Transplantul de ficat
Ficatul produce un fluid numit bilă, care este esențială pentru digestie. Virusul hepatitei C poate deteriora canalele biliare, ceea ce compromite livrarea de substanțe nutritive pentru intestine. De-a lungul anilor, hepatita C cronică lasă cicatrici în țesut care blochează circulația sângelui din ficat, iar transplantul de ficat este ultima opțiune.
În bolile hepatice, medicamentele au scopul de a încetini cicatrizarea țesutului hepatic, de a estompa inflamația și de a preveni ciroza care apare atunci când ficatul devine cicatrizat și nu mai funcționează corespunzător. În cazul în care medicamentele nu mai exercită efectele asteptate, se va aduce în discuție posibilitatea efectuării unui transplant de ficat.
Ce este transplantul de ficat?
Un transplant de ficat este o intervenție chirurgicală care presupune înlocuirea unui ficat bolnav cu unul sănătos de la o altă persoană. Poate fi transplantat întregul ficat sau doar o parte dintr-unul. În cele mai multe cazuri, ficatul sănătos va proveni de la un donator de organe abia decedat, dar uneori o parte din ficat poate fi donată de o persoană sănătoasă, cum ar fi un membru al familiei sau o persoană care nu este rudă, dar a cărui grupă de sânge se potrivește bine. Persoanele care donează o parte din ficatul lor pot avea o viață sănătoasă cu ficatul rămas.
Transplant de la un donator decedat
În timpul unui transplant de ficat de la un donator decedat, chirurgii îndepărtează ficatul bolnav și îl înlocuiesc cu ficatul donatorului decedat. Adulții primesc de obicei întregul ficat de la un donator decedat, dar uneori chirurgii pot împărți ficatul în două părți: partea mai mare poate merge la un adult, iar partea mai mică poate merge la un copil mai mic.
Transplant de la un donator viu
Uneori, o persoană vie, sănătoasă, va dona o parte din ficatul său, cel mai adesea unui membru al familiei. În timpul operației, chirurgii îndepărtează o parte din ficatul sănătos al donatorului viu și îndepărtează în același timp ficatul bolnavului pe care îl înlocuiesc cu partea de la donatorul viu. Ficatul donatorului viu revine la dimensiunea normală la scurt timp după intervenția chirurgicală. Partea ficatului pe care o primește pacientul bolnav va ajunge, de asemenea, în timp, la o dimensiune normală.
Cum se ajunge la necesitatea unui transplant de ficat?
În general, majoritatea transplantelor de ficat sunt cauzate de ciroza secundară hepatitei C. Statisticile arată că virusul hepatitei C de cele mai multe ori reinfectează pacienții după operație.
Alte boli care pot duce la boala hepatică în stadiu terminal care să necesite transplant de ficat includ:
Necroza hepatică acută
Acesta este momentul în care țesutul din ficat moare. Motivele posibile includ infecții acute și reacții la medicamente sau la toxine.
Atrezia biliară
Aceasta este o boală rară a ficatului și a căilor biliare care apare la nou-născuți.
Hepatita virală
Hepatita B sau C sunt cauze frecvente care deteriorează iremediabil ficatul, făcând necesar un transplant. Rapoartele Centrelor SUA pentru Controlul și Prevenirea Bolilor arată că din 100 de persoane infectate cu virusul hepatitei C, aproximativ 60 până la 70 vor dezvolta boli hepatice cronice precum hepatita și fibroza și între 5 și 20, ciroză. Se estimează că aproximativ 1 până la 5 din 100 de persoane cu hepatită C cronică ajung la deces din cauza insuficienței hepatice sau a cancerului de ficat.
Bolile metabolice
Și în urma tulburărilor care modifică activitatea chimică în celulele afectate de ficat poate fi nevoie de transplant.
Cancerele hepatice primare
Acestea sunt tumori canceroase care încep în ficat. Transplantul de ficat se poate face la pacienții care au o tumoră mai mică sau mai multe tumori mici, însă nu mai este o opțiune în cazul în care cancerul a metastazat.
