Tratamentul actual al leziunilor periapicale
Tratamentul actual al leziunilor periapicale
Tratamentul actual al leziunilor periapicale
Leziunile periapicale reprezintă un proces inflamator care afectează țesuturile moi și dure din jurul dintelui. Inflamația este asociată cu pierderea osului de susținere, sângerare la sondare și supurație. De ce apar leziunile periapicale și cum se tratează?
Termenul de reacție periapicală se referă la afectarea țesuturilor apicale de produse rezultate în urma metabolismului bacteriilor aflate în spațiul endodontic. Acestea pătrund în sistemul canalicular al dintelui (spațiul endodontic) de obicei, ca o complicație a unei carii profunde, dar pot exista și ca urmare a unui traumatism în care nervul se necrozează la momentul traumatismului sau la distanță, urmată de gangrena acestuia.
Rezultă, prin urmare, leziuni cu variate grade de extindere și organizare (granuloame sau adevărate chisturi) care pot rămâne asimptomatice, putând fi descoperite întâmplător la o radiografie dentară făcută pentru alte motive. Probabilitatea de apariție a chistului periradicular este mult mai mare în prezența unor situații precum: leziunea periradiculară care implică unul sau mai mulți dinți cu pulpă necrotică; leziunea este ≥200 mm; aspirație care produce un fluid de culoare gălbuie sau drenarea unui astfel de fluid și prezența cristalelor de colesterol în fluid.
Specialiștii recomandă ca toate leziunile periapicale inflamatorii să fie tratate inițial cu proceduri non-chirurgicale. Studiile au raportat o rată de succes de până la 85% după tratamentul endodontic al dinților cu leziuni periapicale. În managementul non-chirurgical al leziunilor periapicale pot fi utilizate diverse metode: tehnica de decompresie, tehnica de irigare prin aspirație, metoda folosind hidroxid de calciu etc. Monitorizarea vindecării leziunilor periapicale este esențială prin controale periodice.
Cauze leziuni periapicale
Infecții
Infecția este o cauză des întâlnită a leziunilor periapicale. Placa dentară poate cauza atât carii, cât și periodontită sau pulpită.
Traumatisme
Traumatismul poate fi, de asemenea, responsabil pentru apariția acestor leziuni periapicale. Pulpa se poate necroza în urma unui traumatism sever. De pildă, chiar medicul poate traumatiza un dinte deja cu probleme, prin folosirea instrumentarului în timpul tratamentului endodontic. Mușcarea unor alimente tari (nuci, mere, oase) poate cauza, de asemenea, leziuni.
Antiseptice
Și antisepticele folosite în tratamentul pentru canalul unui dinte pot migra către țesuturile învecinate, producând leziuni periapicale.
Incidența chisturilor în leziunile periapicale variază între 6 și 55%. Apariția granuloamelor periapicale este cuprinsă între 9,3 și 87,1%, iar abcesele apar între 28,7 și 70,07% dintre cazuri.
Simptome leziuni periapicale
Cel mai frecvent, pacienții se prezintă cu fenomene de tip inflamator în relație cu dintele cauzal, cu magnitudine diferită de la o simplă jenă dureroasă până la un veritabil abces. Alteori, dintele prezintă mobilitate sau prezintă o fistulă la nivelul gingiei. În cazuri mai grave, dacă inflamația devine severă și se formează pungă de puroi, durerea se agravează considerabil, problema devenind o urgență medicală din cauza durerilor.
De asemenea, aceste fenomene inflamatorii cronice pot induce și menține sinuzite maxilare cronice, când sunt localizate la dinții din zona laterală.
Diagnosticarea leziunilor periapicale
Majoritatea leziunilor periradiculare pot fi clasificate ca granuloame dentare, chisturi periradiculare sau abcese, care sunt radiotransparente. Osteita condensată este o altă entitate cauzată de țesutul pulpar inflamat cronic cu parodontită apicală cronică ulterioară cu aspect radiografic distinct. Examenele histologice pot distinge aceste entități, conducând la un diagnostic definitiv al fiecărei categorii.
