Ce este autismul: cauze, diagnostic, tratament

Autismul este o tulburare severa de dezvoltare, de natura neuro-biologica, in care persoanele afectate au dificultati in a dezvolta relatii sociale normale, pot utiliza un limbaj anormal sau lipsit de nuante, uneori nu pot comunica deloc si se comporta in moduri compulsive si ritualice.

De obicei, autismul se manifesta in jurul varstei de 2 ani, cand parintii sau persoanele din jur constata ca el prezinta o capacitate scazuta de a interactiona si de a comunica, de a se integra si relationa social.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Nu exista un tratament la ora actuala care sa vindece autismul si nu sunt elucidate in totalitate cauzele. Exista insa interventii terapeutice care ajuta persoanele cu autism sa devina functionale si sa se integreze in societate.

Intarzierea diagnosticarii copiilor cu autism poate crea dificultati in recuperarea lor, astfel se impune ca interventia terapeutica sa inceapa ideal chiar de la varsta de 2 ani, cat mai rapid dupa diagnosticare, pentru a le creste sansele de recuperare. Cu cat se intarzie mai mult, cu atat sansele de recuperare se diminueaza, iar dupa 4 ani este mai dificila imbunatatirea abilitatilor de crestere a gradului de autonomie personala.

Tulburarile din spectrul autismului

Majoritatea persoanelor cu o tulburare din spectrul autismului se limiteaza la anumite modele de comportament, interese si activitati si de multe ori urmeaza cateva rutine fixe.

Diagnosticul se bazeaza pe observare, teste psihologice precum testele de diagnostic standard, international, ADOS si ADI-R, precum si discutiile cu parintii, educatorii sau alti ingrijitori.

Tulburarile de tip autism sunt considerate un spectru mai vast de tulburari, deoarece manifestarile variaza foarte mult de la o persoana la alta in functie de tipul si severitatea lor. Anterior, au fost subclasificate in autism clasic, sindromul Asperger, sindromul Rett, tulburarea dezintegrativa a copilariei si tulburarea de dezvoltare omniprezenta.

Cu toate acestea, medicii in prezent nu mai folosesc aceasta terminologie si iau in considerare toate aceste tulburari ca fiind autistice, cu exceptia sindromului Rett, care este o tulburare genetica distincta. Majoritatea sunt caracterizate prin dizabilitati intelectuale, iar sistemul de clasificare subliniaza faptul ca, in cadrul spectrului larg, pot sa apara caracteristici diferite mai mult sau mai putin puternice la acelasi individ.

Numarul estimat de persoane identificate cu o tulburare din spectrul autismului continua sa creasca pe masura ce medicii si personalul specializat in cresterea si dezvoltarea copiilor afla mai multe despre simptomele tulburarii.

Simptomele specifice tulburarilor din spectrul autismului pot sa apara in primii 2 ani de viata, dar formele mai usoare nu pot fi detectate pana la varsta scolara. Aceste tulburari apar la aproximativ 1 din 68 persoane pe baza statisticilor recente ale populatiei si sunt de 4 ori mai frecvente in randul baietilor decat in randul fetelor.

Cauzele specifice ale tulburarilor din spectrul autismului nu sunt pe deplin intelese, cu toate ca ele sunt adesea legate de factorii genetici. Pentru parintii cu un copil diagnosticat cu autism, riscul de a avea un alt copil cu aceeasi tulburare este de 50 pana la 100 de ori mai mare.

Mai multe anomalii genetice, cum ar fi sindromul cromozomului X fragil si sindromul Down, pot fi asociate cu tulburarile de tip autism. Infectiile prenatale, de exemplu, infectiile virale, cum ar fi rubeola sau citomegalovirusul se considera de asemnea ca sunt factori de risc asociati, precum si unele medicamente adminsitrate gravidei, precum valproatul, administrat in depresie sau alte tulburari psihice. Este clar, totusi, ca autismul nu este cauzat de saracie, conditiile nefavorabile din copilarie sau de vaccinuri.

Pacientii cu autism raspund cel mai bine la interventiile comportamentale foarte bine structurate ce presupun introducerea copilului intr-un program terapeutic personalizat, adaptat la nevoile lui si la ariile in care se identifica intarzierile.

 

Semnele tulburarilor din spectrul autismului

S-au identintificat o serie de semnele pentru a emite un diagnostic de autism, care pot varia foarte mult in severitate si sa afecteze functionalitatea comportmentala copiilor.