Hepatită autoimună
Hepatita autoimună înseamnă că sistemul de luptă al organismului împotriva bolilor, deci sistemul imunitar, atacă ficatul. Transplantul hepatic este un tratament eficient pentru pacienții cu boli hepatice autoimune în stadiu terminal, cum ar fi hepatita autoimună.
Cine poate face un transplant de ficat?
Hematologul, specialistul în boli infecțioase sau gastroenterologul vor aprecia dacă pacientul este candidat pentru transplantul de ficat. Pentru a alege candidații, medicii analizează testele și investigațiile medicale corespunzătoare și istoricul de sănătate. Medicii trebuie să se asigure că sistemul imunitar, inima, rinichii și plămânii pacientului prezintă un nivel de funcționalitate adecvat și că îngrijirea postoperatorie este asigurată, toate acestea pentru a avea șanse maxime ca organismul să accepte un nou organ.
Transplantul nu este un tratament de primă linie pentru nicio afecțiune hepatică și doar anumite persoane sunt eligibile pentru această intervenție. Operația în sine poate dura până la 10 ore și se face doar în centre specializate și de către chirurgi experimentați. După transplant, pacientul va fi monitorizat periodic și va lua toată viața anumite medicamente care să împiedice respingerea organului transplantat de către corp.
Ce presupune intervenția chirugicală în sine?
O linie intravenoasă este plasată în braț sau în mână, iar în gât și încheietura mâinii ori sub claviculă sau în zona dintre burtă și coapsă se pun catetere, pentru a verifica inima și tensiunea arterială și pentru a obține probe de sânge. Un cateter este introdus și în vezică pentru a drena urina.
Pacientul stă pe spate pe masa de operație. După ce este sedat, medicul anestezist introduce un tub în plămâni, pentru ca respirația să fie ajutată cu un ventilator. Medicul anestezist va continua să verifice ritmul cardiac, tensiunea arterială, respirația și nivelul de oxigen din sânge în timpul intervenției chirurgicale.
Pielea de deasupra locului chirurgical este curățată cu o soluție sterilă. Chirurgul face o incizie chiar sub coaste de pe ambele părți ale abdomenului și separă cu atenție ficatul bolnav de organele și structurile din apropiere. Arterele și venele atașate vor fi prinse pentru a opri fluxul de sânge în ficatul bolnav.
Diferite metode chirurgicale pot fi utilizate pentru a îndepărta ficatul bolnav și a implanta ficatul donatorului, în funcție de fiecare caz specific. Ficatul donatorului va fi atașat de vasele de sânge ale pacientului bolnav, pentru a porni fluxul de sânge către noul organ. Noul ficat va fi atașat de căile biliare, iar incizia va fi închisă. Un dren poate fi plasat în locul inciziei pentru a reduce umflarea și se va aplica un pansament steril.
Pacientul va trebui să rămână în spital, în unitatea de terapie intensivă, sub monitorizare și cu efectuarea de analize până la două săptămâni. Ulterior, va trebui să ia medicamente pentru tot restul vieții pentru a ajuta ficatul transplantat să supraviețuiască.
Care sunt ratele de supraviețuire după un transplant de ficat?
Pentru pacienții care primesc ficatul de la donatori decedați, ratele de supraviețuire sunt de 86% după primul an, 78% la 3 ani, 72% la 5 ani, 53% la 20 de ani. Beneficiarii de transplant hepatic de la un donator viu au în general un avantaj de supraviețuire cu 5% mai mare.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIH - Definition & Facts of Liver Transplant
https://www.niddk.nih.gov/health-information/liver-disease/liver-transplant/definition-facts#survival
Annals of Surgery - Adult Living Donor Versus Deceased Donor Liver Transplant (LDLT Versus DDLT) at a Single Center
https://journals.lww.com/annalsofsurgery/Abstract/2019/09000/Adult_Living_Donor_Versus_Deceased_Donor_Liver.6.aspx
Studiul „Adult Living Donor Versus Deceased Donor Liver Transplant (LDLT Versus DDLT) at a Single Center”, apărut în Annals of Surgery: September 2019, Volume 270 - Issue 3, p 444-451, doi: 10.1097/SLA.0000000000003463, autori: Humar, Abhinav et al.
Te-ar mai putea interesa și...
