Viața fără glanda tiroidă – când se recomandă operația?

Tiroidectomia totală este intervenția chirurgicală prin intermediul căreia se îndepărtează tot țesutul tiroidian. Eliminarea glandei tiroide este recomandată în anumite situații – iată despre ce situații este vorba!

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC.RO
 
În unele cazuri ale afecțiunii glandei tiroide, medicul poate considera necesară îndepărtarea completă a glandei tiroide. Iată câteva exemple de afecțiuni în care poate fi necesară o asemenea intervenție:
  • Gușa multinodulară care obstrucționează căile respiratorii sau produce dificultăți la înghițire;
  • Tumorile de la nivelul glandei tiroide;
  • Cancerul tiroidian;
  • Boala Graves (hipertiroidism) – este necesară numai dacă alte metode de tratament nu dau rezultate;
  • Chisturi tiroidiene recurente.

Există cazuri în care nu va fi necesară îndepărtarea totală a glandei, ceea ce înseamnă că se va realiza tiroidectomia parțială. Într-o asemenea situație, partea rămasă a glandei va funcționa normal după intervenția chirurgicală. Pe de altă parte, dacă toată glanda este eliminată, pacientul va avea nevoie de tratament hormonal pentru tot restul vieții întrucât nu va avea hormoni tiroidieni deloc în organism.

Anatomia și fiziologia glandei tiroide

Glanda tiroidă este o glandă endocrină care secretă hormonul tiroidian, un hormon de reglare cu multiple funcții fiziologice critice. Stările de hipotiroidă și hipertiroidă produc ambele o listă lungă de simptome. Cu toate acestea, hipotiroidismul este descris în mod clasic ca producând intoleranță la frig, piele uscată, letargie, constipație, edem pretibial și creștere în greutate. Hipertiroidismul este asociat cu pierderea în greutate, intoleranța la căldură, osteoporoza, slăbiciunea musculară, tremorul muscular, părul fragil sau căderea părului și fibrilația atrială. Adiacent glandei tiroide sunt patru glande paratiroide a căror funcție principală este reglarea nivelului de calciu seric prin secreția de hormon paratiroidian (paratermon, PTH).

Glanda tiroidă este situată în partea anterioară a gâtului și este plasată în stratul mijlociu al fasciei cervicale profunde, sub formă de fluture. Este legat lateral de arterele carotide, posterior de fascia și trahee pretraheală și anterior de mușchii curelei. 

Aportul de sânge proeminent al glandei tiroide se face de la artera tiroidiană superioară, care este prima ramură a arterei carotide externe, precum și artera tiroidiană inferioară care se ramifică din trunchiul tirocervical. Zece la sută dintre pacienți au o arteră suplimentară nepereche, artera thyroidia ima, prin trunchiul tirocervical. Drenajul venos are loc în vena jugulară internă prin venele tiroidiene superioare și mijlocii bilateral și în venele brahiocefalice prin venele tiroidiene inferioare bilateral, deși drenajul ectopic prin venele tiroidiene anterioare nu este neobișnuit.

Nervul vag emite două ramuri bilateral, nervii laringieni superior și recurenți (RLN), care sunt cei mai relevanți din punct de vedere clinic în timpul intervenției chirurgicale tiroidiene. Nervul laringian recurent, care se ramifică mai târziu din nervul cranian X, se deplasează distal și urmează un curs recurent proximal. Pe partea dreaptă, RLN se întinde în jurul arterei subclaviei, iar pe partea stângă, se înfășoară în jurul arcului aortic și se îndreaptă proximal către glanda tiroidă. Nervii laringieni recurenți merg adânc în glandă și sunt expuși riscului de rănire în timpul tiroidectomiei.

Nervii laringieni recurenți stângi tind să urmeze un curs mai drept în șanțul traheoesofagian. RLN intră în mod clasic în tiroidă posterior de articulația cricotiroidiană și poate fi găsit în imediata apropiere a glandei paratiroide superioare. Se poate constata că RLN prezintă diviziuni laringiene suplimentare (deseori împărțindu-se în diviziuni senzoriale și motorii la acești pacienți) între 35% și 80% din timp, necesitând precauție în timpul disecției pentru a evita diviziunea neintenționată a unei ramuri a RLN.