A. Dificultati in comunicare sociala si interactiune:

- Dificultati de a schimba ganduri si sentimente in raport cu ceilalti

- Dificultatea de comunicare nonverbala, cum ar fi contactul vizual, intelegerea si folosirea limbajului corpului si a expresiilor faciale

- Dificultate de dezvoltare, mentinere si intelegere a relatiilor interpersonale

B. existenta unor modele repetitive de comportament in interese sau activitati diverse

- miscari repetate sau repetarea unor cuvinte, propozitii

- adoptarea unor rutine inflexibile si rezistenta la schimbare

- interese foarte restranse, cu caracter intens

- reactie exacerbata sau din contra, nula, la senzatiile fizice, cum ar fi gust, miros, texturi

 

Simptomele

Copiii cu o tulburare din spectrul autismului pot dezvolta simptome in zona de comunicare sociale si interactiunea cu alte persoane, precum si la nivel comportamental, interese si diversele activitati uzuale, specifice varstei.

Simptomele variaza de la formele usoare pana la cele severe, dar majoritatea necesita un anumit nivel de suport si ajutor in ambele domenii. Capacitatea de a functiona in mod independent, la scoala sau in societate variaza foarte mult, precum si nevoia lor de a primi suport. In plus, aproximativ 20 pana la 40% dintre copii autism, in special cele cu un IQ mai mic de 50, pot prezenta convulsii inainte de a ajunge la adolescenta.

In aproximativ 25% din copiii afectati, in jurul momentul diagnosticului poate avea loc o regresie in dezvoltare care aarmeaza parintii si poate reprezenta indicatorul initial al unei tulburari.

Comunicarea sociala si interactiunea

De multe ori, copiii cu autism experimenteaza problema contactului vizual in moduri atipice. De exemplu, cu toate ca unii copii afectati devin deranjati atunci cand sunt separati de parintii lor, ei au dificulatti in a apela la acestia pentru securitatea lor, cum ar face alti copii.

Copiii mai mari de multe ori prefera sa se joace singuri si nu formeaza relatii personale apropiate, in afara familiei. In cazul in care interactioneaza cu alti copii, ei nu pot folosi contact vizual si expresiile faciale pentru a stabili contacte sociale, si au dificultati in interpretarea starilor sufletesti si expresiile altora. Ei pot avea dificultati in a sti cum si cand sa se alature unei conversatii si dificultati in recunoasterea vorbirii nepotrivite sau jignitoare. Acesti factori din pacate, ii pot determina pe ceilalti sa ii priveasca ciudat sau excentric si sa-i evite, contribuind astfel, prin alte mecanisme la accentuarea izolarii sociale.

Limbajul si vorbirea

Este posibil ca cei mai grav afectati de autism sa nu invete niciodata sa vorbeasca. Cei care invata, o vor face mult mai tarziu decat ceilalti si este posibil sa foloseasca unele cuvinte normale intr-un mod neobisnuit.

De multe ori ei repeta cuvintele rostite memorate (ecolalie) si pot sa le utilizeze intr-un mod criptat in locul limbajului spontan, sau sa inverseze utilizarea normala a pronumelor, in special folosind persoana a treia in loc de "eu", atunci cand fac referire la ei insisi.

De multe ori conversatia cu ei poate sa nu aiba un caracter interactiv, iar atunci cand este prezent, prefera sa eticheteze sau sa remarce anumite lucruri, decat sa impartaseasca idei sau sentimente. Persoanele care prezinta o tulburare din spectrul autismului poate vorbi cu un ritm neobisnuit si greoi.

Comportamentul, interesele si activitatile

Persoanele cu aceste tulburari sunt adesea foarte rezistente la schimbare, cum ar fi alimentele noi, jucarii, rearanjarea mobilierului sau simpla schimbare a imbracamintii. Ei pot deveni atasati excesiv de anumite obiecte neinsufletite si fac de multe ori gesturi repetitive. Copiii afectati mai sever pot repeta adesea anumite acte, cum ar fi balansarea, fluturarea mainii sau a degetelor, uneori chiar se pot rani prin aceste comportamente repetitive, cum ar fi lovirea capului sau muscarea unei parti a corpului.

Persoanele mai putin grav afectate pot viziona acelasi film de mai multe ori sau insista sa manance exact acelasi fel mancare, la fiecare masa. Persoanele cu autism pot de asemenea, de multe ori sa exercita un interes foarte specializat, si de multe ori neobisnuit. De exemplu, un copil poate fi excesiv preocupat de aspiratoare.