Diagnosticul acestor leziuni se pune clinic, foarte importantă fiind examinarea radiologică, care, prin diferite incidente, pune în evidență pierderea densității osoase de la nivelul dintelui sau dinților implicați.
Radiografia poate fi făcută cu alt scop sau în timpul unui control de rutină, însă va scoate la iveală semne care trădează leziuni periapicale. De aceea este atât de important să existe controale regulate la medicul stomatolog – de multe ori, pot apărea probleme care nu se manifestă până când boala nu ajunge în stadiu avansat. Cu cât o afecțiune stomatologică este depistată mai devreme, cu atât daunele pe termen scurt, dar și lung, vor fi mai reduse.
Tratament leziuni periapicale
Tratamentul este, de fapt, al dintelui cauzal și, în funcție de situație, poate fi conservator, cu păstrarea dintelui, sau radical (extracția dintelui). Medicul stomatolog va lua decizia în funcție de gravitatea situației.
Tratament endodontic
De cele mai multe ori, dintele se păstrează, iar tratamentul este endodontic. Scopul tratamentului endodontic este curățarea, modelarea și etanșarea sistemului de canal radicular în trei dimensiuni pentru a elimina sau preveni reinfecția. Eșecul endodontic înseamnă reapariția simptomelor clinice împreună cu prezența unei radiotransparențe periapicale. Tratamentul de canal primar dă rezultate previzibile și este o procedură de mare succes. Rezultatul favorabil este indicat de lipsa durerii și a umflării, fără pierderea funcției și cu prezența țesuturilor periapicale normale, care trebuie confirmate radiografic.
Tratament chirurgical
Unele recenzii sistematice au raportat rate de eșec de 14-16% pentru tratamentul canalului radicular. Din cauza extensiei leziunii sau a eșecului tratamentului endodontic, se poate recurge la tratamentul chirurgical, care constă în rezecție apicală, obligatoriu cu obturația ortogradă și/sau retrogradă a spațiului endodontic înainte (preferabil) sau în timpul intervenției chirurgicale.
Rata de vindecare cu succes a intervenției chirurgicale periapicale a fost raportată că variază de la 60% la 91%. Prezența sau absența unui material de obturație la capătul rădăcinii este un factor esențial în prognosticul pe termen lung al intervenției chirurgicale; sete posibilă creșterea ratei de succes cu 10-13%, folosind obturația retrogradă.
Principalul scop al tratamentului leziunilor periapicale constă în îndepărtarea bacteriilor de la nivelul acestora. Atât irigarea, cât și administrarea tratamentelor pe canalul dintelui contribuie la combaterea bacteriilor. În unele situații, leziunile persistă, chiar dacă își micșorează dimensiunile, iar acest lucru înseamnă că tratamentul endodontic nu a fost eficient.
Noutăți în tratamentul leziunilor periapicale
Tratamentele endodontice nechirurgicale și chirurgicale au o rată de succes ridicată în tratamentul și prevenirea parodontitei apicale, atunci când sunt efectuate conform principiilor clinice standard. Cu toate acestea, așa cum spuneam, leziunile periapicale endodontice persistă în unele cazuri și ar trebui luat în considerare un tratament suplimentar. Deși au fost propuse mai multe modalități de tratament pentru dinții tratați endodontic cu parodontită apicală persistentă, este nevoie de metode mai puțin invazive cu rezultate mai previzibile.
Conform cercetărilor recente, au fost propuse mai multe metode pentru tratarea parodontitei apicale, cum ar fi reluarea tratamentulului canalului radicular, intervenția chirurgicală periradiculară, marsupializarea, decompresia și enuclearea.
Tomografia computerizată cu fascicul conic, imagistica prin rezonanță magnetică și ecografia arată rezultate promițătoare în diagnosticul leziunilor periradiculare. Cât despre tratamentul chisturilor, acesta a rămas o chestiune care încă se dezbate, cel mai bun mod posibil de a le trata fiind încă neclar.
