Sarcoamele mamare, un grup distinct de tumori

Sarcoamele mamare reprezinta un grup distinct de tumori, care se trateaza diferit de cancerele mamare "clasice" si care reprezinta sub 1% din cancerele mamare si aproximativ 5% din totalul sarcoamelor.

Incidenta anuala este estimata la aproximativ 45 cazuri noi la 10 milioane de femei, cu tendinta progresiva de crestere datorata, probabil, si cresterii indicatiei de radioterapie adjuvanta pentru multe dintre cancerele mamare obisnuite. Rata de supravietuire la 10 ani este in jur de 50% pentru boala localizata. Punctul de plecare este situat la nivelul componentelor nonepiteliale ale sanului.

SUBTIPURI HISTOLOGICE SI FACTORI DE RISC

Cele mai comune subtipuri includ sarcoamele nediferentiate, pleomorfe de tip high-grade, fibromixosarcoamele, angiosarcoamele, precum si sarcoamele cu celule stelate. Cu totul exceptional se intalnesc leiomiosarcoame, sarcoame Ewing, rabdomiosarcoame sau sarcoame sinoviale.

Factorii de risc principali sunt reprezentati pe de o parte de radioterapie, ca si procedura standard in diverse neoplazii, cum ar fi cancerul mamar, boala Hodgkin, cu un interval mediu de la radioterapie de aproximativ 5-8 ani, iar, pe de alta parte, de limfedem. Implantele siliconice mamare ar putea predispune la aparitia sarcoamelor mamare, cu toate ca asupra acestui aspect exista o serie intreaga de controverse.

 

 

DIAGNOSTICUL de certitudine este invariabil histologic, obtinut prin biopsia formatiunii tumorale. Diagnosticul de stadializare se face pe baza examenelor imagistice standard de tipul mamografiei, ecografiei mamare sau Rezonantei Magnetice Nucleare.

TRATAMENTUL

Interventia chirurgicala ramane principala optiune terapeutica in sarcoamele mamare. In marea majoritate a cazurilor, se impune mastectomie, decizie dictata de marimea si infiltrarea formatiunii tumorale, dar si de tipul histologic al acesteia. Spre deosebire de carcinoamele mamare, metastazarea la nivelul ganglionilor axilari este neobisnuita cu doua exceptii: angiosarcomul si sarcomul epiteloid. In aceste conditii, limfadenectomia axilara se practica de rutina doar in aceste conditii histologice, fiind neobisnuita in restul sarcoamelor mamare.

Chimioterapia in sarcoamele mamare ramane controversata, iar administrarea in scop neoadjuvant (inaintea unei interventii radicale cu scop curativ), in vederea reducerii dimensiunilor tumorii, nu reprezinta un standard de tratament in sarcoamele local avansate, spre deosebire de carcinoamele mamare.

De asemenea, si chimioterapia adjuvanta (chimioterapia postoperatorie dupa o interventie chirurgicala cu scop curativ) ramane la fel de controversata. In ciuda rezultatelor contradictorii, tot mai multe trialuri clinice atesta beneficii ale chimioterapiei adjuvante, atat in ceea ce priveste intervalul liber de boala, cat si in ceea ce priveste supravietuirea globala. Cu toate acestea, autoritatile de reglementare a protocoalelor terapeutice considera ca administrarea chimioterapiei adjuvante nu poate fi considerat standard terapeutic.

Cistosarcomul phyllodes este un sarcom mamar extrem de rar, care se intalneste preponderent in decada a 4-a de viata. In anumite situatii, atinge dimensiuni impresionante de pana la 40 de cm. Recidivele sunt mai frecvente la varste tinere si aceasta sugereaza necesitatea unor interventii cat mai largi. Cu cat interventiile sunt mai extensive, cu atat riscul de recidiva locala este mai mic. Principalele locuri de metastazare sunt reprezentate de plamani, tesuturile moi, oase si pleura.

Angiosarcoamele sunt fie primitive, fie secundare unor proceduri, asa cum este cazul radioterapiei sau secundare limfedemului restant post-mastectomie. Prognosticul angiosarcoamelor secundare radioterapiei este negativ si pare sa depinda direct de gradul de diferentiere al tumorii. Desi rata de recidiva locala este redusa, in schimb, rata de metastazare la distanta este mare, peste 60% dintre paciente dezvoltand metastaze la distanta.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0