Cancerul pulmonar cu celule mici ramane in continuare o problema majora de sanatate publica, mai ales in stadiile avansate, stadii in care terapia a ramas, practic, neschimbata in ultimele decade.

Initial, terapia pe baza de saruri de platina obtine raspunsuri terapeutice rapide si, nu de putine ori, complete. Din pacate, beneficiile chimioterapiei sunt de scurta durata, multi dintre pacienti progresand rapid dupa finalizarea chimioterapiei. Deoarece imunoterapia s-a dovedit o carte castigatoare pentru multe dintre cancerele pulmonare fara celule mici, aceasta a reprezentat un motiv pentru initierea si dezvoltarea de studii clinice care sa identifice eficienta imunoterapiei si in cancerele pulmonare cu celule mici.

Deoarece cancerele pulmonare cu celule mici se caracterizeaza printr-o mare instabilitate genetica, se presupune subsecvent ca imunoterapia ar putea fi o optiune terapeutica cu rol important in aceasta afectiune. In aceste conditii, Agentia Federala a Medicamentului (FDA) a aprobat utilizarea imunoterapiei in cancerul pulmonar cu celule mici, atat in linia 1 (Atezolizumab + chimioterapie), cat si in linia 3 (Nivolumab). Din pacate, in acest moment, imunoterapia inca nu a fost aprobata in Europa in managementul cancerului pulmonar cu celule mici.

In studiile preliminare de inregistrare, pacientii pretratati oncologic au prezentat o rata de raspuns la imunoterapie de 10-20%, raspuns aparent dezamagitor, dar remarcabil prin durata si intensitatea raspunsului. In aceste conditii, durata medie a raspunsului raportata a fost de 18 luni, ceea ce inseamna un interval de timp cu totul exceptional pentru aceasta afectiune. Totusi, in aceste conditii este vorba de linia 3 de tratament, dupa progresia bolii pe liniile subsecvente de chimioterapie. In aceste conditii, desigur ca interesul cercetarilor s-a mutat in prima linie de tratament.

Beneficiile adaugarii imunoterapiei la chimioterapia clasica bazata pe saruri de platina, din pacate, s-a dovedit aparent modesta din punctul de vedere al supravieturii fara progresia bolii si al supravieturii generale (plus de 2 luni in ceea ce priveste supravietuirea generala).

Problema care se pune este ca nu rata de raspuns este cea mai importanta in cazul asocierii imunoterapiei cu chimioterapia cat, mai ales, durata acesteia. Desi imunoterapia a adugat un plus de supravietuire de numai 2 luni, in schimb a redus riscul de deces prin cancer cu aproximativ 30%. Este, fara indoiala, pentru prima data in ultimele decade cand se vorbeste de beneficiu de supravietuire in aceasta afectiune.

Ramane o necesitate identificarea de biomarkeri in vederea stabilirii populatiei specifice care beneficiaza de pe urma imunoterapiei si, in plus, ramane o entitate aparte - boala metastatica cerebral, frecvent prezenta in acest tip de cancer. Este inca discutabil daca imunoterapia are vreun rol terapeutic in metastazele cerebrale.

Sursa foto: Shutterstock