Majoritatea leziunilor periapicale se vindecă după tratamente endodontice nechirurgicale meticuloase. Pentru a evalua potențialul de vindecare, trebuie luată în considerare o perioadă de cel puțin 6 până la 12 luni după tratamentul de canal. S-a raportat că la vizita de 6 luni, doar jumătate dintre cazurile care se vindecă în cele din urmă prezintă semne de vindecare (vindecare avansată și completă). Plasarea unei restaurări coronare sănătoase imediat după finalizarea tratamentului endodontic nechirurgical este foarte recomandată, chiar dacă este necesară o perioadă de urmărire pentru a face restaurări mai complicate, cum ar fi coroane și punți.
De câte ori pe an trebuie mers la stomatolog?
Controlul stomatologic este necesar din șase în șase luni. Astfel, se vor descoperi și trata problemele imediat ce apar, acestea neavând prilejul de a evolua. Bolile gingivale, cariile dentare, precum și problemele mai puțin evidente, care sunt descoperite cu ajutorul radiografiilor, pot fi depistate în timp util și înlăturate. În acest fel, atât durerea, cât și costurile financiare sunt mai reduse decât dacă problemele se descoperă și tratează după ce ajung într-un stadiu mai avansat.
Cum poți contribui la menținerea sănătății dentare?
Perierea dinților de două ori pe zi
Menținerea dinților curați și sănătoși începe cu întreținerea regulată. Periajul timp de două minute, de două ori pe zi, ajută la ținerea la distanță a tartrului. Dacă ai copii, învață-i de mici despre importanța perierii dinților. Pentru a facilita curățarea fiecărui dinte, ar trebui periat cam 30 de secunde pe fiecare cadran al gurii (partea dreaptă sus, partea stângă sus, partea dreaptă jos, partea stângă jos).
Folosește ața dentară
Ața dentară ar trebui folosită în fiecare seară, după periaj, pentru a îndepărta tot ce periuța de dinți nu poate disloca, după care gura se va clăti cu apă sau, și mai bine, cu apă de gură. Dacă doar perii dinții și nu folosești ața dentară, micile particule de mâncare și alte depuneri care sunt omise de periuța de dinți se pot transforma în cele din urmă în carii.
Schimbă periuța o dată la câteva luni
Ca regulă generală, schimbarea periuței ar trebui făcută la fiecare 3 până la 6 luni. Periuțele de dinți deteriorate sau uzate nu mai curăță corect suprafața dinților și pot deteriora gingiile. Dacă ai fost bolnav, e bine să schimbi periuța după ce te-ai vindecat pentru că e posibil să se fi adunat în ea particule nocive.
Ai grijă la alimentație
Evitarea zahărului și a alimentelor îndulcite (cum ar fi sucurile și bomboanele), precum și includerea alimentelor bogate în calciu în meniul zilnic - legume verzi, migdale, iaurt, brânză - contribuie la menținerea dinților puternici și sănătoși. Aportul suficient de apă ajută și la menținerea unui flux de salivă sănătos.
Renunță la fumat
Fumatul provoacă nu doar colorarea dinților, ci și probleme mai grave cum ar fi parodontoza (care poate duce la pierderea dinților) și cancerul oral.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Endodontic Periapical Lesion: An Overview on the Etiology, Diagnosis and Current Treatment Modalities
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7398993/
Studiul „Endodontic Periapical Lesion: An Overview on the Etiology, Diagnosis and Current Treatment Modalities”, apărut în Eur Endod J. 2020; 5(2): 54–67, doi: 10.14744/eej.2020.42714, autori: Kasra Karamifar, Afsoon Tondari, Mohammad Ali Saghiri
NHS - Take care of your teeth and gums
https://www.nhs.uk/live-well/healthy-teeth-and-gums/take-care-of-your-teeth-and-gums/
Te-ar mai putea interesa și...
