Depresia postnatală poate afecta și tații (studiu)

Nu doar proaspetele mame se pot confrunta cu depresia postanatală, ci și tații, potrivit  unui studiu apărut în American Journal of Men's Health.

Corpul și mintea unei femei trec prin multe schimbări în timpul sarcinii și imediat după naștere. Multe mame se pot simți triste sau lipsite de emoții timp de câteva zile după ce au născut, însă pentru altele starea se prelungește și interferează cu viața de zi cu zi. Se vorbește în acest caz despre depresia postpartum sau postnatală, o boală mentală care implică creierul și afectează comportamentul și sănătatea fizică.

Deși focusul este în general pe femei, iată că și bărbații pot suferi de această depresie postnatală, potrivit rezultatelor unui studiu¹ apărut în 2021 în American Journal of Men's Health.

Depresia postnatală nu afectează doar mamele

O echipă de anchetatori danezi condusă de cercetătorul Sarah Pedersen, de la Departamentul de Sănătate Publică, Universitatea Aarhus, a intervievat pe larg opt tați cu depresie postanatală și a constatat că experiențele lor primare implicau sentimente de neputință, care uneori s-au transformat în furie și frustrare, deoarece se simțeau copleșiți de toate schimbările care avuseseră loc odată cu nașterea copilului.

Crezi ca suferi de depresie?

În cele din urmă, toți bărbații intervievați pentru studiu solicitaseră ajutor medical, dar șase dintre ei petrecuseră câteva luni cu simptome depresive înainte de a căuta sau de a primi ajutor. Autorii studiului sunt de părere că medicii ar trebui să invite ambii părinți la consultații după nașterea copilului pentru a detecta simptomele depresiei și pentru ca aceștia să fie încurajați să vorbească despre ceea ce simt.

De asemenea, mai consideră autorii studiului, și partenerii trebuie să discute acasă unul cu altul despre sentimentele pe care le au odată cu toate schimbările survenite după naștere și și despre modul în care percep tranziția către viața de părinți. Este firesc ca adaptarea să nu se poată face pe loc și să fie nevoie ca atât mama, cât și tatăl să aibă nevoie de un timp pentru a se adapta la noile roluri.

Studiul s-a bazat pe interviuri „semistructurate” cu opt tați danezi (cu vârste cuprinse între 29 și 38 de ani) care trecuseră prin depresie postpartum, deși niciunul dintre ei nu avea antecedente de depresie. Toți participanții primiseră un diagnostic formal de depresie postanatală de la un medic generalist sau de la un psiholog și toți solicitaseră sau primiseră direct îngrijiri în ceea ce privește sănătatea mentală și toți se considerau recuperați în momentul interviului.

Cercetătorii au folosit o tehnică numită analiză fenomenologică interpretativă pentru a analiza interviurile. Această metodă își propune să producă examinări aprofundate ale anumitor fenomene prin analiza modului în care indivizii percep sensul propriilor experiențe de viață. 

Tații nu au știut cum să facă față schimbărilor majore apărute după naștere

Dintre acești tați, cinci au descris perioada sarcinii ca pe o perioadă de fericire, plină de așteptări pozitive în legătură cu paternitate. Însă aceste așteptări ale taților au fost ulterior înlocuite de o realitate foarte diferită: trecerea la statutul de tată a însemnat o schimbare radicală pe care pur și simplu nu și-o putuseră imagina înainte. Majoritatea taților s-au simțiti copleșiți, iar trei s-au simțit nepregătiți pentru rolul de tată, ceea ce le-a sporit depresia.

Potrivit autorilor studiului, participanții au dorit să fie prezenți emoțional și fizic în viața copilului lor, dar, din cauza depresiei, aceste intenții bune s-au transformat în sentimente de vinovăție și inadecvare, deoarece acești bărbați nu au simțit că au suficientă energie și forță mentală pentru a deveni genul de tați care credeau că vor fi.

Participanții au menționat factorii de stres despre care bănuiau că au contribuit la depresia postanatală, și anume complicații în timpul sarcinii, naștere prin cezariană de urgență (trei tați), dificultățile partenerei în ceea ce privește alăptarea (cinci tați) și preocupări legate de serviciu. Cinci dintre participanți au raportat că și partenerele lor aveau depresie postpartum.

Deși participanții au reușit să recunoască schimbările de dispoziție și de comportament privind retrospectiv, mulți nu le-au recunoscut drept semne ale depresiei înainte de diagnostic. Majoritatea participanților auziseră de depresia postnatală, dar crezuseră că afectează doar femeile. Patru dintre participanți au descris experiența proprie cu depresia ca fiind „tabu”, deoarece credeau că bărbații trebuie să fie puternici și să se ocupe fără probleme de orice situație, însă au înțeles brusc că acest lucru nu este neapărat adevărat.

Oamenii de știință afirmă că ar trebui efectuate cercetări care să se concentreze pe identificarea nevoilor educaționale despre depresia postnatală în rândul părinților, al cadrelor medicale, cât și al altor profesioniști care se ocupă de tinerele familii. Unii participanți au declarat că ar fi fost util dacă cineva i-ar fi pregătit concret pe ei și pe partenerele lor legat de situațiile la care să se aștepte după naștere.

Cercetătorii spun că simptomele depresiei postnatale la tați ar putea diferi de cele ale mamelor. Mai precis, bărbații pot deveni anxioși sau mai pretențioși decât înainte, mai triști sau mai aplecați asupra serviciului, ori chiar aplecați spre consumul mare de alcool, totul din cauza depresiei postanatale. Mai mult, simptomele depresiei pot dura mai mult la bărbați decât la femei. 

Un studiu care a chestionat 400 de mame și tați de sugari născuți prematur, care stătuseră în unitatea de terapie intensivă neonatală, despre simptomele depresive în timpul spitalizării, la externare și apoi după 30 de zile la domiciliu, a arătat că aproximativ o treime dintre mame au avut simptome depresive în timpul spitalizării, la fel ca 17% dintre tați. Dar scorurile depresiei pentru mame s-au îmbunătățit după externare și după 30 de zile la domiciliu, în timp ce tatăl a rămas neschimbat.

Concluzia oamenilor de știință este că, având în vedere că bărbații caută rareori ajutor, în comparație cu femeile, atunci când au probleme de sănătate mentală, ar fi util ca atunci când tinerele mame sunt consultate sau când acestea discută cu medicul despre starea lor psihică, e bine ca medicul să acorde atenție și taților și să le evalueze starea mentală. 

Fie că este vorba de lipsa acută de somn, de griji legate de situația financiară a familiei, de noile responsabilități sau de modifcarea relației cu partenera de viață, și bărbații pot avea motive pentru care ajung să se confrunte cu depresia postnatală și pot necesita ajutor profesionist pentru a-și repune viața pe un făgaș mulțumitor.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - “I Wanted to Be There as a Father, but I Couldn’t”: A Qualitative Study of Fathers’ Experiences of Postpartum Depression and Their Help-Seeking Behavior
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8202277/
1. Studiul “I Wanted to Be There as a Father, but I Couldn’t”: A Qualitative Study of Fathers’ Experiences of Postpartum Depression and Their Help-Seeking Behavior, apărut în Am J Mens Health. 2021 May-Jun; 15(3): 15579883211024375, doi: 10.1177/15579883211024375, autori: Sarah Christine Pedersen, Helle Terkildsen Maindal și Knud Ryom
NCT - Postnatal depression in dads: 10 things you should know
https://www.nct.org.uk/life-parent/emotions/postnatal-depression-dads-10-things-you-should-know


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0