Un nerv suplimentar, la fel de important, este ramura externă a nervului laringian superior (SLN). Acest nerv este superior arterei tiroidiene superioare în 80% din cazuri și inferior acesteia în 20% din cazuri. SLN se ramifică în ramuri externe și interne la aproximativ 1,5 cm caudal față de bifurcația carotidiană. 

Cum se realizează procedura de îndepărtare a glandei tiroide

În prima fază, după ce medicul stabilește că e necesară o asemenea intervenție, va pregăti pacientul prin realizarea unor investigații amănunțite, care vor include analizele de sânge, biopsia, precum și ecografia în zona gâtului.

Tiroidectomia se face prin realizarea unei incizii în partea de jos a gâtului, la bază, incizie prin care medicul chirurg poate pătrunde și poate scoate glanda tiroidă. Această operație se face sub anestezie totală. Intervenția nu durează mai mult de 2-3 ore, după care pacientul este dus la terapie intensivă și monitorizat atent până când își revine din anestezia totală.

Tipuri de tiroidectomii

Există trei tipuri de tiroidectomii:

  • Tiroidectomia convențională – presupune realizarea unei incizii la nivelul gâtului, în zona centrală, care permite accesul direct la glandă.
  • Tiroidectomia endoscopică – aceasta implică o incizie mult mai mică, prin care se introduc endoscopul dotat cu o cameră, precum și instrumentele folosite de medic pentru îndepărtarea glandei tiroide.
  • Tiroidectomia laparoscopică – aceasta este realizată prin intermediul unei incizii foarte mici la nivelul pieptului, axilei ori gâtului.

Pregătirea pacientului pentru tiroidectomie

În primul rând, medicul va recomanda administrarea unor medicamente pe bază de iod și potasiu, care reglează funcțiile tiroidei și totodată reduc riscul de sângerări.

Dacă pacientul urmează un tratament pe bază de aspirină sau medicamente antiinflamatoare, acesta va trebui să întrerupă tratamentul cu o săptămână înainte de intervenția chirurgicală.
În seara de dinaintea intervenției chirurgicale pacientul nu va consuma alimente și apă.

Recuperarea după tiroidectomie

Până când pacientul se recuperează, e posibil să aibă nevoie de o cură bazată pe alimente în stare lichidă.

Recuperarea este rapidă și, în general, a doua zi după intervenția chirurgicală, pacientul este externat și poate merge acasă. La 2 săptămâni după operația de îndepărtare a glandei tiroide, pacientul se va reface complet.

Viața fără glanda tiroidă

Dacă toată glanda tiroidă este îndepărtată, înseamnă că organismul nu mai are abilitatea de a produce hormoni tiroidieni. Așadar, în curând, pacientul va resimți simptomele specifice hipotiroidismului. De aceea, după eliminarea completă a glandei tiroide, pacientul trebuie să urmeze pe viață un tratament substitutiv pe bază de hormoni tiroidieni.

Hormonii sintetici administrați sunt identici cu cei produși în mod natural de glanda tiroidă. Medicul este cel care stabilește doza necesară de hormoni tiroidieni pentru organismul fiecărui pacient.

Riscurile tiroidectomiei

Această intervenție chirurgicală este considerată una ușoară, sigură, însă la fel ca în cazul oricărei operații, există și riscuri.
Posibile complicații sunt:

  • Hemoragia;
  • Infecția;
  • Obstrucționarea căilor respiratorii din cauza sângerării;
  • Răgușeala sau modificarea permanentă a vocii din cauză că sunt atinse corzile vocale;
  • Lezarea glandelor paratiroide, fapt ce duce la hipoparatiroidism, adică un nivel redus de calciu în organism pe viață.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Thyroidectomy - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK563279/ 


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0