatitic D nu poate infecta singur o persoană, ci are nevoie de prezența virusului hepatitic B. Cu alte cuvinte, hepatita D apare doar la persoanele care au și hepatita B, fie simultan, fie ca suprainfecție peste o infecție cronică deja existentă cu hepatita B. Această relație foarte strânsă explică de ce discuția despre hepatita D este inseparabilă de cea despre hepatita B.
Cum se transmite hepatita D și cine e mai expus?
Pentru că depinde de hepatita B, hepatita D se transmite tot prin contact cu sânge și fluide biologice infectate, inclusiv prin utilizarea în comun a acelor și prin contact sexual. Riscul este mai mare la persoanele deja infectate cu hepatita B care au și expuneri suplimentare, mai ales cei care folosesc droguri injectabile, persoanele din regiuni cu prevalență mai mare și pacienții care nu au fost testați pentru HDV, deși trăiesc cu HBV. Cercetările recente insistă mult pe ideea că hepatita D este adesea subdiagnosticată, deși poate avea o evoluție mai agresivă decât hepatita B singură.
De ce hepatita D este considerată mai severă?
Datele recente arată că hepatita D cronică poate accelera progresia spre ciroză și poate crește riscul de complicații hepatice mai repede decât monoinfecția cu hepatita B. Tocmai de aceea, la o persoană cu hepatita B cunoscută, evaluarea pentru hepatita D poate fi foarte importantă, mai ales dacă există factori de risc sau semne de afectare hepatică mai severă decât ar părea de așteptat.
Hepatita E: asemănătoare cu A ca transmitere, dar nu identică
Cum se transmite hepatita E?
Hepatita E este cauzată de virusul hepatitic E și se transmite în principal pe cale fecal-orală, în special prin consum de apă contaminată. În anumite regiuni, pot apărea și infecții asociate consumului de produse animale insuficient preparate termic, în special carne provenită de la anumite specii, iar unele cazuri pot avea legătură și cu transfuzia de sânge. Hepatita E seamănă cu hepatita A prin faptul că este strâns legată de siguranța apei, igiena mâinilor și igiena alimentară.
Cine are risc mai mare de hepatita E?
Deși multe infecții cu hepatita E sunt autolimitate, anumite categorii au risc mai mare de forme severe, în special femeile însărcinate, persoanele cu boală hepatică preexistentă și pacienții imunocompromiși. Sursele recente subliniază că la gravide, mai ales în anumite contexte epidemiologice, hepatita E poate fi mult mai gravă decât la restul populației, iar la persoanele imunodeprimate poate apărea chiar și infecție cronică.
Cum ții hepatitele la distanță?
Prevenția nu este identică pentru toate hepatitele, dar câteva măsuri sunt esențiale. Pentru hepatita A și hepatita E contează apa sigură, spălatul atent pe mâini, prepararea corectă a alimentelor și prudența în călătorii către zone cu risc mai mare. Pentru hepatita A există vaccin eficient, iar pentru anumite persoane acesta este recomandat clar.
Pentru hepatita B, cea mai puternică formă de protecție este vaccinarea, inclusiv doza de la naștere și schema completă la copii, dar și imunizarea adulților nevaccinați. În plus, contează sexul protejat, testarea în sarcină, evitarea folosirii în comun a lamelor, periuțelor de dinți, acelor și oricărui obiect care poate intra în contact cu sângele. Vaccinarea împotriva hepatitei B protejează indirect și împotriva hepatitei D, pentru că fără HBV, virusul D nu se poate instala.
Pentru hepatita C, în lipsa unui vaccin, prevenția depinde în special de evitarea contactului cu sânge contaminat, de folosirea echipamentului steril în medicină, tatuaje și piercing, de programe de reducere a riscurilor pentru consumatorii de droguri injectabile și de testarea persoanelor expuse. Cu cât hepatitele sunt depistate mai devreme, cu atât șansele de tratament și limitare a complicațiilor sunt mai bune.
Întrebări și răspunsuri
Întrebare: Hepatita A se transmite prin sânge?
Răspuns: Hepatita A se transmite în principal pe cale fecal-orală, prin apă, alimente sau contact apropiat în condiții de igienă insuficientă.
Întrebare: Hepatita B și hepatita C se iau la fel?
Răspuns: Nu exact, deși ambele sunt legate mai ales de contactul cu sânge infectat; hepatita B se transmite mai ușor și pe cale sexuală și de la mamă la copil decât hepatita C.
Întrebare: Poți avea hepatita D fără hepatita B?
Răspuns: Nu, pentru că virusul hepatitic D are nevoie de virusul hepatitic B ca să se poată multiplica.
Întrebare: Hepatita E este periculoasă în sarcină?
Răspuns: Poate fi, deoarece femeile însărcinate sunt considerate o categorie cu risc mai mare de forme severe de hepatita E.
Întrebare: Există vaccin pentru toate hepatitele?
Răspuns: Nu, există vaccinuri eficiente pentru hepatita A și hepatita B, dar nu pentru hepatita C; protecția față de hepatita B ajută și la prevenirea hepatitei D.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Johns Hopkins Medicine – Hepatitis
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/hepatitis
PMC - From hepatitis A to E: A critical review of viral hepatitis
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8072198/
Studiul „From hepatitis A to E: A critical review of viral hepatitis”, apărut în World J Gastroenterol. 2021 Apr 28;27(16):1691–1715. doi: 10.3748/wjg.v27.i16.1691, autori: Daniel Castaneda et al.
Te-ar mai putea interesa și...