De asemenea, persoanele cu o tulburare din spectrul autismului au de multe ori supra-reactii sau sub-reactii la senzatii, ar putea sa fie extrem de atrase de anumite mirosuri respingatoare, ori gusturi sau texturi mai ciudate, ori sa reactioneze neobisnuit la senzatiile dureroase, prea cald sau rece, pe care alti oameni le gasesc dureroase. Ei pot ignora unele sunete sau zgomote puternice, dar si sa fie extrem de deranjat de altele, obisnuite.

Inteligenta

Multe persoane cu autism au un anumit grad de handicap intelectual (un IQ mai mic de 70). Performanta lor este insa, inegala, rezolvand mai bine de exemplu, testele de abilitati motorii si spatiale decat testele verbale. Unele persoane cu autism au abilitati idiosincratice "ratacite", cum ar fi capacitatea de a efectua exercitii de aritmetica mentala complexa, sa posede abilitati muzicale avansate, reproducand dupa ureche arii intregi la un instrument sau realizand in detaliu, tablouri sofisticate. Din pacate, multi dintre acesti oameni nu pot folosi aceste abilitati intr-un mod productiv sau interactiv social.

 

Diagnosticul

Diagnosticul se face prin observarea atenta a copilului intr-un cadru si un loc de joaca, dublata de interogarea detaliata a parintilor si a educatorilor. Testele de screening standardizate, cum ar fi Chestionarul de Comunicare Sociala si Lista de Verificare Modificata de Autism la copiii mici (M-CHAT-R), pot ajuta la identificarea copiilor care au nevoie de testare mai in profunzime. Psihologii si alti specialisti pot utiliza si ate instrumente de diagnosticare mai extinse.

In plus, fata de testele standardizate, medicii ar trebui sa faca anumite teste de sange sau genetice pentru a cauta eventuale tulburari medicale care pot fi tratate sau pe cele ereditare, cum ar fi afectiunile ereditare metabolice si sindromul cromozomului X fragil.

 

Terapia comportamentala si verbala

Simptomele generate de tulburarile din spectrul autismului, in general, persista pe tot parcursul vietii. Prognosticul este puternic influentata de cat de mult copilul a dobandit limbajul utilizabil la varsta scolara elementara. Copiii cu autism care au obtinut un scor IQ standard sub 50 sunt susceptibili de a avea nevoie de un sprijin mai intens ca tehnici de modificare a comportamentului ca adult. cele mai mari beneficii le realizeaza copiii cu un IQ mai mare. in cazul lor se aplica terapiile care vizeaza dezvoltarea abilitatilor sociale. Educatia speciala individualizata este cruciala si include, de multe ori imbunatatirea comunicari, activitate fizica si terapie comportamentala in cadrul unui program specializat pentru a gestiona copii cu autism

 

Medicamentele

Nu exista medicamente care vindeca autismul, insa exista optiuni terapeutice care pot influenta simptomatologia generata de tulburarea de baza.

In reducerea comportamentelor ritualice ale persoanelor cu tulburari din spectrul autismului se utilizeaza inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (SSRI), cum ar fi fluoxetina, paroxetina, fluvoxamina

Medicamentele antipsihotice, cum sunt risperidina pot fi utilizate pentru a reduce comportamentul autodistructiv, desi exista riscul de efecte secundare, cum ar fi cresterea in greutate si tulburarile de miscare, care trebuie luate in considerare.

Stabilizatorii starii de de dispozitie si psihostimulantele pot fi de ajutor pentru persoanele care sunt neatente, impulsive sau care sunt hiperactive.

Educatia scolara trebuie sa fie mai putin restrictiva, cu o programa cat mai cuprinzatoare. Ideala ar fi integrarea intr-un colectiv, conform specialistilor, cu oportunitate de a interactiona cu colegii si nu educatia acasa, intr un mediu izolat. foarte multi parinti dedicati au apelat pentru copii lor diagnosticati cu autism, de-a lungul timpului, la diverse terapii, precum dietele speciale, terapiile gastro-intestinale sau terapii imunologice. Din pacate, pana in prezent, nu s-au dovedit a opera schimbari utile sau semnificative in evolutia pacientilor.

Alte terapii complementare, cum ar fi homeopatia, acupunctura, terapia chelatoare, terapia cu oxigen hiperbaric nu s-au dovedit a fi eficiente.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Pentru a lua in considerare oricare tip de tratament neconventional, familiile ar trebui sa se consulte cu medicul copilului in prealabil, pentru a evalua beneficiile si riscurile.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0