Analizele specifice pacientului cu hepatită virală

Hepatitele cronice virale sunt o reală problemă de sănătate publică la nivel mondial, estimativ există peste 170 de milioane de pacienți infectați la nivel mondial cu virusul hepatitic C, iar rata infecției cu virusul hepatitic B variază de la 0.1 % la 20% în funcție de regiune.

În România prevalența infecției cu VHB este de aproximativ 4%, iar prevalența infecției cu VHC este de 3.2% cu o distribuție diferită pe sexe, grupe de vârstă și județe.

Când ne gândim la o hepatită virală?

Hepatita virală cronică este diagnosticată de obicei întâmplător!

Ne gândim la această boală când suntem în fața unor categorii de grupe populaționale la risc, când clinic depistăm un ficat 'mărit', când persoana în cauză prezintă îngălbenirea pielii și a ochilor (icter), când imagistic se decelează steatoză hepatică, splină mărită, când transaminazele sunt modificate și cert când markerii hepatici virali sunt pozitivi.

 

Hepatita virală acută este diagnosticată doar prin examen clinic în puține cazuri, aproximativ 2/10 persoane prezintă simptome de obicei nespecifice (oboseală, dureri abdominale, somnolență, lipsa poftei de mâncare, colorarea în galben a tegumentelor și a ochilor).  Foarte important în diagnosticarea unei hepatite acute este depistarea contactului infectant.

Grupe de risc

Persoane care au primit transfuzii cu sange sau derivate din sange, care au fost hemodializate, transplantate, pacienți cu intervenții chirurgicale sau stomatologice, persoanele cu tatuaje, cei ce iși fac manichiura/pedichiura in saloane, consumatorii de droguri intravenoase, familiile cu unul din membrii infectați.

Investigații necesare

'Uzuale': Hemoleucograma, transaminazele TGP, TGO, glicemia, colesterolul, trigliceridele

Probele hepatice:

Transaminazele- TGP/ALT, TGO/AST, nu reflectă întotdeauna severitate bolii (în ciroza hepatică ele pot fi normale)

Bilirubina totală, directă și indirectă au valori crescute atât în hepatita acută dar și în ciroza decompensată.

Serologia și viremia în hepatita virală cu VHB

AgHBs pozitiv este marker-ul de infecție acută sau cronică

IgM HBc pozitiv sugerează infecția acută (de mai puțin de 6 luni)

IgG HBc pozitiv sugereaza infecția veche (de mai mult de 6 luni)

Ac HBs pozitivi definesc imunitatea (dobandită după infecție sau după vaccinare)

Ac VHD pozitivi sugerează doua infecții (virusul B + virusul D)

 
 

Viremia B> 2000UI/ml este semnificativă și sugerează riscul de complicații.

Viremia D (delta) arată infecția activă și în principiu ar trebui tratată.

Pentru contacții pacienților cu VHB pozitiv se recomandă vaccinare!

Serologia și viremia în hepatita virală cu VHC

AcVHC pozitivi sugerează faptul că pacientul a întâlnit virusul hepatitei C în viața lui. Dacă viremia VHC este pozitivă , demonstrează faptul ca infecția este activă.

Daca viremia VHC este negativă în două determinări succesive, înseamna ori ca serologia este falsă ori că infecția este vindecată.

 

Ac VHC rămân pozitivi după eradicarea infecției spontan sau după tratament mulți ani, uneori toată viata. Serologia pozitivă nu înseamnă neaparat boala!

 

Serologia în hepatita virală cu VHA

IgM VHA pozitivi demonstrează infecția acută.

IgG VHA pozitivi demonstrează imunitatea față de virusul hepatitei A după boală sau după vaccinare. Există opțional vaccin anti VHA!!!

>80% din românii adulți au IgG VHA pozitivi (adică au avut infecția), chiar dacă nu știu să fii avut hepatită. De cele mai multe ori hepatita acută cu VHA este o boală asimptomatică!

 

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0